• Articole recente

  • Unire

  • Moldova

  • Spune-ţi părerea !

  • Romania - Basarabia

  • Istorie

  • Cooperare cu Rusia

Presa din Basarabia

Bloguri unite

ISTORIA AŞA CUM NU O ŞTIM. DEPORTĂRILE BASARABENILOR: TRAGEDII DE FAMILIE ŞI ŢARĂ


Fotografie: www.romaniidinkazahstan.info

EROII NECUNOSCUȚI
Colajul de documente propus au fost depistate în Arhiva Naţională a Republici Moldova şi sunt documente sovietice ale Procuraturii RSSM scrise in limba rusă şi traduse de autorul acestor rînduri. Fiind extrase din documente sovietice vă daţi seama că acestea au o încărcătură ideologică propagandistică comunistă şi intenţionat este falsificat adevărul. De exemplu -  români sunt numiţi moldoveni, pe armata romană -ocupanți (apucă prăjina inainte!) pe patrioţii, care au ajutat şi susţinut armata română îi numeşte trădători (faţă de cine trădători? de sovietici ??!!). In material au fost incluse nu numai nume de români - basarabeni, dar şi oameni de alte etnii. Şi încă ceva, LCM-se descifrează locuri de corecţie prin muncă.

* * * 

KIRILOV Grigorii Eremeevici, anul naşterii 1898, originar şi locuitor al satului Mîndreşti, raionul Chişcareni, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, fără de partid, studii 4 clase, căsătorit.
În baza mărturiilor lui personale şi depoziţiilor martorilor, KIRILOV G.E. la 01.04. 1944 a fost condamnat pe art. 54-1”a” al CP al RSSU pentru faptul, că el, în august 1944 a fost recrutat de către jandarmeria română în calitate de agent şi se ocupa cu denunţarea cetăţenilor sovietici .
La interogatoriile iniţiale KIRILOV a declarat, că fiind arestat în august 1941 a depus un acord scris privind colaborarea cu jandarmeria română şi a denunţat autorităţilor ocupanţilor pe consătenii săi – trei comsomolişti – MOISEI Elizaveta Antipovna, JIGHEU Ana Ivanovna şi BOGHEU Varvara Procopievna şi pe doi activişti sovietici – MELNICIUC Achim şi BARANOVSCHII Vasilii, care au fost arestaţi de către jandarmeria română .
În interogatoriile ulterioare KIRILOV a renunţat la aceste depoziţii şi a declarat, că legături cu jandarmeria română nu a avut, iar în interogatoriile iniţiale a bîrfit asupra sa
Din depoziţiile martorilor BRAŞOVAN I.V., STRATAN I.P. şi NASTAS E.A., aflate în dosar, se vede, că KIRILOV în perioada ocupaţiei româno-germane susţinea legături cu şeful de post al jandarmeriei române, însă, martorii nu cunosc care era natura acestor relaţii.
De exemplu, martorul BRAŞOVAN I.V. la interogatoriul din 21 iunie 1944 a declarat, că KIRILOV mergea la jandarmeria română de obicei dimineaţa, o dată în săptămînă, dar ce făcea acolo nu ştie.
Martorul STRATAN I.P. la interogatoriul din 21 iunie 1944 a declarat: „dacă se ducea la şeful de post al jandarmeriei nu ştiu. Dar am văzut odată... în ianuarie 1943, aproximativ pe la ora 11, din casa lui KIRILOV a ieşit şeful de post al satului Mîndreşti, cît timp a stat în casă şi ce a făcut acolo nu ştiu”

