Se afișează postările cu eticheta No Comment. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta No Comment. Afișați toate postările

luni, 22 octombrie 2012

Disciplina restantă a Executivului


Legislația românească deține o proprietate uluitoare a conservării în timp. Incoloră, inodoră, purtând pe umerii săi totul și în același timp, nimic. Ce îi lipsește? Care să fie oare taina în virtutea căreia punerea-i în practică trădează un caracter extrem de selectiv al beneficiilor, valabile doar pentru unii, cu totul insignifiante însă, pentru alții?

Am hotărât într-un final, să o absolv de orice vină. Ea definește doar un product conceptual, brand personal al celor care i-au dat naștere. Nu am să le pun sub semnul întrebării profesionalismul. Departe de mine acest gând. Trebuie să fiu însă obiectivă, prin urmare, dualismul sine qua non revelării a ceea ce semnifică pe drept cuvânt inteligența se impune, fără doar și poate, consemnat.

Primordial-oficial, nota definitorie aparține cunoștințelor asimilate în perimetrul domeniului de pregătire. Cu cât știi mai multe, cu atât vei fi considerat mai iscusit la minte, beneficiind de stima și respectul unanim.
În plan subsidiar, situată la periferia importanței ori aprecierii, își află locul cunoașterea vieții. Așa cum este ea. Fără prefaceri, fără sublimări, fără prejudecăți și etichete de valoare, deoarece, epicentrul inadvertențelor legislative vizavi de suma situațiilor ce definesc traiul comun, de fiecare zi, rezidă tocmai de aici.
Da. Viața nu este o cale ferată cu sens unic, la fel cum noi, cetățenii, nu suntem înrudiți întru dorințe și priorități. Ba chiar din contră, acestea sunt atât de diferite încât nu dețin nici măcar puterea de a tranzita imaginația cuiva care a avut întotdeauna parte de un trai fericit și însoțit (precum se înțelege) de o precară simțire și luare aminte la ceea ce se desfășoară împrejurul său. Privind prin intermediul binoclului, panorama se comprimă la generoase cote. 

Câtă vreme destinele unei națiuni nu cad sub directa-ți responsabilitate, totul e în regulă. Altminteri, lucrurile se schimbă radical. Proiectezi legi peste legi, finalizate într-un noian al unilateralului, lipsind miezul, esența, ori altfel spus, știința de a pune în practică soluții viabile, capabile să amelioreze problemele pe care le dictează situațiile de viață, atât de diferite de la caz la caz.

Cu toții suntem plătitori de taxe și impozite. Cu toții existăm într-o egală măsură. Ar trebui astfel să facem parte din socotelile legislative unanim, nu selectiv. Iată de ce s-ar dovedi imperios necesar ca aspiranții la fotoliul guvernamental să fie supuși unor riguroase teste de viață. Să li se determine profesionalismul și la acest capitol. Câte puncte câștigătoare ar obține? Câte nuanțe din spectrul diversificat al existenței ar fi capabili să distingă? Metodologia aplicată în practica de până acum hrănește argumentul potrivit căruia liderii politici sunt susceptibili de a detecta, invariabil și exclusivist, clasicul tandem alb - negru. Pentru ei, modalitatea de percepție a cetățenilor trădează o structură uniformă. Aceeași inimă, același intelect, aceleași conjuncturi, preocupări, ierarhizări valorice. Negreșit, prevederile oficial impuse ar trebui să își răsfrângă beneficiile asupra tuturor. Dar ce păcat, viața nu e o combinație alb - negru. Întregul spectru coloristic se reunește sub apelativul său, situațiile-i caracteristice dobândind proprietatea interpretărilor multiple. Ceea ce este potrivit pentru mine, poate reprezenta o tragedie pentru tine, sau un fapt divers pentru el. Soluționările prin intermediul unor prevederi de esență unică se bat astfel cap în cap cu adevărata realitate, deoarece, paleta avantajelor nu va fi niciodată echitabilă pentru totalitatea ”oamenilor de pe zebră”.

Axioma matematică și viața sunt incompatibile. În fapt, aceasta poate fi asemuită unei alambicate discipline filozofice, iar până când guvernanții nu vor obține și aici calificativul maxim (pasibil de a-i înzestra cu abilitatea discernământului corect, șansele promovării prin fraudă fiind pur și simplu nule) ordinea lucrurilor va rămâne neschimbată. Să nu ne facem așadar iluzii. Să nu tragem nădejde de mai bine. Să nu credem orbește în formațiuni politice. Doar simpla lor schimbare nu va conduce la nimic. Tot ceea ce contează este măiestria guvernantului în tălmăcirea faptelor de viață, tradusă prin gestionarea și soluționarea obiectivă a situațiilor cu care zi de zi, ne confruntăm.

Închei prin semnalarea unui paradox. Printre peiorativ numiții ”oameni de pe zebră”, necunoscuți iluștri, demni poate numai de zâmbetul îngăduitor al celor care au beneficiat de conjuncturi și situații favorabile, se numără specialiști de marcă în disciplina pe care stimații noștri guvernanți o stăpânesc atât de precar. Cine ar merita prin urmare, titulatura ”omului de pe zebră”?

Autor: Roxana-Luiza Moldovan

duminică, 21 octombrie 2012

"Basarabia e Romania" - Marsul pentru Unire la Bucuresti, in imagini

Peste 3.000 de persoane îmbrăcate cu veste albastre, roşii şi galbene au format un imens tricolor viu la Marsul pentru Unire organizat, duminica, la București.
Participantii la manifestatia organizata de Platforma Civica "Acțiunea 2012" au solicitat Unirea cu Republica Moldova ca prioritate nationala.




Pentru mai multe imagini de la marșul din Bucureşti vizitaţi ziare.com

duminică, 19 august 2012

Peste 87% dintre romani vor unirea cu Basarabia


Peste 87% dintre romanii din România sunt de acord cu unirea dintre ţara noastră și Basarabia, arată un sondaj.
Mai exact, potrivit unui sondaj realizat de Centrul Roman de Studii și Strategii la nivel național, 87,25 % din cei intervievați sunt de acord cu unirea Basarabiei cu România, arată Romanian Global News.

La întrebarea numărul 15 a sondajului: Dumneavoastră, personal, sunteți de acord cu unirea Basarabiei cu România?. Cu variante de răspuns:
1. Da
2. Nu

Rezultatele au fost: 87,25% din respondenți - "Da" și 12,75% - "Nu".

Sondajul a fost realizat în perioada 07-23 iunie 2012 pe un eșantion de 1.486 de persoane din România. 

Rezultatele preliminare ale sondajului vor fi făcute publice în cadrul conferinței “REUNIREA CELOR DOUA STATE GERMANE model de integrare euro-atlantica pentru R. Moldova, prin REUNIREA CELOR DOUA STATE ROMÂNEȘTI” ce va avea loc la Chișinău pe 20 august

Sursa: Romanian Global News.

vineri, 23 martie 2012

Florin Piersic vrea cetatenie moldoveneasca

Cunoscutul actor roman Florin Piersic, aflat la Chișinău pentru doua spectacole la Teatrul National "Mihai Eminescu", intentioneaza sa solicite cetatenia Republicii Moldova.

Florin Piersic a declarat pentru Radio Chisinau ca este legat sufleteste de Basarabia nu doar prin spectacolele pe care le sustine de mai multe ori pe an la Chisinau sau pe alte scene din Republica Moldova.

