Planul Ucrainei referitor la Palanca.

Creşterea nivelului Mării Negre va afecta statele limitrofe, însă cel mai tare va fi afectată Ucraina. Odata cu ridicarea nivelului Marii Negre, Ucraina poate pierde legatura fizică cu peninsula Crimeea, care în perspectivă poate deveni insulă. Al doilea moment ar fi că Ucraina poate să-şi piardă din poziţionarea sa strategică şi geografică la hotarele de sud a RM (satul Palanca) şi estul Romaniei, de aici apare şi logica tendinţei statului ucrainean de a rupe traseul de la Palanca.

Ridicarea nivelului Marii Negre automat va duce la creşterea nivelului apei din limanul Nistrului. În aceste circumsţante Republica Molodova are de cîştigat, deoarece apele limanului pot ajunge pînă la traseul satului Palanca, pentru care Ucraina atît de tare se zbate.

Astfel, Repulica Moldova poate deveni un stat cu ieşire la mare, fără ca să aiba nevoie de portul Giurgiuleşti, plus la aceasta RM are şanse să-şi redobîndească teritoriile pierdute (Sudul Basarabiei), din motiv ca acest teritoriu va fi izolat de restul Ucrainei.
Traseul de la Palanca daca va trece în proprietatea Ucrainei va servi unica legatură la acest teritoriu şi mai mult ca atît le va permite ucrainenilor să construiască baraje care sa împiedice revărsarea apei din liman.

Experţii ucraineni cunosc acest lucru, însă din păcate Academia de Ştiinţe a RM şi autorităţile statului nici nu s-au interesat de situaţia dată şi efectele acestui fenomen natural, care poate fi benefic pentru ţara noastră în plan economic.

Aşa că trebuie de luptat pentru proprietăţile ce aparţin Republicii Moldova şi nu trebuie să fim indiferenţi de soarta ţării noastre, trebuie de găsit soluţii pentru a ieşi din această situaţie neplăcută şi îndemn pe fiecare din dvs. de a veni cu sugestii pentru a împiedica cedarea traseului şi teritoriul Republicii Moldova.

 

Sursa: satulpalanca.wordpress.com

Analist politic: Pentru Ucraina este vital, să păstreze Republica Moldova ca un tampon între ţara sa şi România.

AMENINŢARE. România va deveni o ameninţare serioasă la adresa Ucrainei în următorii cinci ani, consideră analistul politic ucrainean Iuri Romanenko, directorul Centrului de Analize Politice "Stratagema" din Kiev, într-un interviu acordat agenţiei ruse de presă Rosbalt, citat de Agerpres.

Potrivit acestuia, recentele declaraţii ale lui Eugen Tomac, secretar de stat pentru românii de pretutindeni din cadrul Ministerului de Externe al României, despre pericolul asimilării românilor din Ucraina fac parte din categoria strategiilor politice potrivit cărora "cel mai bun inamic este inamicul imaginar".

"Orice persoană zdravănă la cap va râde copios de astfel de declaraţii. În situaţia actuală, numai cu o duşcă bună de ceva tare poţi vedea aplicarea unei politici de asimilare conştientă a minorităţilor naţionale în Ucraina" - susţine Romanenko, argumentând că Ucraina nici după 20 de ani de la proclamarea independenţei sale (în 1991) nu şi-a definit încă politicile culturale şi educaţionale faţă de ucraineni înşişi, nemaivorbind de minoritatea română.

Aceasta confirmă, în opinia lui Romanenko, încă o dată faptul că România duce în mod conştient o politică externă ofensivă faţă de Ucraina. "După declaraţiile din decembrie ale preşedintelui Băsescu privind Moldova şi Ucraina, nici chiar cei mai naivi observatori nu-şi mai fac iluzii în privinţa intenţiilor României de a reformata într-o perspectivă de 10-20 de ani frontierele existente în regiune"- susţine analistul ucrainean. Prin urmare, apreciază în interviul citat expertul de la Kiev, este nevoie ca Ucraina să-şi ajusteze serios politicile în direcţia sud-vest, care, în opinia sa, este potenţial una dintre cele mai periculoase.

În condiţii de criză economică, toate guvernele caută modalităţi de a muta vectorii nemulţumirii populare dinspre problemele interne spre cele externe, afirmă Romanenko, iar, România nu face excepţie şi, în plus, susţine acesta, îşi pregăteşte deja în mod activ "imaginea inamicului".

În interviul acordat Rosbalt, analistul politic ucrainean a afirmat că ar trebui să se înţeleagă că România nu-şi face singură jocurile, ci sprijinindu-se pe susţinerea puternică a Occidentului.

Romanenko consideră că participanţii la un potenţial conflict între Ucraina şi România vor fi Rusia şi Uniunea Europeană. În aceste condiţii, pentru Ucraina este vital, a subliniat el, să păstreze Republica Moldova ca un tampon între ţara sa şi România.

"Viabilitatea Republicii Moldova pe termen lung va determina gradul de tensiuni în relaţiile Kievului cu Bucureştiul. Dispariţia Republicii Moldova de pe harta politică a lumii va transfera automat vectorul de mişcare al României spre Ucraina", - pretinde Romanenko.

El a mai spus că Ucraina ar trebui să-şi consolideze poziţia în Transnistria, deoarece în cazul absorbţiei Republicii Moldova de către România rolul de tampon va reveni regiunii transnistrene. "Ucraina trebuie să bată Bucureştiul cu propriile lui arme, criticând politica umanitară a României faţă de ucrainenii de pe teritoriul acesteia (unde asimilarea completă este deja în curs)" - susţine el. Sursa: RomaniaLibera.ro/ www.tribuna-basarabiei.ro

O jurnalistă ucraineană: "De ce mă mândresc cu Moldova, care a desemnat ziua de 28 iunie Zi a ocuaţiei sovietice"

"A recunoaşte ziua de 28 iunie - Zi a ocupaţiei sovietice ar fi echivalent cu recunoaşterea Holodomorului drept genocid. Înseamnă să demonstrezi că autorităţile nu uită de lacrimile moldovencelor, ale căror soţi au fost duşi şi pe care nu i-au mai văzut niciodată. Înseamnă să demonstrezi că îţi respecţi istoria şi îi comemorezi pe cei, care au decedat.. Este omenesc..", scrie o jurnalistă a agenţiei informaţionale ucrainene Unian.net

Masha Mishenko este de părerea că "Moldova este o ţară mică, dar mândră",care a demonstrat că "poate scuipa pe regimul sovietic, ce persistă pe acest teritoriu şi continuă să alimenteze regimul separatist din regiunea transnistreană". Ea îşi aminteşte cum bunica sa povestea despre deportările în Siberia şi Kazahstan, după aşa-numita "eliberare a Basarabiei de sub jugul României".

"Fiecare familie din Basarabia îşi are istoria sa - pe găgăuzi şi bulgari sovieticii îi lăsau, iar pe bărbaţii moldoveni îi luau, în timp ce soţiile acestora plângeau. Probabil, acasta a fost o răzbunare pentru faptul că Basarabia a vrut unire cu România în 1918", mai spune jurnalista.

"Totuşi, în pofida multor divergenţe, buni vecini avem noi, nu?, întreabă jurnalista în finalulul articolului.

Sursa:UNIMEDIA cu referire la unian.net

Ucraina ar putea recunoaște Transnistria înaintea Rusiei

Ucraina, în contextul concurenței sale geopolitice cu România, ar putea să recunoască Transnistria înaintea Rusiei. Cel puțin așa crede politologul ucrainean, Vladimir Lupașco, citat de Regnum.

„Dacă Ucraina va decide ferm, atunci va recunoaște Transnistria. Așa cum Rusia a recunoscut Osetia de Sud și Abhazia. Este o variantă care mi se pare reală și cred că trebuie să acordăm atenție posibilităților noastre de a concura cu România”, a declarat Lupașco ieri, la Kiev.

