marți, 15 iunie 2010

ISTORIA ASA CUM NU O STIM 2: DEPORTARILE BASARABENILOR: TRAGEDII DE FAMILII ŞI ŢARA


CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA, anul naşterii 1910, originară din satul Tatar-Capceac,  raionul Taraclia, RSSM, cetăţeană a URSS (cu”venirea” ocupanţilor sovietici peste noapte toată Basarabia au fost înscrişi cetăţeni ai URSS. Mai mult decît atat ! Nu a fost depistat nici un caz, de renunţare la cetăţenia romînă în favoarea celei sovietice (în afară de ruşi, ucraineni şi evrei, adică comunităţile minoritare etnice din Basarabia, care de fiecare dată cînd erau situaţii critice făceau front comun împotriva populaliei autohtone. Dar au existat şi unele exceptii-Al.M) găgăuză, din ţărani săraci, puţin  ştiutoare de carte, căsătorită, pînă la arestare locuia în satul Biruinţa, raionul Congaz, şi lucra ca îngrijitoare de încăperi în şcoală. 
          CANTARELI I.O. a fost condamnată pentru faptul, că fiind ostilă faţă de puterea sovietică, între locuitorii satului Biruinţa sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată împotriva măsurilor Guvernului sovietic şi răspîndea idei provocatoare privind pieirea Statului sovietic, clevetea conducerea Partidului şi Guvernului sovietic.
          Avînd în proprietate un aparat de radio, asculta emisiuni din America, Turcia şi Spania şi răspîndea zvonuri privind izbucnirea războiului cu ţările capitaliste şi înfrîngerea Statului sovietic în acest război.
          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: VASILIU G.F., CARAGHEAUR S.P., CIABANU A.N.
          Astfel, urmează de recunoscut că, CANTARELI a fost trasă la răspundere penală pentru activitate antisovietică şi condamnată corect.
 Totodată, avînd în vedere că, CANTARELI provine din ţărani săraci, e puţin ştiutoare de carte, la momentul arestării avea doi copii minori, iar infracţiunea comisă de ea nu a dus la careva urmări grave, consider sentinţa stabilită  prea dură.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :
          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 25 iunie 1951 referitor la CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.113-114

*           *           *

MACARCIUC AGAFIA EROFEEVNA, anul naşterii 1907, originară din satul Troiţcoie (corect – Troiţa - Al.M),  raionul Bender, RSSM, rusoaică, fără de partid, din muncitori, puţin  ştiutoare de carte, căsătorită, fără antecedente penale, pînă la arestare lucra ca spălătoreasă în unitatea militară nr. 7481. 
          MACARCIUC a fost condamnată pentru faptul, că lucrînd în unitatea militară nr. 7481 din oraşul Chişinău în calitate de spălătoreasă, a sustras lenjerie, din dotarea acestei unităţi militare.
          Astfel, din toamna anului 1949 pînă în martie 1953 a furat: 9 cearşafuri, 9 perechi de izmene, 6 cămăşi, 12 prosoape, două şorţuri pentru bucătar şi alte lucruri în sumă totală de circa 1000 ruble. (nu se exclude scenariu regizat de sovietici-Al.M)
          Toate lucrurile sustrase au fost depistate în locuinţa lui MACARCIUC, confiscate de organele de anchetă şi reîntoarse unităţii militare.
          Pe lîngă aceasta, MACARCIUC, în anul 1953, în anturajul său, făcea agitaţie antisovietică, clevetea condiţiile de trai în URSS, lăuda viaţa din timpul stăpînirii României burgheze, iar în martie 1953, în zilele de doliu în legătura cu decesul unuia din conducătorii partidului şi Statului sovietic, a admis în adresa acestuia un atac contrarevoluţionar, se bucura de decesul lui.
          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: ZIGA A.D., TODERAŞCU L.G., CERNAT N.S., PRIJILEVSCAIA T.I. şi alţii, precum şi mărturia parţială a inculpatei MACARCIUC (p.d. 85-89).
          Astfel, urmează de recunoscut, că MACARCIUC a fost trasă la răspundere penală şi condamnată de judecată pentru delapidarea averii statului şi declaraţiile sale antisovietice corect.
 Totodată, avînd în vedere, că MACARCIUC provine din muncitori, este muncitoare, este puţin ştiutoare de carte, că declaraţiile ei antisovietice nu au dus la careva urmări grave, precum şi faptul, că toate lucrurile sustrase au fost restituite unităţii militare, consider sentinţa stabilită  prea dură.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :
          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 9 mai 1953 referitor la MACARCIUC AGAFIA EROFEEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.
În rest sentinţa  nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.115-116