Martorul NASTAS E.A. în interogatoriul din 23 iunie 1944 referitor la chestiunea dată a declarat: „prin iulie şi septembrie 1943, adică 2 ori, eu am văzut, cum KIRILOV intra la şeful de post, ce făcea acolo nu ştiu. Pe lîngă aceasta, în iulie 1943 eu am văzut, cum KIRILOV stătea lîngă locuinţa şefului de post.” În interogatoriul din 26 decembrie 1944, acelaşi martor a declarat, că şeful de post cînd s-a întîlnit cu KIRILOV lîngă locuinţa sa, i-a propus, KIRILOV fiind croitor, să-i recoase mantaua .
Alte probe pe această chestiune în dosar nu sunt.
Interogate în calitate de martori, MOISEI E.A., JIGHEU A.I. şi BOGHEU V. P., care conform mărturiilor lui KIRILOV au fost arestate de jandarmeria română la denunţul său, la interogatoriu au declarat, că în anul 1941 ele, ca activiste sovietice şi comsomoliste au fost arestate de jandarmeria română, dar nu la denunţul lui KIRILOV, ci la denunţul lui BOGONOS Ivan Andreevici şi POPA Stepan Mihailovici
Deoarece apartenenţa  lui KIRILOV  la agentura jandarmeriei române nu a fost demonstrată de anchetă, acuzaţia înaintată lui pe art. 54-1 „a” al CP al RSSU a fost suspendată şi  KIRILOV, în baza materialelor dosarului a fost acuzat pe art. 5-33 al CP al RSSU, care constă în faptul, că el, lucrînd în anii 1940-1941 ca preşedinte al sovietului sătesc din Mîndreşti, a stabilit legături cu culacii şi-i ascundea de la deportare în raioanele îndepărtate ale URSS, precum şi zădărnicea activităţile desfăşurate de Puterea sovietică
La 19 mai 1945 la Şedinţa Specială pe lîngă fostul NKVD al URSS, KIRILOV a fost condamnat pe art. 7-35 al CP al RFSSR la deportare în regiunea Aktiubinsk pe un termen de 5 ani, ca element social periculos, unde şi-a ispăşit pedeapsa pînă în mai 1949.
După acuzarea lui KIRILOV, familia lui – soţia KIRILOVA Domnica Selivestrovna, anul naşterii 1897, fiul KIRILOV Ivan Grigorievici, anul naşterii 1931, fiul KIRILOV Timofei Grigorievici, anul naşterii 1933 şi fiica KIRILOV Alexandra Grigorievna, anul naşterii 1939, la 6 iulie 1949, ca membri ai familiei unui colaboraţionist, în baza încheierii fostului MSS al RSSM din 21 mai 1949, a fost deportată în RASS Bureată.
Încheierea respectivă a fost pronunţată fără luarea în consideraţie a materialelor dosarului penal de arhivă nr. 0432666 privind acuzarea lui KIRILOV G.E.. În încheiere se spune, că KIRILOV G.E. în anul 1941-1944 era agent al jandarmeriei române şi se ocupa cu denunţarea cetăţenilor sovietici, pe cînd acest fapt nu a fost demonstrat de anchetă.
Doi fii ai lui KIRILOV – KIRILOV Ivan şi KIRILOV Timofei, aflîndu-se în deportare, în august 1949 au evadat, dar au fost reţinuţi şi traşi de către MAI al RASS Bureată la răspundere penală, iar la 16 decembrie 1949 la Şedinţa Specială pe lîngă MAI al URSS au fost condamnaţi pe alin. 2 al Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 26.11.1943 la cîte 20 de ani de muncă silnică fiecare .
 
În procesul anchetării suplimentare, apartenenţa lui KIRILOV la agentura jandarmeriei române nu s-a confirmat. Înscrierile în încheierea de condamnare şi încheierea de deportare au fost efectuate incorect – fără a se lua în consideraţie materialele dosarului nr. 0432666 privind acuzarea lui KIRILOV G.E., în legătură cu acest fapt familia lui KIRILOV a fost deportată  ca familia unui colaboraţionist, de asemenea, incorect.
După ispăşirea pedepsei KIRILOV s-a întors la locul anterior de trai, de unde la 31 octombrie 1952 din sancţiunea procurorului regiunii Bălţi a fost escortat la locul de deportare a familiei sale în RASS Bureată. Deportarea lui, conform materialelor indicate, de asemenea, nu a fost documentată corect .
În baza celor expuse şi avînd în vedere, că KIRILOV a fost condamnat ca element social periculos şi familia lui nu urma a fi deportată,
                  