Totodată, analistul politic din Ucraina se îndoiește de posibilitatea „reintegrării Transnistriei în componența Republicii Moldova”. „Faptul că Transnistria ar putea reintra în componența Republicii Moldova în următorii 100 de ani, ține de domeniul fantasmelor. Se împlinesc deja 20 de ani de la formarea Transnistriei. Acolo s-a format deja o mentalitate clară, absolut diferită de cea a moldovenilor. Totodată, o importanță mare o are și poziția Rusiei”, susține analistul ucrainean.

Mai mult decât atât, expertul ucrainean s-a dat și cu părerea despre posibilitatea unirii Republicii Moldova cu România. Acesta nu crede că există o asemenea posibilitate, așa cum elita din Republica Moldova nu este interesată de acest lucru. „Românii și moldovenii sunt categorii absolut diferite de oameni. Românii privesc la moldoveni de sus în jos”, crede Lupașco.

Pe de altă parte, președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a declarat, în cadrul unei întâlniri cu experți ucraineni, că RM pledează pentru soluţionarea pe cale paşnică a conflictului transnistrean, în cadrul unui dialog politic cu participarea mediatorilor.

Mihai Ghimpu a ținut să precizeze că Ucraina, de rând cu SUA și Uniunea Europeană, trebuie să se implice mai activ în problema soluţionării problemei transnistrene, deoarece de aceasta depinde, în mare parte, atât stabilitatea şi securitatea celor două state, cât şi securitatea regională. „Trebuie să depunem toate eforturile ca popoarele noastre să trăiască în pace, prietenie şi bunăstare”, a conchis Mihai Ghimpu.
Sursa: Tribuna Basarabiei / Jurnal.md

Istoria dezvaluita (continuare): Opoziţie ucraineană la crearea RASSM

După declaraţia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind nationalităţile şi libera folosire a limbii materne şi ca urmare a tendinţelor hotărâte de ucrainizare, la 3 septembrie se întrunesc la Balta delegaţii satelor româneşti. Ucrainienii au făcut opoziţie la organizarea unei republici autonome.

Şi totuşi în 12 octombrie 1924 se crează Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească în cadrul Ucrainei, capitală fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul cu graniţa vestică fixată declarativ pe Prut. La Bârzula în aprilie 1925 Congresul Pan-Moldovenesc a fixat graniţele şi Constituţia recunoscută de ucrainieni la 10 mai.

Cu o suprafaţă , la 1934, de 8.434 km2 şi o populaţie de 615.500 locuitori din care 80% români, noua republică cuprindea raioanele: Balta, Bârzula, Camenca, Crut, Dubăsari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Roşie, Râbniţa, Slobozia, Tiraspol. A fost creată pentru a aţâţa pe nemulţumiţii din Basarabia. Vintilă Brătianu considera cu luciditate că ,,crearea unui stat român între Rusia şi noi” va permite dezvoltarea în URSS ,,a unei vieţi naţionale româneşti”.

Tiraspolul în alfabet latin

Moştenirea lăsată de ţarism era înfiorătoare: populaţia agramată, şcoli de limbă maternă lipsă, conştiinţa naţională stinsă, oamenii în mare parte neştiind de unde se trag şi cine sunt, limba la condiţia de limbă păsărească. Demn de menţionat că în RASSM i s-a spus limbii pe nume după cum reiese din paginile săptămânalului ,,Plugarul roşu” din 21 august 1924 (ce apărea din 1 iulie): ,,s-a hotărât ca în şcoale, case şi în aşezăminte de cultură românească să se întrebuinţeze limba românească”.

Au funcţionat 145 şcoli româneşti gimnaziale, 18 şcoli româneşti de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic şi politehnică, cu o populaţie şcolară românească totală de 24.200 din care 800 studenţi. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicaţii cum ar fi: ,,Plugarul roşu”, ,,Moldova Socialistă”, ,,Comsomolistul Moldovei”, ,,Moldova literară”, ,,Octombrie”, ,,Scânteia leninistă”. Mai existau staţie radio la Tiraspol, Corul de Stat ,,Doina”, teatrul de stat şi secţie română la Şcoala teatrală din Odessa, institut de cercetări ştiinţifice şi tânăra republică avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern şi chiar un preşedinte de republică.

Revenirea la ,,limba moldovenească” s-a făcut cu puşca

În 1937 însă, intelectualitatea din RASSM a fost acuzată că a făcut jocul duşmanului de clasă şi exterminată în mod barbar. Începând cu întregul guvern al republicii şi terminând cu inimoşii scriitori transnistrieni între care: Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae Ţurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrâncea, Nistor Cabac. Atrocităţile staliniste au mers până acolo încât în satul lui Toma Jalbă (Butor-raionul Grigoriopol) au fost împuşcaţi 167 bărbaţi din cei 168.

Datorită colectivizărilor forţate şi închiderii bisericilor (încheiată în 1938) a avut loc un adevărat exod peste Nistru atât de intens încât a fost nevoie de un lagăr pentru refugiaţii transnistrieni, iar numărul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atât de mare încât la Chişinău, Cluj şi Iaşi, apar reviste ale acestora: ,,Tribuna românilor transnistrieni” condusă de Şt. Bulat, ,,Transnistria” redactată de Ilia Zaftur, respectiv ,,Moldova Nouă” redactată de N.Smochină. Grănicerii ruşi trăgeau fără milă în cei pe care îi descopereau trecând Nistrul. Astfel de evenimente erau obişnuite, însă la 23 februarie 1932 a fost un adevărat masacru fiind ucişi 40 de bărbaţi, femei şi copii, fiind un subiect de discuţie în parlament şi în presa internă şi internaţională.

Înainte de 28 iunie 1940 şi în zilele următoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut şi Nistru cu RASSM.

Agenţia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat susţinerii ,,întrunirii poporului basarabean cu poporul RASSM.” Ecouri ale intenţiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regăsesc în paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi că Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au susţinut rugămintea organizatorilor Moldovei şi au intrat cu propunere în Sovietul Suprem al URSS de a întruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM şi organiza Republica Confederativă SSM”.

Kremlinul comandase culegerea de date în vederea luării hotărârii privind structura administrativ teritorială a RSSM. Un asemenea raport datat la 15 iulie 1940 şi semnat A.Scerbacov care ţinând cont de considerente etnice, istorice, economice, propune pe lângă cedarea dintre judeţele basarabene doar a Hotinului (care împreună cu Cernăuţiul să aparţină Ucrainei), iar din RASSM să cedeze Ucrainei doar raioanele Balta şi Pesceansc. Viitoarea Moldovă urma să aibe 5 regiuni: Bălţi, Chişinău, Bender, Akkerman şi Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea Hoţului, Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Codâma, Cotovsc, Ocna Roşie, Râbniţa, Slobozia, Tiraspol şi Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori.

Conducerea fostei RASSM propune şi ea cedarea către Ucraina pe lângă Bucovina de Nord doar a Hotinului, Ceţătii Albe şi Chiliei, iar de la est de Nistru să fie cedate doar raioanele Codâma, Balta şi Pesciana.

Sfâşierea Transnistriei

Kievul însă prin preşedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha cerea la 22 iulie 1940 ca Ucrainei să-i revină pe lângă Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia şi a Ismailului, Bolgradului şi a opt din raioanele RASSM (Codâma, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hoţului, Ocna Roşie, Cerneansc, Kotovsk). Deşi în urma analizării propunerilor Ucrainei şi RASSM, A.Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem propunea lui G.Malenkov secretar al CC al PCUS să se adopte varianta RASSM70, în 2 august 1940 Sovietul Suprem a adoptat legea formării RSSM în varianta propusă de Ucraina.

La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetăţenilor din următoarele localităţi transnistriene de a trece din componenţa Ucrainei în componenţa Moldovei: Timcov (raionul Codâma) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche ( raionul Kotovsc), Grebenichi şi Slaveano-Serbca ( raionul Grosu) şi dau curs doar cererilor satelor Doroţcaia Nouă şi Sadovo (raionul Ocna Rosie).