Tatal sau a fost medicul veterinar al judetului Soroca. Astfel, copilaria autorului a fost plina de povestiri frumoase ale tatalui despre aceste locuri, amintiri care acum sunt completate de imaginea publicului cald de aici.

Avand in vedere afectiunea reciproca dintre el si basarabeni, actorul s-a decis sa faca pasul cel mare si sa urmeze exemplul romanilor basarabeni care solicita cetatenia Romaniei, dar... in sens invers. 
 Sursa: AGERPRES

luni, 12 martie 2012

Nicolae Timofti, candidatul AIE pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova

Nicolae Timofti este candidatul Aliantei pentru Integrare Europeana (AIE) la functia de presedinte al Republicii Moldova, au anuntat, luni, Mihai Ghimpu, Vlad Filat si Marian Lupu.
"Am discutat tot ce trebuie sa discuti cu viitorul presedinte, problemele sociale, economice, programul. Noi consideram ca e un candidat bun, e un om cu experienta.

Timofti este omul legii si speram ca ne va ajuta sa realizam programul AIE: combaterea coruptiei, reformele in organele de drept", a spus Mihai Ghimpu, citat de Unimedia.

Totodata, atat Vlad Filat, cat si Marian Lupu si-au exprimat convingerea ca Republica Moldova va avea, in sfarsit, un presedinte dupa alegerile din 16 martie. Sedinta speciala a Parlamentului este programata pentru vineri, ora 15.00.

Liderul PLDM a declarat ca Timofti urmeaza sa aiba o discutie cu grupul deputatilor socialisti, fara de care candidatul AIE nu poate fi ales, dar si cu deputatul neafiliat, Mihai Godea. La randul sau, democratul Marian Lupu a spus ca AIE nu examineaza scenarii de esec.

Nicolae Timofti a fost si el prezent in sala, subliniind ca functia de presedinte este o responsabilitate foarte mare, pe care si-a asumat-o, promitand ca va raspunde la toate intrebarile jurnalistilor in viitorul apropiat.

In prezent, Timofti are sustinerea a 58 de deputati PL, PLDM si PD. Nicolae Timofti are 62 de ani si activeaza de peste 30 de ani in sistemul judecatoresc.

sâmbătă, 3 martie 2012

Sedinta de guvern Romania - R. Moldova: Proiecte comune, planuri de viitor

Foarte mulțumiți de rezultatul ședinței comune de guvern România - Republica Moldova de la Iași, premierii Mihai Răzvan Ungureanu și Vlad Filat au susținut, în cadrul conferinței de presa organizate după reuniunea oficiala, ca proiectele comune semnate de cele doua state vor contribui la dezvoltarea legăturilor bilaterale dintre cele doua state.
"Ședința de astăzi este prima de asemenea importanta, dintre cele doua state și vreau sa mulțumesc colegilor din Executivul de la Chișinău pentru documentele importante semnate astăzi.

S-a reușit o evaluare a ceea ce Executivul trecut a reușit sa construiască în privința relațiilor bilaterale și am stabilit construirea suplimentara, sub un orar precis, inițiative care sa justifice tot ceea ce ne interesează ca fiind strategic pentru ambele state", a declarat Mihai Răzvan Ungureanu, în cadrul unei conferințe de presa.

Printre scopurile stabilite în cadrul ședinței comune de guvern se numără sprijinirea Republicii Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeana, a dezvoltării parteneriatului strategic.

In opinia lui Ungureanu, apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeana, apropierea celor doua state, proiectele energetice de anvergura, intra "sub cupola intereselor recunoscute și de București și de Chișinău".

"Ma bucur ca partenerul meu direct este prim ministrul Filat, de care ma leagă și detalii biografice comune. Am avut în diferite situații nevoie unii de ceilalți. Am reușit sa găsim soluții la problemele care privesc în egala măsura România și Moldova. Dincolo de înțelegerile dintre ministere (...) dam curs direct unui plan de acțiune care sa pună în fapt toate prevederile parteneriatului nostru strategic", a adăugat Ungureanu.

La rândul sau, premierul moldovean și-a început discursul afirmând: "Se spune ca omul sfințește locul, in cazul meu pot spune ca și locul sfințește omul".

"Este important sa vorbim despre proiecte de anvergura de viitor. Abordarea a fost una pragmatica, ce se adresează rezolvării problemelor cu care se confrunta oamenii. Proiecte economice care vizează infrastructura, dezvoltarea relațiilor economice, au fost dominante pe agenda ședinței de guvern de astăzi.

Un domeniu aparte, vital pentru R. Moldova, care vizează securitatea energetica a tarii, a fost discutat în detaliu. Prioritatea numărul unu este interconectarea rețelelor de transport al gazelor naturale. Am convenit ca acest proiect sa fie finalizat pana la sfârșitul acestui an", a mai spus Filat.

Colegi de școală
Mihai Răzvan Ungureanu si Vlad Filat și-au adus aminte și de perioada studenției, ambii fiind absolvenți ai Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași.

"Pe dl Ungureanu l-am văzut când eram student, dar nu pot sa spun ca l-am cunoscut foarte bine. Am avut ocazia sa-l cunosc după studenție, prin '98-'99, când eram tineri", a dezvăluit Vlad Filat.

"Avem amintirile comune ale unor studenți care, știindu-se de pe holurile aceleiași universități, au ce-si spune dar și ce sa facă împreună. Este o onoare ca doi absolvenți ai aceleiași universități sa se regăsească în poziții omoloage, la aceeasi masa, gândind la fel și simțind la fel", a spus, la rândul sau, Mihai Răzvan Ungureanu.

Documente semnate
Reprezentanții guvernelor României si Republicii Moldova, în frunte cu cei doi premieri Mihai Răzvan Ungureanu si Vlad Filat, au semnat după ședința comuna de sâmbăta de la Iași o serie de acorduri, cel mai important fiind planul de acțiuni privind cooperarea europeana.

Un alt document semnat se refera la cooperarea si ajutorul reciproc în cazul producerii dezastrelor, dar si la cooperarea in domeniul turismului.

De asemenea, a fost semnat un acord privind regimul juridic al mormintelor de război romanești situate în Republica Moldova.

Celelalte documente vizează securitatea sociala sau cooperarea intre Ministerele Muncii, ale Educației și Sportului.

  Următoarea ședință comuna de guvern va avea loc la Chișinău, la o data ce urmează sa fie stabilita.  
Sursa: Ziare.com
Foto: www.ziaruldeiasi.ro

Ungureanu: Trebuie sa privim Rusia ca pe un posibil partener economic de valoare pentru noi

"Trebuie sa privim Rusia ca pe un posibil partener economic de valoare pentru noi", a subliniat Mihai Răzvan Ungureanu, dupa sedinta comuna de guvern Romania - Republica Moldova de sambata.
Invitat sa comenteze cum va influenta rezultatul alegerilor prezidențiale din Rusia relația cu România, premierul roman a răspuns ca "România își propune un dialog mai intens cu Rusia pentru clarificarea și rezolvarea unor probleme aflate încă în suspensie, cu intenția de a avea un parteneriat în primul rand economic cu statul rus, bazat pe respect și beneficii reciproce".