*          *          *

PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI, anul naşterii 1920, originar din satul Cobusca Nouă, raionul Bulboaca,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, ştiutor de carte, din ţărani mijlocaşi, din 1944 pînă în 1946 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, la lupte n-a participat, pînă la arestare locuia la locul de origine.
          PLAMADEALA a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1948 a devenit membru al unei secte ilegale a inochentiştilor-arhanghelişti, fiind la început membru, iar mai apoi propovăduitor. Folosind prejudecăţile religioase, în anturajul său,  sistematic făcea agitaţie antisovietică îndreptată împotriva activităţilor puterii sovietice, organiza şi desfăşura adunări ilegale ale sectanţilor şi atrăgea în sectă noi membri. 
          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: SMOCINSCHII V.V., SCLIFOS R.E., CIORBĂ G.I. şi PLATON V.P. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 214-215) şi propria mărturie  a inculpatului PLAMADEALă (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 212-213).

          Astfel, urmează de recunoscut, că PLAMADEALĂ  a fost tras la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate  antisovietică corect.
Totodată, avînd în vedere, că PLAMADEALĂ şi-a recunoscut vinovăţia, regretînd crima săvîrşită, şi s-a dezis de învăţăturile inochentiştilor-arhanghelişti, precum şi faptul, că a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi provine din ţărani mijlocaşi,  consider sentinţa stabilită  prea dură.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
                                                        R O G :
          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 aprilie 1950 referitor la PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 10 ani de LCM.
În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.119-120

*         *          *
SAMSONOV BORIS CHIRILOVICI, anul naşterii 1915, originar din oraşul Bender,  RSSM, rus, cetăţean al URSS, din muncitori, fără de partid, ştiutor de carte, din 1944 pînă în 1945 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, participant al Marelui Război pentru Apărarea Patriei, a fost rănit uşor, este decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”. Pînă la arestare lucra ca fochist la fabrica de conserve din Bender.
          SAMSONOV  a fost condamnat pentru faptul, că, în anturajul său,  făcea agitaţie antisovietică, clevetea Puterea sovietică şi orînduiala colhoznică, făcea declaraţii provocatoare cu caracter defetist, descredita conducătorii partidului şi guvernului.
          Vinovăţia lui SAMSONOV a fost confirmată în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor: COLOMÎCENCO I.M., ŢURCAN F.V., GAVRILOVA V.N., VOLONTIR M.S., REAZANOVA M.S. şi FEDORENCO V.S. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 185-186), precum şi mărturia inculpatului SAMSONOV (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 184-185).
          Astfel, urmează de recunoscut, că SAMSONOV  a fost tras la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate  antisovietică corect.
Totodată, avînd în vedere, că SAMSONOV provine din muncitori, este muncitor, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei a luptat pe front împotriva cotropitorilor germano-fascişti, a fost rănit, este decorat cu o medalie guvernamentală, precum şi faptul, că infracţiunea săvîrşită nu a dus la careva urmări grave,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
                                                        R O G :
          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 mai 1954 referitor la SAMSONOV BORIS CHIRILOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune  în libertate.
În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)
                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.121-122

*          *          *
MATVEICIUC ALEXANDR ALEXEEVICI, anul naşterii 1907, originar din satul Clocuşina, raionul Ocniţa,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, fără antecedente penale, fără de partid, căsătorit, pînă la arestare locuia la locul de origine, lucra în colhoz. 
          MATVEICIUC a fost declarat de judecată vinovat şi condamnat pentru faptul, că la 10 februarie 1946 şi 16 februarie 1947 a întocmit şi răspîndit două foi volante cu conţinut antisovietic, în care clevetea puterea sovietică, îşi exprima nemulţumirea referitor la acţiunile puterii sovietice pe problema predării cotelor de cereale la stat, chema alegătorii să nu voteze candidaţii înaintaţi în timpul alegerilor în Sovietul Suprem al URSS şi RSSM. 
          Una din foile volante întocmite a fost depusă de MATVEICIUC în urna sectorului  16 de votare din satul Clocuşina, raionul Ocniţa, RSSM, în ziua alegerilor în Sovietul Suprem al URSS – la 10 februarie 1946, iar a doua – în urna sectorului 5 de votare din acelaşi sat la 16 februarie 1947, în ziua alegerilor în Sovietul Suprem al RSSM.
          Pe lîngă aceasta, în anturajul său, făcea agitaţie antisovietică: clevetea puterea sovietică şi orînduiala colhoznică.
          Martorii audiaţi în şedinţa de judecată: PERELIŢA V.F.(p.d. 87), ŞTEPOV V.E. (p.d. 87) şi BLÎNDU A.I. (p.d. 87) au confirmat declaraţiile antisovietice ale inculpatului, precum şi vinovăţia  lui MATVEICIUC a fost recunoscută de însuşi inculpatul (p.d. 86-87) şi prin probe materiale (foile volante confiscate) (p.d. 67) şi actul expertizei grafice (p.d. 62-65).
                   Astfel, activitatea infracţionistă a lui MATVEICIUC a fost demonstrată şi el a fost condamnat corect.
          Totodată, avînd în vedere, că MATVEICIUC  provine din ţărani mijlocaşi, şi-a recunoscut pe deplin vinovăţia atît în ancheta preliminară, cît şi în ancheta judiciară, faptul că foile volante anonime, intocmite de el, se referă la perioada greutăţilor materiale în Moldova, legate de lipsa roadei, precum şi faptul, că  nu au dus la careva urmări grave,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
                                                        R O G :
          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 10 iulie 1951 referitor la MATVEICIUC ALEXANDR ALEXEEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune  în libertate.
În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)
                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.123-124