Iată câteva din numele localităţilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hârtop, Visterniceni, Borş, Dabija, Carleşti, Şerpa, Culmea Veche şi Nouă (raionul Bârzu); Valea Hoţului, Tocila, Grecu, Perişori, Handrabura, Şalpani (raionul Nani); Păsat, Holmu, Pârlita, Păsăţel, Mironi, Bănzari, Bursuci, Moşneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budăi, Buza, Strâmba, Broşteni, Slobozia, Buchet, Timcău, Ploţi, Şerbi (raionul Crutâi); Ocna Roşie, Clăveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Coşari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubău, Ţâbuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Mălăieşti, Ilie, Brânza, Untilovca, Găvănosu (raionul Ocna Roşie). Multe din numele românesti vor fi schimbate: Bârzu în Kotovsk, Mărculeni în Dimovka, Voloşca în Pisariovka, Întunecata în Svetloe, Nani în Ananiev, Vrabie în Vradievka, Valea Hoţului în Dolinskoie, Mălai în Karataevka, Urâta în Elenovka etc.
Numele moldovenilor au fost ucrainizate, şi ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevară au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko. Kerdevarenko.
Viorel Dolha / timis de: Burlacu George Radu

Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro

KGB revine în forţă în Ucraina, Belarus şi Transnistria

Conduse de „dinozaurii" regimului Kuchma, serviciile secrete ucraienene se predau necondiţionat spionajului rus, cu consecinţe serioase penru securitatea Moldovei şi a României, scrie Cotidianul în pagina sa electronică.

Având în vedere îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia după alegerea preşedintelui Viktor Ianukovici, serviciile secrete ucrainene nu vor mai supraveghea spionii ruşi de pe teritoriul ţării, scrie revista ucraineană "Zerkalo Nedeli", citând surse ucrainene.

"Pentru a sublinia buna voinţă şi afirmarea unei noi linii politice, activitatea departamentului de contraspionaj care viza serviciile speciale ruse din Ucraina a fost abandonată", scrie "Zerkalo Nedeli".

La această informaţie mai mult alarmistă se adaugă însă fapte îngrijorătoare. Preşedintele Viktor Ianukovici a anunţat înlocuirea şefului Statului Major al armatei ucrainene, care deţine şi controlul asupra spionajului militar. La aceasta se adaugă fapte care aduc atingere securităţii Republicii Moldova.

Serviciile secrete ruse şi ucrainene au semnat în această lună un acord care va permite reîntoarcerea în Crimeea a agenţilor ruşi din cadrul FSB. Motivul oficial este combaterea propagării fundamentalismului islamic în rândul minorităţii tătare din Crimeea. Agenţi au fost expulzaţi, în 2009, la ordinul fostului preşedinte prooccidental Viktor Iuşcenko.

Acelaşi săptămânal "Zerkalo Nedeli" arată însă că o televiziune controlată de FSB a cumpărat o staţie de emisie radio-TV din Transnistria, pe care o foloseşte pentru spionaj împotriva Ucrainei. Un agent al contraspionajului ucraiean a fost arestat în Transnistria, la finalul lui 2009, în timp ce investiga acest caz.

El a relatat, după eliberare, că mai mulţi spioni ruşi încearcaă să recruteze agenţi ucraineni în Transnistria. Republica separatistă începe să funcţioneze ca o placă turnantă a spionajului ex-sovietic, context în care trebuie plasată şi arestarea ziaristului moldovean ErnestVardanean, care a recunoscut, într-o emisiune TV regizată de serviciile de la Tireaspol, că a spionat împotriva regimului separatist.

Şi un amănunt deloc lipsit de importanţă. Noul şef al contraspionajului ucrainean, Valeri Horoşkovski a fost anchetat în cazul asasinării jurnalistului ucrainean Gheorghi Gongadze, în 2000. În momentul anchetei, Horoskovski era ministru al Economiei la Kiev. Gongadze, un critic al regimului prorus, a fost găsit spânzurat într-o pădure din Belarus.

A fost anchetat şi Volodimir Litvin, politicianul a cărui grupare a contribuit decisiv la formarea actualei guvernări proruse de la Kiev, la zece ani de la moartea lui Gongadze şi după epopeea prooccidentală de doar cinci ani a ţării. Horoşkovski a devenit apoi un magnat media. El deţine acum nu numai controlul serviciilor secrete, ci şi al televiziunii Inter.

sursa: jurnal.md/cotidianul.ro

foto: lemonamiga.com

DIKTATUL ruso-ucrainean împotriva Republicii Moldova

Declaraţia Medvedev-Ianukovici nu-i exclus să fie însoţită de un protocol adiţional secret prin care treptat Moscova să cedeze Kievului controlul asupra administraţiei de la Tiraspol în schimbul menţinerii şi consolidării bazei sale militare din regiunea rebelă. Oricât ar fi de paradoxal, dar ipoteza noastră chiar în aceeaşi zi de marţi a fost confirmată de un deputat ucrainean.

O CLAUZĂ SECRETĂ IMPUNE DEZMEMBRAREA REPUBLICII MOLDOVA
Potrivit unui legislator din blocul Iulia Timoşenko, autoproclamata republică nistreană ar urma să devină parte a Ucrainei. Făcând referire la un acord secret între Dmitri Medvedev şi Viktor Ianukovici, semnat la Kiev în ziua de 17 mai, deputatul Oleg Bilorus susţine că cei doi lideri ar fi discutat cu uşile închise despre dezmembrarea Republicii Moldova. Declaraţia lor oficială, zice-se, ar avea un protocol adiţional îndreptat împotriva Chişinăului. Preşedintele Rusiei, spune Oleg Bilorus, citat şi de presa de la Moscova, i-ar fi propus omologului său ucrainean: ”Luaţi Transnistria şi da-ţi-ne Moldova”.

Sunt nişte mărturisiri de-a dreptul năucitoare care, dacă le raportăm şi la alte informaţii care ne parvin dinspre Moscova, nu par deloc fanteziste. Miercuri, de exemplu, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a avertizat Occidentul să nu intervină în republicile ex-sovietice. Rusia, a declarat şeful diplomaţiei ruse, este preocupată că UE şi NATO intenţionează să construiască parteneriate cu aliaţii săi din Comunitatea Statelor Independente.

Dacă lucrurile într-adevăr stau aşa, avem de a face cu un diktat ruso-ucrainean împotriva Republicii Moldova, menit să descurajeze elanul ei european şi să consolideze poziţiile celor două state slave. Astfel, Victor Ianukovici, cedând Moscovei Sevastopulul până în anul 2042, a obţinut, se pare, nu numai ieftinirea resurselor energetice comercializate de fosta metropolă. De bună seamă, e puţin probabil ca el să se fi mulţumit doar cu facilităţi economice. Asta cu atât mai mult cu cât preţul gazelor cumpărate de ucraineni, în ciuda unei reduceri substanţiale, oricum, rămâne mai mare decât cel pe care îl plăteşte la ora actuală Bielorusia.

RUŞII URMĂRESC LEGALIZAREA PREZENŢEI LOR MILITARE ÎN TRANSNISTRIA

S-ar putea, scriam noi marţi în acest colţ de pagină, ca târgul cu Moscova să ascundă o clauză secretă care să-i permită Kievului să preia controlul politic asupra Transnitriei. Pentru asta e nevoie de un singur lucru şi anume: ambele state slave să recunoască concomitent independenţa regiunii rebele. Ruşilor, neîndoios, le-ar conveni această tranzacţie, întrucât ei ar câştiga simultan pe mai multe planuri. Dar şi ucrainenii s-ar alege cu un profit politic deloc de neglijat.