Mihai Răzvan Ungureanu a mai spus ca raporturile bilaterale cu Rusia se desfășoară pe cel puțin doua paliere, în interiorul Uniunii Europene "ca stat membru în cazul României", dar și raportul bilateral "nemijlocit".

"Credem ca un dialog pragmatic, așezat pe înțelegeri foarte clare, dar și pe explicații foarte clare, folosește ambelor Capitale. (...) Ca partener economic, Federația Rusa poată fi într-adevăr importanta pentru România, în condițiile în care exista respect pentru angajamente și beneficiu mutual", a mai spus Ungureanu.

Si pentru Republica Moldova relația cu Federația Rusa este foarte importanta, după cum a subliniat premierul Vlad Filat.

"Republica Moldova are nevoie de un parteneriat corect cu Federația Rusa. Noi vom continua sa avem relații bune cu Federația Rusa, deoarece, dincolo de relațiile actuale, privim lucrurile în perspectiva, iar Federația Rusa este un partener economic important al tarii noastre și participanta în procesul de reglementare al conflictului transnistrean", a spus Filat. Sursa:Ziare.com

vineri, 2 martie 2012

Jumatate din Moldova, rupta de Imperiul Rus, acum ne intalnim

Premierul României Mihai Răzvan Ungureanu a recunoscut ca ședința comuna de Guvern România-Republica Moldova, care va avea loc sâmbăta, a fost pusa special la 200 de ani de când Imperiul Rus a "rupt" partea de tara care a devenit statul de peste Prut.
"Întrebarea conține și răspunsul", a spus Ungureanu, întrebat de o jurnalista dacă momentul a fost ales tocmai din acest motiv.

"Acum 200 de ani jumătate din Moldova a trecut prin forța si silnicie la Imperiul Rus, Dumnezeu a vrut sa ne întâlnim acum cele doua jumătăți", a adăugat șeful Guvernului.

  Ședința comuna a guvernelor României și Republicii Moldova va avea loc la Iași, pe 3 martie, de la ora 11:00.

Prim-ministrul al Republicii Moldova, Vlad Filat, a avut, duminica, o convorbire telefonica cu șeful Executivului roman, Mihai-Răzvan Ungureanu, informează un comunicat al Direcției comunicare și relații cu presa a Guvernului de la Chișinău.

In cadrul discuției, Vlad Filat și Mihai-Răzvan Ungureanu s-au arătat convinși ca preconizata ședința comuna a Guvernelor Republicii Moldova și României va da un nou impuls dezvoltării colaborării bilaterale, se arata in comunicat. 
Sursa: Ziare.com

joi, 8 decembrie 2011

NATO, despre scutul rusilor: Pierdere de bani impotriva unui dusman artificial

Contramasurile Rusiei la sistemul apararii antiracheta al NATO ar fi o pierdere de bani intrucat ar fi indreptate impotriva unui "dusman artificial", a spus secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, miercuri.
Presedintele rus, Dmitri Medvedev, a amenintat, luna trecuta, ca va desfasura rachete in Kaliningrad si alte zone ale Rusiei, impotriva locatiilor europene unde SUA si NATO amplaseaza elemente ale scutului antiracheta, cerand inca o data garantii ca scutul nu este indreptat impotriva lor, scrie Washington Post.

"Rusia si NATO au un interes comun de a proteja populatiile noastre impotriva unei adevarate amenintari cu racheta, si ar fi cu siguranta o pieredere de bani importanta daca Rusia ar incepe sa investeasca puternic in contramasuri impotriva unui dusman artificial care nu exista", a spus Anders Fogh Rasmussen.

Oficialii americani au recunoscut, totusi, miercuri, ca discutiile cu Rusia pe tema scutului antiracheta se afla in impas. Rasmussen si-a exprimat speranta ca toate chestiunile vor putea fi rezolvate pana la summit-ul NATO - Rusia de anul viitor din Chicago. ziare.com

miercuri, 7 decembrie 2011

Protestele în Rusia continuă - zeci de arestări la Moscova şi Sankt Petersburg

Demonstratiile impotriva presupusei fraude de la alegerile parlamentare de duminica din Rusia au continuat si miercuri, la Moscova si Sankt Petersburg.
Din cei aproximativ 500 de manifestanti din Sankt Petersburg, politia a arestat 70, scrie Ria Novosti.

Un protest de dimensiuni mai mici a avut loc la Moscova, unde 20 de persoane au fost arestate pentru ca incercau sa organizeze un protest ilegal, potrivit politiei. In total, la manifestatie s-au strans aproximativ 30 de persoane si cateva zeci de jurnalisti.

O demonstratie de protest a fost organizata si in enclava Kaliningrad, insa in vreme ce politia spune ca au fost 150 de manifestanti, organizatorii spun ca cifra este mai aproape de 1.000.

Intre timp, peste 20.000 de persoane au anuntat, pe retelele sociale, ca vor participa, sambata, la un protest in Piata Revolutiei din Moscova. O sursa din administratia locala a publicatiei moscovite Times a precizat insa ca piata va fi inchisa sambata, "pentru reparatii".

Cel mai mare protest fata de fraudele comise la alegerile de duminica a avut loc luni, cand 5.000 de rusi s-au strans in centrul Moscovei. In ultimele trei zile de proteste, peste 1.000 de persoane au fost arestate, conform cifrelor politiei. Sursa: Ziare.com

joi, 1 decembrie 2011

La mulţi ani România! Ziua Naţională a României. Lecţie de istorie

Evocarea unui eveniment istoric – în cazul de faţă unirea tuturor românilor într-un singur stat, în 1918 – nu se poate reduce la simpla narare a admirabilei performanţe politice a românilor din provinciile istorice româneşti, capabili să-şi ia soarta în propriile mâini şi să-şi decidă viitorul. 

Prin voinţa liber exprimată a reprezentanţilor tuturor românilor a devenit posibilă, în condiţiile concrete generate de evenimentele interne şi internaţionale de la finele Primului Război Mondial, crearea României Întregite, care, din nefericire, avea să dureze pentru un timp prea scurt (numai 22 de ani!), prilej de reflecţie pentru noi, astăzi, în aceeaşi măsură în care evocăm entuziasmul şi reuşitele anului 1918. Era prea optimist Ion I. C. Brătianu, la 14 decembrie 1918, atunci când, în faţa delegaţiei transilvănene care prezentase regelui Ferdinand I Actul Unirii, spunea: „Vă aşteptăm de 1 000 de ani şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată”.
Aproape 20 de ani avea să dureze profeţia lui Brătianu. În 1940, Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţnutul Herţa erau ocupate de Uniunea Sovietică, cea mai mare parte a Transilvaniei de Ungaria horthystă, iar sudul Dobrogei de Bulgaria.

România Întregită în decembrie 1918 devenea istorie
Unul din marile adevăruri, mai puţin ştiute însă, este cel rostit de Benedetto Croce, după care fiecare istorie este contemporană, în sensul că în scrierea şi receptarea istoriei, atât istoricul, cât şi consumatorul de istorie sunt preocupaţi să găsească răspuns la întrebările/sfidările timpului lor. Care ar putea fi, aşadar, semnificaţiile zilei de 1 Decembrie pentru noi, astăzi? La un prim nivel, strict cronologic, 1 Decembrie 1918 are, de fapt, o dublă semnificaţie. Este, pe de o parte, ziua istoricei decizii a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, care proclamă unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, şi, pe de altă parte, ziua în care regele Ferdinand I, alături de Rgina Maria, intră în Bucureşti, după aproape doi ani de exil în inima Moldovei. Plecat la Iaşi, în 1916, în condiţii improprii, sub presiunea trupelor germane, rege al României mici, Ferdinand se întorcea iar la Bucureşti, în uralele mulţimii, chiar în ziua în care ardelenii cereau răspicat unirea cu ţara, pentru a deveni regele României Mari la a ărei temelie aşezase voinţa sa de a fi cu adevărat regele tuturor românilor.