*          *          *
DRANCĂ ALEXANDR IVANOVICI, anul naşterii 1919, originar din satul Larga, raionul Lipcani,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, ştiutor de carte,  fără de partid, căsătorit, din ţărani mijlocaşi, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică. 
          DRANCĂ  a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1949, în anturajul său, sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată spre zădărnicirea acţiunilor partidului  şi guvernului sovietic, descredita puterea sovietice, clevetea orînduiala colhoznică şi lăuda traiul pe timpul României burgheze, răspîndea idei provocatoare privind schimbarea ulterioară a regimului sovietic cu ajutorul ţărilor imperialiste, ameninţa cu răfuială activiştii sovietici şi crea obstacole în activitatea acestora.
          Acest lucru a fost confirmat prin depoziţiile martorilor: DUMITRAŞCU A.G., TIHONOV P.A., BULGARI I.M., GAVRILIUC A.S., BECŞEV S.I. şi alţii (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 262, 263, 264, 265, 266, 108, 109).    
                   Astfel, urmează de recunoscut, că DRANCA a fost tras la răspundere penală şi  condamnat pentru activitate antisovietică corect.
          Totodată, avînd în vedere, că DRANCĂ  provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi a participat la lupta cu cotropitorii fascişti, este decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”, are doi copii minori, ispăşindu-şi pedeapsa în lagăr se caracterizează pozitiv, norma de producţie o îndeplineşte cu 140%, precum şi faptul că în agitaţia antisovietică desfăşurată de el nu se întrevăd careva urmări, consider sentinţa stabilită  prea dură.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
                                                        R O G :
          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 noiembrie 1951 referitor la DRANCĂ ALEXANDR IVANOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.
În rest sentinţa nu se modifică.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)
                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.128-129


*          *           *

ZEIDMAN LEIA-REINA SRULEVNA, anul naşterii 1918, originară din satul Lipcani, acelaşi raion,  RSSM, evreică, cetăţeană a URSS, din muncitori, puţin ştiutoare de carte, fără de partid, fără antecedente penale, pînă la arestare locuia şi lucra croitoreasă în Lipcani.
          Prin încheierea Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie 1941 sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM a fost lăsată în vigoare.
          ZEIDMAN  a fost condamnată pentru faptul, că locuind pînă în anul 1940 în Lipcani, a fost recrutată de către şeful jandarmeriei ca agent secret şi pe parcursul a cîtorva ani transmitea informaţii despre activitatea revoluţionară(a se citi teroristă-Al.M) a tineretului din Lipcani  şi în urma denunţului ei au fost arestaţi un şir de lucratori de comsomol ilegalişti(cum se numesc indivizii care uneltesc împotriva propriului stat? -Al.M), care în timpul interogatoriului la jandarmerie au fost bătuţi, precum:  cet. STOLEAR V.L., ROZENŢVAIG Ă.A., FAIMAN N.L.
          Atît în ancheta preliminară, cît şi în şedinţa de judecată, ZEIDMAN nu şi-a recunoscut vinovăţia.
          Drept bază pentru pronunţarea sentinţei de condamnare referitor la ZEIDMAN pentru judecată au servit depoziţiile martorilor, audiaţi în şedinţa de judecată: ŞENCHER H.M., ŞVARŢMAN Ş.M., FAIMAN P.L., MUŞAILO P.I., STOLEAR R.L. şi ROZENŢVEIG Ă.A. (după cum observaţi, a fost trădată prin mărturii tot de conaţionaţii  ei, fapt care infirmă legenda despre unitatea etnică evreiască, dar tot odată confirmă,că nu toţi evreii aveau concepţii sioniste şi procomuniste -Al.M)
          Din depoziţiile martorilor se vede, că ZEIDMAN era supusă arestărilor pentru participarea la activitatea ilegalistă.
          Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare acuzarea lui ZEIDMAN de apartenenţă la agenţii jandarmeriei şi de trădare a ilegaliștilor (a se citi teroriştilor-Al.M)  nu a fost pe deplin confirmată şi în virtutea art. 197 alin. 2 al CPP al RSSU urmează a fi suspendată.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
                                                        R O G :
          Sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM din 3-4 martie 1941 pe art. 54-13 al CP al RSSU şi Încheierea Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie 1941de anulat şi cazul  referitor la ZEIDMAN LEIA-REINA SRULEVNA  de încetat din lipsă  de probe, cu eliberarea lui ZEIDMAN din locul deportării, unde îşi ispăşeşte pedeapsa.

Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)
                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.130-136

*          *          *

DICUSAR DEMIAN IVANOVICI, anul naşterii 1914, originar din satul Cucuneştii Vechi, raionul Bratuşeni, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, cetăţean al URSS,  ştiutor de carte, fără de partid, familist, fără antecedente penale. În transportul feroviar lucrează din anul 1944, pînă la arestare a lucrat ca muncitor la depoul de locomotive al staţiei Bălţi - Nord.
ABRAMOV VALENTIN ANDREEVICI, anul naşterii 1910, originar din oraşul Ananiev, regiunea Odesa, din muncitori, rus, fără de partid, familist, fără antecedente penale, cu studii medii, în transportul feroviar lucrează din anul 1927, ultima funcţie de pînă la arestare – muncitor de serviciu la staţia Bălţi – Nord.
          DICUSAR şi ABRAMOV au fost condamnaţi pentru faptul, că DICUSAR, lucrînd în depoul de locomotive la staţia Bălţi – Nord, între muncitori făcea agitaţie antisovietică, lăudînd regimul şi orînduiala ţărilor capitaliste, clevetea realitatea sovietică şi membrii Guvernului sovietic, răspîndea idei provocatoare despre inevitabilitatea războiului între URSS şi America şi înfrîngerea Uniunii Sovietice în acest război.
          ABRAMOV, lucrînd muncitor de serviciu în acelaşi depou şi ştiind despre activitatea duşmănoasă a lui DICUSAR nu a făcut depoziţii organelor de anchetă referitor la DICUSAR şi l-a preîntîmpinat pe acesta despre arestul ce va urma, propunîndu-i să se ascundă la banderovişti în pădurile Ucrainei de Vest. Pe lîngă aceasta, ABRAMOV, de asemenea, în rîndurile muncitorilor depoului de locomotive lăuda viaţa în ţările imperialiste şi răspîndea idei provocaţioniste privind inevitabilitatea războiului între URSS şi America şi înfrîngerea Uniunii Sovietice în acest război.
          Prin Încheierea Judecătoriei de circumscripţie a transportului feroviar a regiunii de sud – vest din 8 decembrie 1950 sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 31 octombrie 1950 a fost lăsată în vigoare, iar cererea de recurs a inculpatului ABRAMOV – refuzată.
          Fiind interogat în şedinţa de judecată, DICUSAR şi-a recunoscut  vinovăţia pe deplin, iar ABRAMOV – parţial, în partea, că ştiind despre activitatea antisovietică a lui DICUSAR nu a mărturisit acest fapt organelor  de anchetă şi l-a preîntîmpinat pe ultimul despre arestarea ce va urma, îl ruga să se ascundă, iar în partea desfăşurării agitaţiei antisovietice vinovăţia nu şi-a recunoscut,  însă acest lucru a fost confirmat în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor : IGNATIUK M.V.(p.d. 301 verso-302), NAGORNIUK V.N. (p.d. 302 verso-303), BERSON V.V. (p.d. 306 verso), precum şi prin mărturiile inculpatului DICUSAR D.I. (p.d. 298 verso-300).

          Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare vinovăţia lui DICUSAR şi ABRAMOV în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU a fost pe deplin demonstrată şi ei au fost condamnaţi corect.       
          Totodată, avînd în vedere, că condamnaţii DICUSAR şi ABRAMOV după poziţia lor socială sunt vechi lucrători ai transportului feroviar, nu au antecedente penale, precum şi faptul, că pedeapsa stabilită de judecată este prea dură, conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
                                                        R O G :
          Sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 31 octombrie 1950 şi Încheierea Judecătoriei de circumscripţie a transportului feroviar din regiunea de sud – vest din 8 decembrie 1950 referitor la DICUSAR DEMIAN IVANOVICI şi ABRAMOV VALENTIN ANDREEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pentru DICUSAR pînă la 6 ani de LCM, iar pentru ABRAMOV – pînă la 5 ani de LCM şi cu aplicarea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune în libertate.
           
Procurorul General al RSSM
Consilier juridic de stat în exerciţiu                                  (R. RUDENCO)
                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.146-148

                                                           (va urma )

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist(mun.Chişinău)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Blog din Moldova Display Pagerank toateBlogurile.ro