Până acum Moscova nu avea cum să recunoască oficial regiunea rebelă din estul Republicii Moldova, întrucât nu avea graniţă comună cu noi. Astăzi însă, odată cu instalarea la Kiev a unei guvernări rusofile, nimic nu o mai împiedică să întindă o mână de ajutor marionetei sale de la Tiraspol..

Rusia şi Ucraina ar putea să legitimeze pe plan internaţional regimul secesionist de la Tiraspol în urma unei tensionări artificiale a situaţiei politice în jurul Republicii Moldova. Atâta doar că Moscova se va vedea silită să împartă tutela asupra Transnistriei cu Kievului, obţinând în schimb legalizarea prezenţei sale militare în zonă.

Vi se pare neverosimil acest scenariu? Cui nu-i vine a crede, să-şi amintească de Abhazia şi Osetia de Sud. Unde mai pui, că miza ruşilor din Crimeea şi de la Nistru nu este la ora actuală deloc mai mică decât cea din Caucazul de Nord.

ÎN EUROPA PRIN ROMÂNIA
Se prefigurează astfel un gambit de mare maestru pe tabla de şah geopolitic care le-ar aduce preţioase puncte în palmares şi Kremlinului, şi Kievului. Tocmai de aceea, în treacăt fie spus, declaraţia Medvedev-Ianukovici, deşi reiterează în cuvinte generale că respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova, este împânzită cu o sumedenie de capcane. Părţile implicate în conflict , de exemplu, sunt catalogate ca fiind egale, iar trupele ruse, ca „factor stabilizator„ ar urma să rămână pe teritoriul nostru. Se bagă strâmbe cu bună ştiinţă pentru a forţa puterea de la Chişinău să reacţioneze, dând astfel pretexte Moscovei şi Kievului să-i caute nod în papură.

E un joc politic mişelesc care îmi aminteşte de poziţia diversionistă a Germaniei naziste şi Rusiei sovietice faţă de Varşovia în ajunul lui 1 septembrie 1939 care, în ultimă instanţă, precum se ştie, a condus la dezlănţuirea celui de-al doilea război mondial şi lichidarea Poloniei ca stat. Păstrând proporţiile, desigur, şi Republica Moldova este astăzi de asemenea strâmtorată de două puteri mari care încearcă s-o provoace pentru a-i lua capul.

În aceste împrejurări, nu ne rămâne altceva decât calea Europei. Dar nu pe vechi. Nu oarecum, ci s-o luăm pe scurtătură. Adică prin România.

Nu avem încotro. Timpul ne presează. Ofensivă brutală şi revanşardă a Rusiei, secundată acum şi de Ucraina, ne strânge la perete şi ne lasă o singură soluţie. Mai pe şleau vorbind, ne pune în situaţia să nu avem alternativă la unirea cât mai grabnică a celor două state româneşti.

Numai nu ne speriaţi cu declaraţii prăpăstioase despre criză. Recesiunea economică afectează astfel toată lumea. La ananghie a ajuns şi Estul, dar se resimt şi democraţiile avansate din Vest. De altfel, actul istoric din 1918 s-a produs şi el pe muchie de cuţit, în condiţii istorice şi politice extrem de complicate şi pentru România, şi pentru Rusia, şi pentru toată Europa.

Sursa: Petru Bogatu, http://bogatu.voceabasarabiei.net/

Limba română egalată cu rusa în Ucraina

În Rada Ucrainei a fost înaintat un proiect de lege privind limbile regionale şi cele ale minorităţilor.  Proiectul este elaborat de către reprezentanţii comunităţii ruse, împreună cu cei ai comunităţii româneşti, maghiare şi evreieşti.
În nota explicativă a proiectului în cauză, se spune că portivit datelor ultimului recensământ al populaţiei, pe teritoriul Ucrainei locuiesc reprezentanţi a 130 naţionalităţi şi etnii. Constituţia spune că statul contribuie la dezvoltarea diversităţii lingvistice a tuturor popoarelor şi etniilor.
Iniţiativa a fost lansată de către  Vadim Kolesnicenko, deputat din partea «Partidului regiunilor», preşedinte al mişcării «Ucraina rusolingvă», în cooperare cu reprezentanţii comunităţilor de etnici români, maghiari şi evrei.
Proiectul a fost înregistrat în legislativul ucrainean. Actul face referinţă şi la carenţele legislative din prezent, care nu permit delimitarea clară a teritoriilor în care se vorbesc limbile regionale şi ale minorităţilor.
În această iniţiativă se spune că în cadrul structurilor teritorial-administrative, unde cel puţin 10 la sută din populaţie vorbeşte o anumită limbă, administraţia locală are dreptul să acorde statut oficial acestei limbi, alături de limba naţională.
«Acest poiect de lege permite asigurarea dezvoltării libere a limbilor regionale în corespundere cu prevederile Cartei Europene a limbilor regionale şi a minorităţilor», arată un comunicat remis de biroul deputatului Vadim Kolesnicenko. zdg.md

ZDG>MD: Pactul Medvedev—Ianukovici

Rusia şi Ucraina şi-au dat mâna şi au împărţit, frăţeşte, la Kiev, interesele şi sferele de influenţă în sud-estul Europei, inclusiv R. Moldova. Şi nu doar pentru un singur mandat. Transformarea «R. Moldova şi Transnistriei într-un spaţiu economic şi militar unic», aşa după cum zice Declaraţia de la Kiev, din 17 mai, înseamnă reasimilarea Moldovei şi, posibil, o nouă refacere administrativ-teritorială a ei. Kievul, sub Ianukovici, a căzut. Va cădea şi Chişinăul?

Ziua de 17 mai 2010 aminteşte de cea din 23 august 1939, când Stalin şi Hitler, prin şefii lor de externe, Molotov şi Ribbentrop, băteau palma în problema sferelor de influenţă în Europa, lansând, de fapt, cel de-al doilea război mondial. Cu ce ar fi mai prejos Declaraţia de la Kiev, semnată pe 17 mai de preşedinţii Rusiei şi Ucrainei, D. Medvedev şi V. Ianukovici, dacă înţelegerile s-au făcut, ca şi în 1939, pe la spatele celor vizaţi? Atât doar că acest document a fost făcut, ca şi cum, public. Deşi, cine ştie? Chişinăul a primit Declaraţia post-factum şi este, practic, imposibil să ştii, cu atât mai mult să afirmi, că ceea ce a ajuns la Chişinău şi în presă e tocmai ceea ce a fost semnat sau singurul document semnat la Kiev în aceeaşi problemă. În fine, chiar şi aşa cum arată, Declaraţia celor doi preşedinţi este un verdict extrem de categoric şi pretenţios al Rusiei nu doar în «problema transnistreană», ci a R. Moldova în ansamblu. Egalarea în drepturi a celor doi subiecţi, Chişinău şi Tiraspol, şi extinderea spaţiului militar de la Nistru până la Prut, în situaţia în care acest spaţiu aparţine Rusiei, scoate orice garanţie de suveranitate pentru R. Moldova. Rusia se consideră tare pe piaţă şi are de ce. Moscova s-a jucat cu Chişinăul şi a tergiversat lucrurile până când a venit ceasul în care a prins trenul pe care şi-l dorea — un guvern-marionetă la Kiev, pe care să şi-l facă satelit în vechile ei interese la Dunăre.

Căderea Basarabiei sau reunirea?