Un al doilea nivel de analiză priveşte rolul armatei române în realizarea Marii Uniri de la 1918. A avut sau nu vreun rol armata română în actele Unirii din 1918? Să vedem, pe rând, situaţia provinciilor istorice româneşti în momentul deciziilor privind unirea aceastora cu România. În Basarabia, cum se ştie, armata română a intervenit, în ianuarie 1918, la cererea Consiliului Directorilor Generali al Republicii Democratice oldoveneşti (care juca rolul Executivului în noua republică independentă) şi cu acordul Sfatului Ţării şi al aliaţilor, pentru a face faţă valului pustiitor de jafuri, pogromuri şi distrugerilor în masă a bunurilor private şi publice, provocate de demobilizarea rmatei ruse de pe frontul român (era vorba de aproape 600.000 de oameni!). Ordinea a fost instaurată în teritoriul românesc de dincolo de Prut până la sfârşitul lunii februarie 1918, cu preţul vieţii a trei ofiţeri şi 122 de soldaţi, 12 ofiţeri şi 309 ostaşi fiind răniţi în confruntările cu trupele ruse bolşevizate.
Istoriografia sovietică mai ales (dar şi unii istorici ruşi, astăzi, cum este cazul lui Mihail Meltiuhov) este cea care a atacat mereu decizia Sfatului Ţării privind unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, din perspectiva corelaţiei făcute între necesitatea unui vot liber exprimat şi prezenţa trupelor româneşti în teritoriul dintre Prut şi Nistru (în favoarea Unirii s-au pronunţat 86 de deputaţi, 36 declarându-se împotrivă, în cel mai democratic mod cu putinţă!). Istoriografia sovietică inducea, astfel, ideea invalidităţii votului în Sfatul Ţării în circumstanţele menţionate. Citeste tot articolul aici.


vineri, 25 noiembrie 2011

ISTORIE: BASARABIA, ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL - Documente de arhivă

În exclusivitate pentru Tribuna Basarabiei şi Secretele Istoriei
Alexandru Moraru „BASARABIA : ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL”
(DOCUMENTE  DE ARHIVĂ )
- Partea a 43-a -
Ultimul articol din seria documentelor de arhivă despre Mareşalul Ion Antonescu, documente ce prezintă o parte din istoria României şi a provinciei istorice Basarabia.

Publicarea acestor documente de arhivă, de o valoare inestimabilă, nu ar fi fost posibilă fără suportul domnului Alexandru Moraru, istoric, arhivist şi publicist, căruia îi mulţumim pentru munca depusă în sprijinul realizării unităţii naţionale a românilor. 

1944

Documentul 188
PARCHETUL CURŢII MARŢIALE
Oficiul Poştal Militar Nr. 3604
Nr. 12655 b din 24 Mai 1944
Către,
PREŞEDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI
ADMINISTRAŢIA MILITARĂ A TERITORIULUI DINTRE
BUG ŞI NISTRU – Cabinetul Domnului General

            Am onoare a vă ruga să binevoiţi a dispune ca fosta Prefectură a Judeţului Moghilev prin organele sale de Poliţie să comunice numitului David Segal fost director de bancă, evreu internat în ghetoul Moghilev că prin Deciziunea Nr. 895 din 31 Martie 1944 Curtea Militară de Casare şi Justiţie a admis în interesul Legii, recursul introdus de Domnul Procuror General al Curţii Militare de Casare şi Justiţie, în cauza privitoare pe susnumitul, contra sentinţei Nr. 1510 din 22 Iulie 1943, pronunţată de fosta Curte Marţială a garnizoanei Tiraspol, casându-se sentinţa.

             L.Ş.
                        PROCUROR INSTRUCTOR MILITAR
                        Maior Magistrat, Dr. Max Gavrilescu (semnătura)
* * *


Documentul 189
PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI
SECRETARIATUL GENERAL
„CABINETUL PENTRU BASARABIA
BUCOVINA ŞI TRANSNISTRIA”
NOTĂ
1944 luna Ianuarie, ziua 26
SUMAR:
Constatările făcute
De Dl.Kolb, delegatul
Comitetului Internaţional
de Cruce Roşie de la Geneva
cu ocazia vizitei făcute la ghettourile din Transnistria.

            Cu onoare se supune cunoştinţei Domnului VICE PREŞEDINTE al Consiliului de Miniştri copia raportului adresat Comitetului Internaţional al Crucii Roşii din Geneva de către Domnul Kolb, asupra vizitei făcute la ghettourile din Transnistria între 10-21 Decembrie 1943.
            Din cuprinsul acestui raport se desprind următoarele:

  I. Situaţia statistică a deportaţilor

1) Majoritatea evreilor deportaţi în Transnistria provin din cele două provincii „Basarabia şi Bucovina”, reocupate de Români în 1941, statul român pretinzând că măsura a fost luată în urma actelor violente şi crimelor săvârşite contra armatei române pe timpul cedării provinciilor precum şi datorită cauzelor de distrugere ale oraşului Chişinău şi altor oraşe din Basarabia de către populaţia evreiască în unire cu bolşevicii, înaninte de retragerea acestora.
2) La această deportare s-a procedat în mod arbitrariu, fără a se trimite în faţa tribunalelor pe adevăraţii vinovaţi şi din această cauză actul de deportare s-a răsfrânt şi asupra nevinovaţilor.
3) Datorită condiţiilor insuficiente în care a avut loc deportarea, populaţia evreiască deportată a avut de suferit pierderi considerabile – pe care le evaluează la circa 241.000 persoane după datele statistice care au fost probabil culese pe cale particulară de la evreii cu care Dl.Kolb a luat contact chiar înaninte de vizita în Transnistria.
4) Deşi Dl. Kolb arată în cuprinsul raportului său la pagina 4, alin.1 şi 2, date statistice relative la deportarea evreilor care după Bukarester Tageslatt se cifrează la 180.000 persoane, iar după Ministerul Afacerilor Interne (date oficiale) la 110.000 persoane.(cifra de 180 000 e aberantă şi n-are suport documental-Al.M)
Domnia sa nu ţine seama de datele oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne şi complet eronat, după datele furnizate de către evreii interesaţi, afirmă în raportul său erori, pentru care nu s-a ostenit cel puţin de a le confrunta şi verifica cu datele oficiale.
Datorită acestui procedeu, Statul Român este pus într-o lumină defavorabilă, întrucât din constatările făcute la faţa locului rezultă că populaţia deportată a avut în toate ocaziunile cel mai larg concurs din partea Statului român şi al autorităţilor locale, aşa după cum declară însuşi evreii din Transnistria.
Dl.Kolb nu a ţinut cont nici cel puţin de rugămintea ce i-a fost adresată de către evreii din Transnistria care l-au rugat să intervină pe lângă statul român de a obţine permisiunea de a fi aduşi în ţara românească, preferând chiar viaţa de lagăr decât a rămâne în Transnistria care este ameninţată cu reocuparea de către bolşevici.
Această dorinţă nu este decât convingerea pe care au căpătat-o de la coreligionarii lor deportaţi că Statul român duce o politică tolerantă în ceea ce priveşte asigurarea vieţii chiar a evreilor deportaţi şi pe care evreii localnici din Transnistria o preferă.