Sunt 20 de ani de când Moscova ne ţine legaţi ca pe nişte condamnaţi de «problema transnistreană», ameninţându-ne, cu şi fără ocazii, că dacă nu vom fi cuminţi vom rămâne fără Transnistria. De parcă azi o avem. E un joc teribil şi criminal, care a calicit destine şi a epuizat de-a lungul anilor mai multă lume şi mai multe instituţii internaţionale, implicate în soluţionarea diferendului. Toate au fost zadarnice, pentru că Chişinăul mereu nu a ştiut ce vrea, nu a avut propriile strategii de soluţionare a conflictului şi a mers pe variantele Kremlinului, cu excepţia, poate, a planului Kozak (în care nu e meritul Chişinăului). Eliminarea României din formatul de negocieri a fost prima greşeală serioasă a Chişinăului, mai ales că Rusia şi Ucraina, ambele cu interese în Transnistria, au fost acceptate ca mediatori într-un conflict în care, direct sau indirect, au fost implicate. Cea mai mare greşeală a Chişinăului, însă, vine din lipsa de curaj de a scoate în faţă principala carte de joc în dialogul cu Rusia: revenirea Basarabiei la România. R. Moldova nu e statul dintr-o singură problemă, cea cu care le place să se joace ruşilor şi ucrainenilor — «transnistreană», dar şi din cea «a Basarabiei», despre care Chişinăul a preferat să tacă. Moscova, însă, a testat mereu, prin proiectele lui Belkovski sau prin alte manevre diplomatice, starea de spirit a clasei politice de la Chişinău în această problemă. De ce? Pentru că era lucrul de care Kremlinul s-a temut în permanenţă, începând cu podurile de flori şi terminând cu 7 Aprilie 2009. Să ne amintim de declaraţiile (în premieră), făcute imediat după 7 aprilie de Igor Smirnov în apărarea R. Moldova de posibilele atentate din partea României. Şi asta în situaţia în care Tiraspolul (nemaivorbind de Moscova) a speculat mereu faptul că «R. Moldova se poate uni cu România oricând doreşte, fără Transnistria». Ei, uite că lucrurile nu stau chiar aşa. În caz contrar, Rusia ar fi repetat de mult şi în Transnistria precedentul abhazo-osetin. Nu vrea, se teme, Basarabia are unde pleca, la fel ca şi Transnistria. Şi în cazul în care Chişinăul ar pune problema vertical — ori ne respectaţi ca stat suveran şi vă luaţi acasă jucăriile de la Tiraspol, ori am împărţit brânza şi rămânem fiecare pe partea sa de Nistru, Moscova ar avea de gândit şi de cântărit. E cazul Lituaniei (chiar dacă nu simetric), atunci când Moscova a încercat s-o priponească de CSI cu Kaliningradul. Da, nu a fost simplu, însă, în caz contrar, trebuia să rămână ostatică toată Lituania. Dacă Chişinăul va ezita să pună franc problema, puţin probabil să ne poată salva formatul «5 plus 2». În situaţia de azi, «5 plus 2» înseamnă «4 (Moscova, Kievul, Tiraspolul şi, în dependenţă de caz, OSCE) plus 1 (Chişinăul)». Ceilalţi 2 sunt observatori. Atât. Rusia, dacă va vrea, se va juca mult şi bine cu noi şi doar împotriva noastră. Însă nu va face-o. Kremlinul e gata de ofensivă. În situaţia în care este, având la frontiera cu noi tot sprijinul Ucrainei, şi în situaţia în care suntem noi (bântuiţi de instabilitate politică), Kremlinul este gata să aplice în raport cu R. Moldova cel puţin două soluţii: varianta kîrgîză sau ucraineană. Noi cu ce parăm?

Petru Grozavu,

Sursa: Zdg.md

Filat către Medvedev şi Ianukovici: Moldova are principii, demnitate şi prieteni

Autoritorităţile moldovene au avut o poziţie rezervată, dar cumpătată, în privinţa Declaraţiei Medvedev-Ianukovici referitoare la situaţia din regiunea transnistreană, semnată luni la Kiev. 

Deşi în document se resimte tentaţia celor doi şefi de stat de a se implica în treburile interne ale Republicii Moldova, replica oficială reţinută a Chişinăului a fost apreciată de diplomaţii străini.

Esenţa care poate fi extrasă din mesajul inteligent şi, aparent, indulgent al Guvernului de la Chişinău este că Moldova are principii, demnitate şi prieteni.

Republica Moldova şi regiunea transnistreană trebuie să fie o singură ţară! Aceasta trebuie să fie neutră din punct de vedere militar şi să se dezvolte într-un spaţiu unic economic şi de apărare. Soluţia problemei transnistrene trebuie identificată în baza unui dialog egal dintre autorităţile de la Chişinău şi Tiraspol cu scopul determinării unui statut special bine garantat pentru regiunea transnistreană.

Acestea sunt principalele teze din Declaraţia Medvedev-Ianukovici semnată luni, la Kiev, referitoare la situaţia din regiunea transnistreană. Cei doi şefi de stat au semnat documentul respectiv în afara formatului de negocieri 5+2 şi fără a pune măcar la curent Republica Moldova.

Deşi iniţial s-a arătat iritat de gestul preşedinţilor Medvedev şi Ianukovici, marţi, premierul moldovean Vlad Filat a emis un mesaj foarte bine cizelat din punct de vedere diplomatic din care extragem următoarea concluzie: Suntem gata de negocieri, dar cerem retragerea armatei ruse de pe teritoriul nostru naţional.

„Guvernul Republicii Moldova îşi exprimă disponibilitatea de a purcede fără întârziere şi fără condiţii prealabile la negocieri constructive în formatul 5+2 şi se adresează către toate părţile implicate să procedeze în acelaşi mod. Totodată, Guvernul Republicii Moldova, evocând rolul actualei misiuni de menţinere a păcii în stabilizarea situaţiei după stoparea conflictului armat, se pronunţă pentru lansarea consultărilor cu privire la transformarea acesteia într-o misiune civilă, multinaţională cu mandat internaţional. Guvernul Republicii Moldova pledează pentru diminuarea factorului militar în regiune, inclusiv prin retragerea completă a muniţiilor care aparţin Federaţiei Ruse şi a contingentului militar ce asigură paza acestora”.

Mai departe, premierul Vlad Filat a subliniat cât de importantă este pentru Republica Moldova poziţia Uniunii Europene în soluţionarea diferendului transnistrean:

„Guvernul Republicii Moldova apreciază sprijinul ferm al UE pentru soluţionarea problemei transnistrene exprimată în declaraţia din 17 mai 2010 a înaltului reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate”.

Analiştii politici moldoveni au fost mult mai duri în aprecierile pe care le-au dat în privinţa semnării Declaraţiei despre Transnistria de către preşedinţii Medvedev şi Ianukovici. Directorul Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”, Igor Munteanu:

„Orice declaraţie care vine în afara acestui format 5+2, dar aceasta este o declaraţie separată de formatul 5+2, este un precedent care degradează statutul negocierilor. Aceşti doi mediatori încearcă să impună nişte elemente încercând să spună că, dacă scuturăm bine Constituţia Republicii Moldova, pe ei îi aranjează ca în viitoarea constituţie să fie în continuare consolidată neutralitatea permanentă”.

Igor Munteanu susţine că semnarea acestei declaraţii reprezintă o schimbare de paradigmă a politicii externe a Ucrainei care, potrivit lui, „începe să se adapteze la politica agresivă a Federaţiei Ruse”. Totodată, analistul consideră că „Ucraina încearcă să folosească Transnistria pentru a-şi rezolva problemele cu Rusia”.

La rândul său, vicepremierul moldovean Victor Osipov, negociator principal din partea Chişinăului în problema transnistreană, a exclus posibilitatea ca Ucraina să poată folosi Transnistria într-un târg cu Federaţia Rusă:

„Ne-am prins cu mult timp înainte şi am luat şi măsuri de anticipare.... Suntem foarte avansaţi în procesul de includere a Republicii Moldova într-un concept european de securitate sub acoperirea acestor interese de securitate din Europa de Sud-Est.... Şi dacă cineva are de gând să facă târguri – le va face cu propriile active, nu cu activele Moldovei”.

Oficialul moldovean a evitat să spună, însă, despre ce fel de „concept european de securitate” în care ar avea loc şi Republica Moldova este vorba.