II. Constatările făcute la faţa locului
1) Ghettoul Tiraspol
Evreii au confirmat că sunt foarte mulţumiţi că au de lucru suficient şi sunt bine plătiţi, că au hrană bună, lemne de încălzit şi adăpost bun.
Nu au formulat nici o reclamaţie şi nu au cerut nimic, declarând că sunt foarte mulţumiţi de viaţa lor actuală şi de tratamentul aplicat de către autorităţi.
2) Atelierele de la Odessa
Evreii au declarat că se câştigă suficient pentru a se întreţine.
Nu au adresat nici o plângere şi nu au formulat nici o cerere decât că Dorohoienii, când se vor repatria, să poată pleca şi cei aflaţi la aceste ateliere.
Atelierele care urmau a fi puse la dispoziţia lor au fost găsite în bună stare, bine aerisite şi luminate şi cu posibilităţi de încălzire.
3) Ghettoul din Balta
a) Spitalul are puţine medicamente şi insturmente. Bolnavii sosiţi de la lucrarea podului peste Bug (Varvarovca şi Tribaty) sunt lipsiţi de lengerie.
b) Orfelinatele de băieţi şi fete. Copiii îmbrăcaţi în parte în pulovere. Paturile cu cearşafurile noi. Starea sănătăţii părea destul de bună.
Se simte nevoia de încălţăminte şi îmbrăcăminte.
c) Farmacia duce lipsă de medicamente.
d) Cantina distribuie masă gratuită la 120 persoane, fiind în bună stare şi cu veselă nouă.
Alimentele se pot procura după piaţă la preţurile maximale.
e) Munca evreilor este plătită cu 75 % din tariful pentru lucrătorii ucraineni.
f) Comitetul de conducere a afirmat că trăiesc în foarte buni termeni cu autorităţile locale.
g) Vizita făcută la una din locuinţele ghettoului a lăsat impresia că evreii trăiesc o viaţă lipsită de cea mai elementară higienă. S-a atras atenţiunea asupra pericolului la care se expun din această cauză atât evreii deportaţi cât şi populaţia indigenă din cauza epidemiilor care nu vor întârzia să apară.
4) Ghettoul Râbniţa
Ghettoul a fost găsit bine întreţinut, cu libertate de a circula în oraş.
Membrii comitetului au afirmat că trăiesc în bune relaţiuni cu toate autorităţile româneşti şi că evreii sunt foarte mulţumiţi de viaţa lor actuală.
Evreii păreau bine hrăniţi. Se simte nevoia de îmbrăcăminte şi de lemne.
Evreii pot cumpăra alimente la preţ maximal. Pâinea este furnizaţă de către primărie.
Boli molipsitoare nu există.
Corespondenţa funcţionează regulat.
Prefectura furnizează pe lună evreilor:
-    5000 kgr. Făină
-    500 kgr ulei
-    10000 kg cartofi
-    500 kgr brânză
-    250 kg săpun
-    1000 kg varză
5) Ghettoul din Tulcin
La întrebarea D-lui Kolb, evreii au declarat că sunt foarte satisfăcuţi de autorităţi în ceea ce priveşte libertatea şi bunăvoinţa fiind deasemenea mulţumiţi de situaţia lor. Ghettoul nu este închis şi nici păzit de poliţie şi face o bună impresie.
Nu sunt bolnavi.
Corespondenţa este destul de regulată.
Se observă lipsa lemnelor de încălzit, a îmbrăcămintei, încălţămintei şi medicamentelor.
6) Ghettoul din Djurin
Evreii au declarat că autorităţile se arată foarte binevoitoare.
Cartierul nu este înscris şi ghettoul are poliţie proprie.
Corespondenţa soseşte destul de regulat.
Ghettoul are o farmacie bine instalată.
Un spital cu 32 de paturi, un orfelinat cu 56 orfani dintre care 21 localnici.
O cantină unde se dă o dată pe zi mîncare pentru 1100 persoane.
7) Ghettoul Sargorod
Acest ghettou a făcut o bună impresie şi a demonstrat că acolo unde omul este animat de pricepere şi sârguinţă poate realiza multe lucruri frumoase. Toate instituţiile publice s-a constata că sunt bine întreţinute, autorităţile româneşti dând tot concursul posibil.
Şeful ghettoului a fost felicitat pentru munca desfăşurată.
Doctorul Teich, şeful ghettoului a afirmat în repetate rânduri că este fericit de a lucra cu autorităţile româneşti, graţie cărora s-au putut obţine aceste rezultate satisfăcătoare.
Orfelinatul, cantina şi spitalul au fost găsite în bune condiţiuni.
Orfanii sunt sănătoşi şi este interesant a se vedea că au câştigat 5-6 kgr în greutate.
8) Ghettoul Cernoveţ
Starea sanitară bună. Raporturile cu autorităţile româneşti, excelente. Corespondenţa destul de regulat. Evreii îşi cîştigă existenţa muncind în ateliere.
Ghettoul are o cantină unde se distribuie 360 porţii zilnic. Se constată lipsa îmbrăcămintei de iarnă.
9) Ghettoul Moghilev
Acest ghettou are:
-    un spital cu 130 paturi cu 8 medici plus 60 medici în ghettou;
-    două farmacii bine aprovizionate;
-    trei orfelinate cu 665 orfani;
-    o policlinică;
-    patru cantine;
-     unsprezece ateliere, salariile fiind înre 4-12 RKKS pe zi;
-    o asociaţie de caritate a femeilor evreice;
-    o şcoală primară cu 7 clase;
-    o şcoală industrială;
-    o şcoală de meserii;
-    o brutărie.
Spitalul şi orfelinatele bine întreţinute.
Ghettoul nu este închis. Circulaţia este liberă până la ora 20.00.
Evreii au afirmat că sunt mulţumiţi de viaţa lor. Prefectul însă a făcut impresia că nu îi simpatizează pe evrei.
Pe de altă parte s-a constatat că mortalitatea a scăzut odată cu venirea acestui prefect, care a luat măsuri practice pentru combaterea ei.
Corespondenţa soseşte destul de regulat.
Se simte lipsa de îmbrăcăminte, încălţăminte şi material de educaţie.
10) Ghettoul Smerinca
Ghettoul este deschis, fără restricţiuni pentru locuitori.
Starea sănătăţii locuitorilor şi copiilor ghettoului este bună.
Evreii au raporturi excelente cu autorităţile române.
Ghettoul are:
-    un spital
-    o farmacie
-    o grădină de copii
-    un cămin pentru copii
-    o cantină
-    o sinagogă şi
-    o baie cu instalaţii pentru deparazitare.
Nu s-a formulat nici o plângere.
Se constată lipsa de lemne, de care dealtfel duce lipsă şi populaţia indigenă, inclusiv autorităţile locale din toată Transnistria, din lipsa mijoacelor de transport şi a situaţiei speciale în care se găseşte acest teritoriu.
Lipseşte îmbrcămintea şi încălţămintea.

Cernăuţi
Relaţiile dintre reprezentanţii Guvernământului şi conducătorii evreilor sunt bune.
Evreii rămaşi trăiesc într-un cartier special, unde în ultimul timp au fost adunate la un loc. O parte din evrei sunt în serviciul Guvernământului şi al Primăriei, unde sunt retribuiţi cu salarii ca şi românii, minus 15% pentru Casa Muncii.
Domnul Guvernator şi-a înscris părerea şi măsuri aprobate de Dl. Profesor Mihai Antonescu ca evreii din Cernăuţi să nu fie obligaţi a mai purta steaua lui David.
Această măsură urmează a se traduce în fapt imediat după sosirea cuvenitului ordin.
Instituţiile de asitenţă socială ale evreilor au fost găsite satisfăcător.
  
Chişinău
            S-a observat că cea mai mare parte din Chişinău a fost distrusă de foc în timpul retragerii ruşilor în 1941 şi restaurarea executată de către autorităţile române, după aceia, este demnă de admirat.

Diverse

1) Evreii originari din Transnistria şi care au trăit sub bolşevici sunt în bune relaţiuni cu evreii deportaţi.
2) Evreii ruşi m-au rugat să intervin pe lângă Guvernul Român pentru a le permite de a părăsi Transnistria odată cu coreligionarii lor români pentru a se instala în România, ei acceptând chiar de a fi ţinuţi ca ostatici într-un cîmp de concentrare decât de a recădea din nou sub administraţia sovietică.
3) Paragraful de mai sus, care se găseşte înscris în penultimul aliniat la paginei 24 din memoriu, ilustrează complet situaţia evreilor din Transnistria, care preferă o administraţie românească în lcoul celei sovietice, Românii dovedindu-se un popor blând şi cu înalte sentimente umanitare, chiar atunci cînd sunt constrânşi de a aplica vinovaţilor pedepse care nu intră în uzanţele sale şi că chiar dacă le aplică, acestea sun administrate cu multă generozitate.

Acest paragraf, care este însuşi afirmaţiunile Domnului Kolb, trebuia să-l împiedice de a judeca printr-un raţionament superficial bazat pe date statistice necontrolate când D-sa trage concluzia că din cauza măsurii luate de Guvern, populaţia evreiască deportată a suportat o pierdere considerabilă de circa 241.000 de sfulete, căci dacă adevărul ar fi fost acesta, Domnia sa putea fi sigur că populaţia evreiască din Transnistria, de cetăţenie sovietici, care a fost supusă la aceleaşi măsuri restrictive de deportare, nu i-ar fi cerut D-sale înalta ocorotire sub egida Crucii Roşii Internaţionale de a interveni pe lângă Guvernul Român ca să fie admisă în Ţară sub orice condiţie, numai ca să scape de sub noua stăpânire bolşevică.

Domnul Kolb greşeşte complet când peste tot locul a constata personal ce au realizat şi ce concurs larg au dat Guvernul şi autorităţile române evreilor deportaţi, care nu au avut decât cuvinte de laudă şi de mulţumire pentur noi, când fiind în posesia unor date statistice neverificate şi obţinute de o manieră nefrancă, le admite ca valabile printr-un raţionament fals, Domnia sa obţinând statistica evreilor fie din reviste, fie de la evreii primiţi la Bucureşti, fie culese la faţa locului nemanifest, nu găseşte altceva de făcut decât să scadă din datele statistice numărul celor aflaţi actualmente în Transnistria şi diferenţa să o arunce în spatele Guvernului Român, pe care îl găseşte responsabil de aceste pierderi, fără a ţine cont că masele evreieşti erau bolşevizate completamente fapt care le-au detemrinat la acte vexatorii şi crime comise la adresa armatei, autorităţilor şi populaţiei româneşti pe timpul cedării şi care ulterior şi-au părăsit căminele îngroşind rândurile bolşevicilor cu care s-au retras.

Domnul Kolb, lipsit de această logică aruncă în sarcina Guvernului sute de mii de morţi şi dispăruţi, constatând în acelaşi timp că acelaş Guvern le dă evreilor pe timpul refugiului cel mai larg concurs pentru organizarea vieţii în condiţiuni optime omeneşti.

Cocluziunile Domnului Kolb
1) Deportarea evreilor în Transnistria constiuie „o pagină neagră în istoria ţării”.
2) Pentru elveţian, crescut în respectul drepturilor omului (nici o pedeapsă fără judeactă nici o judeactă fără lege) măsuri arbitrare care lovesc în nevinovaţi sunt de neânchipuit.
3) Poporul elveţian, compus din 4 naţionalităţi a demonstrat că este posibil de a trăi în perfectă armonie, existând acelaşi spirit de justiţie pentur toate, fără ca partea cea mai numeroasă să exercite o predominare absolută pe care să nu o posede şi fracţiunea componentă cea mai mică.
4) Acest spirit de dreptate a permis poporului eleveţian, de limbi diferite, să fie unit frăţeşte chiar în momentele cele mai turburi din istoria sa modernă.
5) Acelaş spirit de justiţie trebuie să domnească şi în România şi în consecinţă populaţia evreiască deportată trebuie să fie redusă şi repusă în drepturile sale, ştiut fiind că România va avea nevoie de braţe şi intelegenţe numeroase pentru a-şi vindeca rănile războiului.
6) Guvernul Român a aprobat:
a) repatrierea evreilor originari din judeţul Dorohoi;
b) repatrierea orfanilor deportaţi;
c) repatrierea unui oarecare număr de priveligiaţi foşti funcţionari, pensionari, văduce de război, decoraţi, etc.
7) Guvernul român este rugat de a permite reintrarea în ţară a tuturor evreilor deportaţi, fără nici o excepţie, această măsură fiind în interesul ţării şi scăpând astfel de la o nouă catastrofă un mare număr de nenorociţi.
Lumea întreagă va aprecia orice măsură menită să atingă acest scop umanitar şi va ţine cont de ea.
8) Legile speciale, ordonanţele şi dispoziţiunile care s eopun reântoarcerii evreilor trebuiesc abrogate, pentru a li se da posibilitatea de a se întoarce la viaţă în condiţiuni normale dispunând astfel de menţinerea vechilor proprietăţi şi câştigarea existenţei prin muncă, aplicându-li-se aceleaşi legi civile şi economice ca şi celorlalte minorităţi din ţară.
9) Bunurle confiscate, valorând circa 60-70 miliarde, cum şi veniturile pierdute evaluate la 12-15 miliarde, impun Guvernului de a ajuta pe evreii care ar reveni pentru a deveni buni cetăţeni; această măsură i-ar împiedica de a face opoziţii, de a produce turburări şi acte de separaţiune.
Ajutorarea aceasta s-ar putea face prin acordarea de credite suficiente, eventuale prin mijlocirea unor cooperative formate de comun acord. Semnele necesare s-ar putea scoate din averile confiscate evreilor şi ar putea fi rambursabile pe bază de procent din câştigul anual al Cooperativelor care al lucra sub controlul special al Statului şi sub conducerea reprezentanţilor Guvernului şi asociaţiilor evreieşti.
10) Dl. Kolb şi-a exprimat dorinţa de a fi primit în audienţă de Dl.Profesor Mihai Antonescu, Vice Preşedintele Consiliului de Miniştri, pentru a-i expune şi alte chestiuni în legătură cu readucerea evreilor din Transnistria.