Reacţiile, de data aceasta, tactice ale Chişinăului au enervat autorităţile separatiste de la Tiraspol care au recurs din nou la ameninţări. Co-preşedintele Comisiei Unificate de Control din partea Tiraspolului, Oleg Beleakov, a cerut Rusiei să suplimenteze contingentul militar rus din zona de securitate de la Nistru, deoarece, - spune el, - „dialogul cu Moldova rămâne unul imprevizibil şi există pericolul apariţiei conflictelor ca în 1992".

DEUTSCHE WELLE Autor: Vitalie Călugăreanu

"Transnistria este marea durere de cap a Ucrainei, dar nu a Rusiei", scrie presa rusă

"Ucraina ar trebui să manifeste mai multă îngrijorare faţă de destinul Transnistriei, decât Moscova", consideră politologul rus, Alexei Kuzimin, citat de agenţia informaţională rusă "Novîi Region" în timp ce comenta declaraţia din 18 mai a lui Medvedev şi Ianukovici referitor la reglementarea transnistreană.

În opinia expertului rus, "regiunea transnistreană este marea durerea de cap a Ucrainei şi nu a Rusiei, mai ales în contextul orientării proromâneşti a Moldovei şi în contextul eforturilor "extraordinare" ale Ucrainei în procesul de delimitare a hotarului cu românii.

"Frontiera României e la 15 km de Odessa. Deci, Transnistria constituie prioritatea Ucrainei, "subiect de rezistenţa" în faţa Romaniei", crede Kuzmin.

Sursa: UNIMEDIA cu referire la Novîi Reghion

Medvedev și Ianucovici s-au înțeles în secret să împartă Moldova și regiunea Transnistreană, susține un oficial din opoziția ucraineană

"Transnistria ar putea intra în componența Ucrainei în rezultatul unor înțelegeri secrete între Dmitri Medvedev și Victor Ianucovici", declară Oleg Bilorus, președintele comitetului pentru relații internaționale ale Radei ucrainene, reprezentant al blocului Timoșenko, citat de agenția Novîi Reghion din Kiev. Oficialul ucrainean a comentat în acest mod declarația președinților Ucrainei și Federației Ruse privind reglementarea transnistreană.

"Într-adevăr noua conducere a Ucrainei are o poziție nouă referitor la regiunea Transnistreană și asta este poziția Rusiei. Chiar necătând la prevederea că optează pentru păstrarea integrității teritoriale a R. Moldova, Ucraina și-a modificat atitudinea. Altfel spus, Rusia crede așa: voi, Ucraina, vă luați Transnistria, iar noi ne luăm Moldova", a mai declarat deputatul ucrainean.

"Este ceva inadmisibil din punctul de vedere al dreptului internațional. Este un drum spre nicăieri. Cred că asta doar va complica situația, deoarece în Moldova se pregătește deja dizolvarea Parlamentului", a mai subliniat Bilorus.

Poziția politicianului ucrainean este negată de către declarația oficială, semnată de Medvedev și Ianucovici, în care se precizează că R. Moldova și regiunea Transnistreană să fie o singură țară, cu armată și zonă economică unică.

Sursa: UNIMEDIA

Rusia și Ucraina: Conflictul transnistrean trebuie rezolvat pașnic

„Problema transnistreană trebuie să fie rezolvată doar prin mijloace politice paşnice și prin dialog egal”, se stipulează în declarația comună, semnată astăzi de președintele rus, Dmitri Medvedev, și președintele ucrainean, Viktor Ianukovici.

Declarația sugerează, atât autorităților de la Chişinău, cât și autoproclamatelor autorități de la Tiraspol, să se abţină de la acţiuni unilaterale.

„Preşedinţii celor două ţări, care acţionează ca intermediari şi reprezintă ţările-garant, provin din necesitatea de a soluţiona conflictul transnistrean prin mijloace politice paşnice, prin intermediul dialogului egal, pentru a determina un statut special pentru Transnistria, bazat pe respectul pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a neutralităţii constituţionale a Moldovei şi formarea unui singur spațiu juridic și economice de apărare”, se arată în declarația semnată astăzi la Kiev, transmite RIA Novosti.

Astfel, Moscova şi Kievul au convenit să continue eforturile de restabilire a înţelegerii reciproce dintre Republica Moldova şi Transnistria, cerându-le să se abţină de la acţiuni unilaterale care ar putea complica situaţia din regiune.

În declarație se mai spune că Moscova şi Kievul vor merge la „contact cu partenerii internaţionali”, în scopul creării unor condiţii adecvate pentru reluarea negocierilor privind reglementarea transnistreană cu reprezentanţii politici din Republica Moldova şi Transnistria, mediatori din Rusia, Ucraina şi OSCE, precum şi observatori din UE şi SUA.

În cadrul întâlnirii oficiale, cei doi șefi de stat s-au arătat convinși de reușita cooperării în cadrul procesului de negocieri în formatul „5+2”.

Georgienii nu admit că Kievul i-ar putea trăda

Vizita lui Medvedev la Kiev şi noua turnură în relaţile ruso-ucrainene au făcut loc mai multor presupuineri în presa că Medevedev ar putea rupe de la Ianukovici recunoaşterea independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud, scrie meta.ua. Cu toate acestea, Externele de la Tbilisi exclud eventualitatea acestei versiuni, motivând că Ucraina, indiferent de conjunctura politică, va respecta suveranitatea altor state. «Pentru Ucraina, respectarea suveranităţii altor state este un principiu indispensabil politicii sale externe. Nu credem că Ucraina ar putea adopta o decizie care să prezinte ameninţări pentru Georgia» a declarat pentru presă ministrul georgian de externe, Nino Kolandadze, făcând trimitere la declaraţiile de acum o săptămână a omologului său ucrainean, Constantin Grişcenko, care a anunţat public că Ucraina nu va recunoaşte independenţa Abhaziei şi Osetiei de Sud. .

Cele două republici secesionite s-au rupt de la Georgia, în rezultatul agresiunii militare a Rusiei din 2006.

zdg.md

Rusia isi ia revansa: Cu ajutorul lui Ianukovici va aplica planul Kozak prin care R. Moldova isi pierde independenta si devine stat federativ

Potrivit presei ruse, frontiera Republicii Moldova cu Ucraina pe segmentul transnistrian va fi deblocată în urma unui acord între Moscova şi Kiev.

Preşedintele rus Dmitri Medvedev şi cel ucrainean, Victor Ianukovici, au decis să deblocheze frontiera Republicii Moldova cu Ucraina pe segmentul autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene, informeaza romania-actualitati.ro cu referire la cotidianul rusesc Nezavisimaia Gazeta.

Potrivit publicaţiei, în cadrul vizitei preşedintelui rus Dmitri Medvedev în Ucraina, preconizată să înceapă astăzi, 17 mai a.c., cei doi şefi de stat vor semna o declaraţie comună referitoare la Transnistria.

Potrivit cotidianului moscovit, decizia de a redeschide frontiera în regiunea Transnistreană a fost luată după ce preşedintele Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a propus autorităţilor de la Bucureşti să includă România în procesul de negocieri pentru soluţionarea diferendului transnistrean, iar la Tiraspol, acest gest a fost apreciat ca o nouă provocare a Chişinăului, deoarece războiul din 1992 a izbucnit din cauza intenţiilor unioniste dintre Moldova şi România, lucru nedorit în Transnistria.


În Transnistria locuiesc aproximativ 150 de mii de cetăţeni ruşi şi 100 de mii de cetăţeni ucraineni.

Potrivit informaţiilor, în documentul pe care preşedinţii Medvedev şi Ianukovici urmează să îl semneze va fi confirmată poziţia celor două părţi în ceea ce priveşte menţinerea pe teritoriul Transnistriei a trupelor ruse de menţinere a păcii, ca la adresa părţii moldovene care cere schimbarea pacificatorilor ruşi cu un contingent internaţional civil de menţinere a păcii şi observatori ai procesului de reglementare a conflictului, din cadrul Uniunii Europene. 