                   ALEXANDRU MORARU, istoric-arhivist şi publicist (mun. Chişinău)
–  SFÂRŞIT  –
Nota: Copiile documentelor originale se păstrează la autor. Veziaici LISTA DOCUMENTELOR.
Sursa: Tribuna Basarabiei (Preluarea textelor este libera, doar cu menţionarea sursei articolului.)

joi, 24 noiembrie 2011

ISTORIE: BASARABIA, ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL - Partea a 42 -a


 În exclusivitate pentru Tribuna Basarabiei şi Secretele Istoriei
Alexandru Moraru „BASARABIA : ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL”
(DOCUMENTE  DE ARHIVĂ )
- Partea a 42-a  -

1943

Documentul 184
Copie
Declaraţie

            Subsemnata Elena Ceapă locuitoare din oraşul Soroca, strada Nisipăriei Nr. 29, asupra celor întrebate de către şeful birolului de Siguranţă din oraşul Soroca, declar:
            Că soţul meu Ştefan Ceapă a fost funcţionar la Primăria oraşului Soroca, timp de peste 12 ani de zile până la căderea Basarabiei şi în noaptea spre cedare numitul meu soţ a fost chemat de către D-l Primar pe atunci anume Aurel Stefaneli printr-un gardian public unde a plecat fiind chemat în interese de serviciu şi acolo a fost reţinut până a doua zi după masă când au intrat ruşi în oraş şi în timpul când se aflau încă în curtea Primăriei Soroca, au auzit mai multe voci în public ce se adunase acolo care se adresau ruşilor sosiţi în faţa Primăriei „luaţi-l pe Ceapă, luaţi-l pe Ceapă, căci el prost s-a purtat cu noi în timpul românilor în dovedirea cărei afirmaţiuni propun pe Olga Sochircă din Soroca str.Călugăreni Nr. 11, care se afla în acel moment tot acolo.”
            Soţul meu Ştefan Ceapă n-a fost ridicat tot atunci, însă fiindcă a fugit, mai târziu încă la câteva zile după ce se mai liniştise puţin şi împreună cu alţi funcţionari a fost chemat la Serviciu la unul ce cunoştea serviciul aprovizionării a Primăriei, însă fiind întruna pârît de către mai mulţi pe care eu încă nu-i cunosc decât el singur i-a ştiut l-au reţinut în acel serviciu până în Septembrie 1940 când l-au arestat chiar din serviciu l-au reţinut câteva zile la NKVD apoi l-au depus la închisoare unde l-au deţinut până la 27 Decembrie 1940, data când l-au pus în libertate sub strictă supraveghere a NKVD-ului până în aprilie 1941 când din nou a fost arestat, judecat şi deportat în Rusia.
            Subsemnata de la data deportării lui şi până în prezent nu am primit, nimic şi nu am nici o cunoştinţă despre el.

                                                            (ss) E.Ceapă
 Dată azi 18.III.1943
             Or. Soroca                                          L.Ş.
                                                                                                Pentru conformitate
                                                                                                St.Vasiliu (semnătura)

* * *
 Documentul 185
Copie
Declaraţie

            Subsemnata Ana I.Rotaru, funcţionară la Camera de Comerţ şi Industrie Soroca, domiciliată în strada Principesa Elisabeta Nr. 4, asupra arestării şi deportării soţului meu Ion I.Rotaru declar următoarele:
            Înaintea de ocupaţia sovietică D-l Ion I.Rotaru, a absolvit Facultatea de Agronomie din Chişinău, şi îşi continua stagiiul la ferma Vasilcău Soroca. Sub ocupaţie a fost obligat de sovietici să repete din nou anul 5 al Facultăţii, iar pe data de 1 Aprilie 1941, a fost tirmis să facă practică pe timp de o lună la ferma din Vasilcău Soroca. În ziua de 25 Aprilie 1941, orele 14.00, a venit o trăsură cu           2 NKVD-işti din Soroca la fermă care au identificat persoana soţului luând declaraţie de la mai mulţi funcţionari de la fermă, apoi l-au adus de la câmp l-au introdus în camera lui i-au ordonat să se întoarcă cu faţa la perete şi i-au făcut percheziţie personală în gramandan şi cameră ridicându-i actele militare.
            Totodată i-au ordonat să-şi ia câte două schimburi de rufe, l-au urcat în trăsură şi l-au dus la închisoarea din Soroca.
            Era îmbrăcat în pantaloni kachii de pantofi, pulover şi tunică gris, în picioare bocanci maro, palton de culoare gris, închis şi în cap o pălărie gris.
            Deşi atât eu cât şi părinţii mei am străduit să aflăm unde se află şi ce soartă îl aşteaptă de la organele sovietice n-am putut afla nimic. Ulterior am aflat de la persoanele care au fost împreună cu dânsul la închisoare că pe data de 3 mai 1941, a fost trimis la închisoarea din Chişinău, pentru judecată. Care a fost rezultatul nu-l cunosc şi n-am putut obţine întrevedere cu el.
            A fost arestat pe motive de româno-filism de spionaj şi purtare anti-sovietică.
            Aceasta îmi este declaraţia pe care o susţin şi semnez propriu.
                                               
                                                                                    (ss) A.Rotaru
             Or. Soroca
             18 Martie 1943                                              L.Ş.
                                                                                                Pentru conformitate
                                                                                                St.Vasiliu (semnătura)

 * * *
 Documentul 186
Copie
Declaraţie

            Asupra împrejurărilor în care au fost arestaţi şi deportaţi soţul meu Paleologul Vladimir şi fratele său Paleologul Alexandru.
            Precipitarea evenimentelor cu prilejul evacuării Basarabiei şi lipsa totală a mijloacelor de transport au făcut imposibilă refugierea noastră. Faptul că soţul meu Paleologul Vladimir a fost Preşedintele Camerei de Comerţ, Directorul Casei de Credit a Agricultorilor, moşier şi ofiţer de rezervă în armata română au determinat regimul bolşevic să urmărească exterminarea sa.
            La 13 Iunie 1940 ora 23 au venit la Bancă 8 persoane de la NKVD şi au ordonat bărbatului meu care lucra la bancă în vederea lichidării ei să le conducă la domiciliul lui.
            Intrând în casă 6 dintre ei a ocupat locurile lângă uşă, iar 2 au început percheziţie în casă. Au chemat ca martori pe vecina noastră D-na Ana Bolgar şi în prezenţa ei au dresat proces verbal de percheziţie.
            Au luat două arme de vânătoare, cartuşe, praf de puşcă, radio, un ceas de aur, documente şi multă corespondenţă. După terminarea percheziţiei la noi au trecut în locuinţa lui Paleologul Alexandru fost funcţionar la Poliţia oraşului Soroca care locuia în casa noastră din curte.
            Terminând percheziţia la Paleologul Alexandru, în timpul căreia a luat două ceasuri şi două inele de aur, au invitat soţul meu şi fratele său de a le urma zicând că au nevoie de nişte declaraţii din partea lor. Am aflat că ei au fost reţinuţi la NKVD trei zile după ce au fost duşi la închisoarea unde au stat până la 3 Mai 1941 când au fost deportaţi în Siberia.
            Am avut două întâlniri cu soţul meu la închisoare. La 6 ianuarie 1941 şi la 17 februarie 1941. am vorbit cu bărbatul timp de 8-10 minute în prezenţa      NKVD-istului.
            Bărbatul stătea între două rânduri de grate era schimbat aşa de tare că era greu de recunoscut, foarte slăbit şi foarte palid.
            Nimic nu ştia despre soarta mea şi a copilului din care cauză suferea mult.
            A vrut să vadă copilul care a venit cu mine, însă MKVD-istul nu i-a dat voie. În timpul convorbirii mi-a dat de înţeles că hrana care primea la închisoare nu era deajuns. Tot aşa am aflat că n-a primit toată rufăria care-i trimiteam la închisoare. Mi-a spus că e condamnat pe timp de 5 ani.
            La 29 Mai 1941, am fost la Chişinău şi la NKVD Central am aflat că soţul meu şi fratele au fost condamnaţi la 5 ani şi deportaţi la Suhobezvodnaia CFR Moscva Borchi.
            Am trimis o telegramă şi 100 de ruble însă banii s-au întors negăsind adresantul.
            De la soţul meu nu am primit nici o scrisoare.

             (ss) Paleologul Zinaida, domiciliată în or. Soroca
                        str.Regele Ferdinand 36
             18.III.1943
                                                                                                            L.Ş.
                                                                                                Pentru conformitate
                                                                                                St.Vasiliu (semnătura)

  * * *
Documentul 187
Copie
Declaraţie

            Subsemnata Aglaia Vasiliu, funcţionară la Administraţia Financiară Soroca, domiciliată în str. Principesa Mărioara Nr. 6, fiica d-lui Ştefan Gluşchevici, deportat de bolşevici împreună cu mama Elisabeta şi sora Ludmila, declar următoarele:
            În luna Iunie 1941, am venit împreună cu soţul meu Victor Vasiliu în concediu de vară, din comuna Coşerniţa, acest judeţ, unde am funcţionat ca învăţători în timpul ocupaţiei.
            În dimineaţa zilei de 13 Iunie, pe la orele 5 dimineaţa, pe când dormeam cu toţii, ne-am trezit cu bătăi în uşe şi zgomot de paşi în jurul casei. Tata s-a sculat în grabă să deschidă uşa şi când colo intră în casă doi militari de la NKVD cu puştile pe umăr urmaţi de un sovietic şi doi jidani de pe aici. Militarul cel mai mare în grad a scos o listă din buzunar şi a citit numele lui tata, mama şi sora, întrebând care sunt ei şi spunându-le să se îmbrace în grabă şi să poftească într-o cameră alăturată. Nouă, după ce ne-a identificat cine suntem, ne-a spus că nu are treabă cu noi şi să nu ne fie frică, nu e nimic grav.
            I-a chemat pe toţi şi i-a spus în ruseşte următoarele cuvinte: „Stăpânirea sovietică vă ridică de aici şi în timp de 10 minute trebuie să vă faceţi bagajul, care nu poate fi mai mult de 200 kgr de fiecare şi mai ales luaţi toate lucrurile scumpe ce aveţi asupra voastră căci o să aveţi nevoie de ele”, fără să spună unde îi duce.
            În zăpăceala şi tragedia de nedescris care s-a produs atunci în casă, abia tata a putut obţine încă 20 minute pentru a-şi face bagajul. Mama bolnavă de reomatism nu putea merge decât cu băţul şi ei îi spunea mereu „mai repede, mai repede, acolo unde te duci o să-ţi treacă boala”.
            Între timp celălalt militar şi jidanii au început să răscolească peste tot, prin dulapuri, sertare, de unde au luat câteva acte de-a tatii din care reeşea că el este ofiţer de rezervă. A fost nevoie de nişte saci pentru împachetat şi pentru asta soţul meu trebuia să se ducă până la magazie să ia scara, pentru a se sui în pod. N-au vrut să-l lase să iasă afară dar până la urmă l-au lăsat, însă s-a dus urmat de un militar cu puşca după el.
            Lui tata i-a spus să scrie o dovadă prin care îmi lasă toată averea spre păstrare, dovadă care mi-au dat-o tot atunci.
            Cu ceasul în mână au stat lângă el grăbindu-l tot mereu.
            Când erau aproape gata au luat bagaj destul de mult dar ceea ce le-a fost poate mai necesar au uitat să ia, căci puneau în saci ce nimereau şi nici noi nu am fost în stare să le dăm un bun ajutor. Li s-a spus să iasă afară, unde chiar lângă uşă îi aşteptau o căruţă.
            Ne-am luat rămas bun, ultimele cuvinte ale mamei adresate nouă au fost   „să fiţi cuminţi, să păziţi tot ce va rămas în păstrare căci poate va fi nevoie să vindeţi lucrurile şi să ne trimiteţi nouă bani” şi au ieşit din casă.
            Bunica mea, care locuieşte alături de noi, a văzut mişcarea lângă casă şi a înţeles cam ce poate fi. A ieşit în stradă şi mama văzând-o a cerut să i se permită să-şi ia rămas bun de la dânsa, dar n-a lăsat-o spunând: „hai suite în căruţă mai repede, că nu avem vreme de pierdut” şi au plecat.
            La urmă miliţionerul ne-a spus nouă să nu plângem, că ei au să muncească acolo ca şi aici şi n-au s-o ducă rău.
            Când ne-am uitat pe şosea, lângă stadion, am văzut înşiraţi un convoi întreg de căruţe cu alte familii ridicate de prin oraş în timpul nopţii. Mult timp, vre trei ore au stat căruţele pe şosea, până au venit toate, noi îi vedeam pe ai noştri de acasă, dar nu aveam voie să ne apropiem de ei, căci erau înconjuraţi de miliţioneri.
            Mie mi s-a spus să mă prezint la Primărie „Gorsoviet”, chiar după amiază în aceiaşi zi şi acolo mi s-a spus să vând toate lcururile rămase de la cei ridicaţi şi să dau bani la NKVD care le va trimite lor.
            Totodată să ieşim din casă într-un termen cât mai scurt posibil, căci se naţionalizează. Nu am vândut nimic şi peste câteva zile au venit alte dispoziţiuni, ca lucrurile rămase să treacă în posesia mea, ca fiică, dar casa totuna urma să se naţionalizeze. N-am mai avut timp să ne lase pe drumuri, căci s-a început războiul.
            Pe data de 6 Iulie 1941, am primit o c.p. scrisă se sora mea la 22 Iunie, şi în câteva cuvinte îmi spunea că încă n-au ajuns la destinaţie şi să păstrez lucrurile din casă, ca să le pot vinde şi trimite lor banii. Nu avea localitatea de unde au scris-o dar am văzut ştampila de la Kuibâşev. De atunci nici o ştire de la cei duşi.
            Drept pentru care dau prezenta declaraţie şi semnez propriu.
                                                                                    (ss) A.Vasiliu
             Or. Soroca
             18 Martie 1943                                              L.Ş.
                                                                                                Pentru conformitate
                                                                                                St.Vasiliu (semnătura)

– VA URMA –
Nota: Copiile documentelor originale se păstrează la autor. Vezi aici LISTA DOCUMENTELOR.
Sursa: Tribuna Basarabiei (Preluarea textelor este libera, doar cu menţionarea sursei articolului.)
Blog din Moldova Display Pagerank toateBlogurile.ro