De asemenea, cei doi preşedinţi vor veni cu o poziţie comună prin care vor sprijini acordarea pentru regiunea transnistreană a unui statut special în cadrul Republicii Moldova pe model confederativ (Memorandum Kozak, prevedea, între altele, anularea actualei Constituţii a Republicii Moldova, dizolvarea Republicii Moldova ca stat independent şi crearea unui alt stat pe teritoriul ei, Republica Federativă Moldova, cu trei subiecţi, Transnistria şi Găgăuzia), cu sublinierea faptului că Republica Moldova şi Transnistria sunt părţi egale în negocieri.

În anul 2006, autorităţile Republicii Moldova şi Ucrainei au închis frontiera moldo-ucraineană pe segmentul transnistrean pentru mărfurile exportate din Transnistria, care nu dispun de ştampila vamală a Republicii Moldova.

Totodată, din acel moment, monitorizarea frontierei moldo-ucrainene pe acest segment este asigurată de o misiune de observatori ai Uniunii Europene, EUBAM.

Primul ministru al Republicii Moldova, Vlad Filat, i-a înmînat sîmbătă comisarului european pentru extindere şi politica europeană de vecinătate, Stefan Fule, un document cu privire la dorinţa Chişinăului de sporire a rolului Uniunii Europene în procesul de reglementare a conflictului transnistrean.

Autorităţile de la Chişinău au menţionat în repetate rînduri, în ultima perioadă de timp, necesitatea creşterii rolului UE şi SUA în negocierile privind reglementarea transnistreană, dar şi sporirea ajutorului financiar în procesul de întărire a încrederii între cele două maluri ale Nistrului. În prezent, UE şi SUA sînt observatori în procesul de negocieri pentru reglementarea conflictului transnistrean, în formatul 5+2.

Premierul moldovean, Vlad Filat a anunţat, în urma vizitei oficiale din Germania, că luna viitoare, cancelarul Angela Merkel va ridica problema transnistreană cu ocazia vizitei preşedintelui rus Dmitri Medvedev la Berlin.

Pe de altă parte, expertul din cadrul unui institut german pentru politică externă, Alexandr Rar, susţine că Uniunea Europeană nu dispune, în momentul de faţă, de pîrghii prin care să influenţeze reglementarea transnistreană, iar Moscova este dispusă să revină la planul Kozak şi se bucură de susţinere în acest sens din partea lui Victor Ianukovici.

Acest nou proiect politic pare că are şi susţinerea tacită a liderului Partidului Democrat din Moldova, ex-comunistul Marian Lupu, unul dintre cei patru preşedinţi ai Alianţei pentru Integrare Europeană de la Chişinău.

În condiţiile în care alegerile anticipate devin o realitate, Marian Lupu a vorbit despre „greşelile făcute de fostul preşedinte Vladimir Voronin”, cel care, în 2003, l-a sfidat pre Vladimir Putin şi a respins Planul Kozak, pe care Putin era pregătit să-l semneze chiar la Chişinău.

Marian Lupu, al cărui partid este „asociat” cu partidul premierului rus, spune că dacă aceste greşeli politice nu ar fi existat, nici embargoul economic rusesc asupra Moldovei nu ar fi fost posibil!

În acelaşi context, bazele militare pe care Rusia intenţionează să le amplaseze la Nikolaev şi Odesa şi probabil la gurile Dunării, unde Ucraina şi România au dispute teritoriale, ar veni ca un răspuns la extinderea spre est a NATO.

Baza militară din localitatea Bolgrad, situată în sudul regiunii Odessa, care a fost desfiinţată după declararea independenţei Ucrainei, în august 1991, ar putea fi la rîndul ei, redeschisă, notează şi publicaţia ucraineană Segodnia, citată de Agenţia moldovenească Omega, în pagina electronică.

Concluzia este trasă de Newsweek în ediţia sa în limba rusă: „La cinci ani după revoluţiile colorate care au cuprins ţări din fosta URSS, a venit în sfârşit şansa pentru Kremlin de a-şi lua revanşa”! Schimbarea puterii în Ucraina şi în Kîrgîzstan sînt deja rezultate în acest sens.

Nu se poate spune că Moscova a fost singurul arhitect al schimbării de putere în aceste ţări, dar, fără îndoială, ea a jucat un rol-cheie, notează Newsweek.

Aceste victorii strategice mobilizează Kremlinul pentru a face noi încercări de a schimba regimul în ţări pe catre Rusia le numeşte „străinătatea apropiată”, adaugă publicaţia, citată de newsru.com. Preluare Jurnal.md

O jumătate a Ucrainei trece pe limba rusă

Pana la vizita la Kiev a presedintelui rus Dmitri Medvedev, parlamentul ucrainean va incerca sa adopte un proiect de lege care permite extinderea folosirii limbii ruse.

Deputatii partidului de guvernamant Partidul regiunilor asigura ca este vorba despre introducerea in legislatia tarii a unei prevederi din Carta europeana privind limbile regionale, ratificata de Ucraina cu sapte ani in urma. Documentul presupune folosirea limbii ruse la egalitate cu cea ucraineana in toate institutiile de stat din teritoriile cu populatie rusofona compacta, scrie hotnews.ro citand Nezavisimaia gazeta.

Cand a preluat conducerea opozitiei, dupa infrangerea in alegerile prezidentiale din 2004, Viktor Ianukovici, actualul presedinte ucrainean, a promis: "Atat timp cat voi fi in politica, vor ridica iar si iar aceasta problema, pentru a obtine ca limba rusa sa devina limba de stat. Dar aceasta chestiune nu depinde numai de mine: trebuie gasit un consens, adica 300 de voturi in Parlament, pentru a modifica in mod corespunzator textul Constitutiei".

Conform ultimului recensamant al populatiei din 2001, limba ucraineana a fost catalogata limba materna de 67,5% dintre cetateni, iar limba rusa – de 29,6%.Expertii sustin insa ca rezultatele recensamantului sunt inexacte, avansand conceptul de "limba uzuala". In aceste conditii, limba ucraineana este preferata in prezent de 39,7% din cetateni in comunicarea de zi cu zi, iar rusa – de 42,5%, potrivit unui ultim studiu pe aceasta tema.

Vlad Filat, in vizita in Ucraina

Premierul Republicii Moldova, Vlad Filat, va face luni o vizita in Ucraina, la invitatia omologului sau de la Kiev, Iulia Timosenko.
Cei doi premieri urmeaza sa discute la Kiev despre relatiile dintre cele doua tari pe plan economic si social, dar si sa finalizeze discutiile privind delimitarea frontierei in regiunile Giurgiulesti si Novodnestrovsk, relateaza portalul Stirea Zilei.

De asemenea, se preconizeaza semnarea Acordului cu privire la recunoasterea reciproca a drepturilor asupra proprietatii moldovene si ucrainene aflate pe teritoriul Ucrainei si Republicii Moldova.

"Speram ca vom semna Acordul interstatal ce tine de proprietate. Consideram ca a venit timpul sa reglementam aceasta situatie, avand in vedere proprietatile noastre pe teritoriul Ucrainei. De asemenea, urmeaza sa semnam si Acordul ce tine de relatiile in domeniul tineretului", a declarat Vlad Filat.

Un alt subiect care urmeaza sa fie discutat este decizia Guvernului ucrainean prin care cetatenilor din R. Moldova li s-au impus restrictii la intrarea in Ucraina. "Aceasta hotarare a fost doar suspendata, dar nu a fost abrogata si speram sa gasim o solutie in acest sens", a adaugat premierul Vlad Filat.

Premierul Republicii Moldova va avea la Kiev intrevederi si cu alti reprezentanti ai partidelor politice importante din Ucraina.

"Noi ne dorim o colaborare stransa, un parteneriat strategic cu Ucraina. Chiar daca tara vecina se afla in plin proces electoral, cetatenii Ucrainei vor decide cine urmeaza sa le fie presedinte, iar noi urmeaza sa avem relatii strategice cu reprezentantii legali ai acestei tari", a spus seful Guvernului de la Chisinau.

Vlad Filat s-a intalnit pentru prima data cu Iulia Timosenko in urma cu doua luni, la Ialta, unde cei doi au participat la reuniunea consiliului sefilor de guverne din tarile membre CSI. Cei doi premieri au discutat despre eliminarea barierelor la tranzitul unor marfuri moldovene prin Ucraina si despre eliminarea barierelor din calea liberei circulatii a cetatenilor din Republica Moldova.

Sursa: NewsIn

Paranoia antiromaneasca in Ucraina

Politicienii ucraineni, aflati in campanie electorala pentru alegerile prezidentiale, si-au inventat un nou dusman, anume Romania. Tema agresorului imaginar domina delirul electoral ucrainean. Romanii au pretentii teritoriale fata de Ucraina si au castigat procesul de la Haga privind platoul continental al Marii Negre datorita unei vaste conspiratii occidentale.

Romania nesatula ar vrea sa puna mana pe Insula Serpilor, dar si pe Bucovina de Nord si Basarabia de Sud, motiv pentru care ar imparti pasapoarte romanilor din regiune. Imperialistii de la Bucuresti s-ar opune canalului Bistroe nu din cauza incalcarii de catre Kiev a acordurilor internationale, ci pentru ca ar vrea sa goneasca Ucraina de la gurile Dunarii. Totodata, Romania ar sabota si rolul Ucrainei ca putere la Marea Neagra. Se urmareste de fapt reconstituirea Romaniei Mari prin anexarea R. Moldova la Romania, catastrofa geopolitica fata de care Ucraina trebuie sa combata prin orice mijloace, inclusiv prin crearea unei largi coalitii internationale.

Pe undeva, ca roman, este reconfortant sa auzi asemenea nazdravanii. Cazut in reverie, ai putea sa-ti imaginezi ca tara ta e o mare putere, dura si nemiloasa, mai ceva ca perfidul Albion pe vremuri. Realitatea arata insa ca "imperialismul romanesc" exista doar in mintea nebunilor de peste Nistru. Romania incurajeaza Parteneriatul Estic al UE din care face parte si Ucraina si a sprijinit sincer candidatura la NATO a Kievului. Ar vrea sa demareze si proiectul euroregiunilor romano-ucrainene, desi merge greu pentru ca paranoia ucraineana suspecteaza intentia de creare a Romaniei Mari, care ar include chiar si o Transnistrie antonesciana, intinsa pana la raul Bug.

In ce priveste procesul de la Haga, era o naivitate pentru ucraineni sa creada ca daca monteaza un bancomat pe Insula Serpilor vor pacali instanta ca e vorba de o insula locuita, nicidecum de o stanca. Canalul Bistroe nu e o miza pentru Ucraina, ci doar pentru oligarhii care au incasat bani publici pentru aceasta lucrare. Pentru Romania nici atat. Traficul maritim-fluvial se face pe Canalul Dunare - Marea Neagra, iar Bucurestiul a lasat in paragina pana si Bratul Sulina.

In afara de retorica electorala, in cazul Ucrainei, un stat tanar, e vorba de nesiguranta data de criza de identitate. De aici si paranoia antiromaneasca. Ucrainenii spun mereu ca sunt ucraineni, nu "malorusi" (rusi mici), ceea ce suna cam ca afirmatia ca romanii sunt romani. Le tot amintesc rusilor ca sunt ca doi soti divortati care nu mai au nimic in comun, punere la punct la fel de normala ca reafirmarea independentei Romaniei fata de Turcia. Se adauga si provincialismul celor de la Kiev. Totusi, Ucraina nu era decat o periferie a Imperiului.

In campania electorala romaneasca Ucraina a ocupat 60 de secunde din discursul candidatilor. Mass-media din Romania nici nu mai preia atacurile ucrainene trecandu-le deja la capitolul "declaratii exotice". Multi romani ar avea dificultati in a indica Ucraina printre vecinii Romaniei la o intrebare dintr-un chestionar sociologic. E cam umilitor pentru "Marea Putere de la Marea Neagra", dar pentru opinia publica romaneasca ea nici nu prea exista.

Dupa principiul "cu nebunii nu te pui", Romania nu are decat sa continue cooperarea in cadrul UE si NATO la Parteneriatul Estic si Parteneriatul pentru Pace, foruri unde participa si Ucraina. Iar viitoarele autoritati de la Kiev ar trebui sa inteleaga ca indiferent daca vor avea sau nu orientare euro-atlantica, inrautatirea relatiilor cu Romania este in primul rand in dezavantajul sau.
Bucuresti, Romanian Global News
joi, 31 decembrie 2009

UE a aprobat intrarea Republicii Moldova si Ucrainei in Comunitatea Energetica

Uniunea Europeana a aprobat vineri intrarea Ucrainei si Republicii Moldova in Comunitatea Energetica, dar ea nu va fi efectiva decat dupa ce aceste tari isi vor amenda legislatiile referitoare la gaz pentru a le armoniza cu reglementarile europene.

Comunitatea Energetica, infiintata in 2006, vizeaza crearea unei piete a electricitatii si gazului intre UE si alte tari.

"Cel de-al 7-lea consiliu ministerial al Comunitatii Energiei a aprobat astazi intrarea Ucrainei si Moldovei in Comunitatea Energetica", anunta un comunicat al Comisiei Europene, citat de AFP. "Intrarea va fi efectiva cand si daca aceste tari isi acopera lacunele si isi fac legislatia referitoare la gaz compatibila cu reglementarile UE", precizeaza textul.

In afara de tarile UE, din Comunitatea Energetica mai fac parte tarile balcanice - Albania, Bosnia, Croatia, Macedonia, Muntenegru si Serbia, precum si Misiunea administratiei interimare a Natiunilor Unite din Kosovo.

"Aderarea Ucrainei si Moldovei la Tratatul Comunitatii Energiei va avea un efect catalizator asupra reformelor din sectorul energetic al acestor tari, care va duce la o piata energetica extinsa ce actioneaza dupa reguli comune", a explicat comisarul european al energiei, Andris Piebalgs. "Aceasta ar putea ajuta in special Ucraina, importanta tara pentru tranzitul gazului, sa-si modernizeze infrastructurile", in timp ce UE ar progresa in obiectivul sau de ameliorare a securitatii energetice, a adaugat comisarul.

Piebalgs a cerut, prin urmare, parlamentelor Ucrainei si Moldovei sa adopte rapid noua legislatie privitoare la gaz.
Sursa: NewsIn

România ajută Republica Moldova cu 500.000 de doze de vaccin AH1N1

Guvernul de la Bucureşti a hotărât acordarea unui ajutor umanitar către Republica Moldova, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor cu gripă AH1N1.

“Executivul a luat decizia de a acorda sprijin umanitar de urgenţă pentru populaţia Republicii Moldova, Ucrainei şi Republicii Macedonia, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor cu gripă AH1N1”, a anunţat Purtătorul de Cuvânt al Guvernului Ioana Muntean, la finalul Şedinţei de Guvern.

Vaccinul AH1N1 în cantitate de 1.150.000 de doze va fi transmis gratuit autorităţilor competente după cum urmează: 500.000 de doze Republicii Moldova, 400.000 de doze Ucrainei, 250.000 de doze Republicii Macedonia.

„Toate cheltuielile legate de transportul dozelor de vaccin AH1N1 sunt suportate de către Guvernul României pe teritoriul României şi de guvernele ţărilor beneficiare, pe teritoriul acestora”, a mai precizat Ioana Muntean.

Purtătorul de Cuvânt al Guvernului a mai afirmat că acordarea acestui ajutor umanitar nu a mai putut fi amânată până la promovarea printr-un proiect de lege, de aceea s-a luat decizia promovării prin Hotărâre de Guvern.