                                                                                F.3085, inv.1, d.704, f. 34 – 37

 *                   *                    *
  
La 6 iulie 1949, conform hotărîrii Şedinţei Speciale pe lîngă MSS al URSS, din raionul Căinari, RSSM, în regiunea Kurgan au fost deportaţi: ŢURCAN Vasilii Savelievici, anul naşterii 1900 şi soţia lui ŢURCAN Ecaterina Constantinovna, anul naşterii 1895, ca colaboraţionişti.
În luna martie 1954 în adresa Ministerului Afacerilor Interne al URSS, de la fiul lor ŢURCAN Dmitrii Vasilievici, locuitor al satului Carbuna, raionul Căinari, RSSM, a parvenit o cerere cu rugămintea de a anula restricţia de deportare mamei lui - ŢURCAN E.C. şi a-i permite să revină în Moldova, deoarece ea deja nu este aptă de muncă şi el o ia la întreţinere.
Avînd în vedere, că capul familiei ŢURCAN V.S. în anul 1951, aflîndu-se în deportare, a murit, iar soţia lui ŢURCAN E.C. este de vîrstă înaintată, inaptă de muncă şi nu prezintă un pericol social, precum şi faptul, că fiul ŢURCAN D.V. o va putea întreţine dacă trece cu traiul în satul Carbuna, raionul Cainari, RSSM, de aceea
                                    C O N S I D E R :
A face un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui ŢURCAN Ecaterina Constantinovna, cu permisiunea de a se întoarce pe teritoriul Moldovei.
Şeful Secţiei 5 a Serviciului 4
al KGB pe lîngă SM al RSSM
 locotenent-colonelui                                                    (VACARI)
De acord:
          Şeful Serviciului 4 al KGB
          pe lîngă SM al RSSM
          locotenent-colonelul                                                    (MOCIALOV)
                              
                                                                            F.3085, inv.1, d.785, f. 16 – 17

*                     *                  *
 
DOLNICEAN P.V., DOLNICEAN F.V. şi ZANOGA A.V. în cererea lor se bazează pe faptul, că mama lor - DOLNICEAN Ana Vasilievna în anul 1949 neîntemeiat a fost deportată din Moldova şi din aceste motive roagă să fie eliberată din deportare.
Din materialele pe dosar se constată, că menţiunea solicitanţilor privind deportarea neîntemeiată a mamei lor nu este corectă: soţul deportatei în perioada ocupaţiei temporare a teritoriului Moldovei se găsea în serviciul ocupanţilor şi colabora activ cu aceştea, fapt pentru care în decembrie 1945 a fost condamnat de Tribunalul militar al NKVD al RSSM pe art. 54-1”a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM (p.d. 1, 2).
În legătură cu aceasta DOLNICEAN Ana Vasilievna a fost deportată din Moldova în conformitate cu hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă MSS al URSS din 12 noiembrie 1949, ca membru al familiei unui colaboraţionist (p.d. 3).
Totuşi, avînd în vedere, că în prezent DOLNICEAN A.V. din motive de sănătate nu-şi poate asigura mijloacele necesare de trai în locul deportării (p.d. 20-22), iar trecerea ei sub tutela rudelor în Moldova nu prezintă un pericol social,

                                       C O N S I D E R :
A permite lui DOLNICEAN Ana Vasilievna, anul naşterii 1884, aflată în deportare în raionul Mogocinsk, regiunea Cita, să plece în raionul Brătuşeni, RSSM, sub tutela ginerelui său ZANOGA Gheorghii Gheorghievici şi fiicei ZANOGA Alexandra Vasilievna, care au acceptat acest lucru.

Dosarul de înaintat pentru examinare la Serviciul „P” al MAI al URSS.

Împuternicitul executiv superior
al Serviciului 4 al KGB
pe lîngă SM al RSSM
 locotenentul superior                                                    (KRAVEŢ)

De acord:
          Şeful Serviciului 4 al KGB
          pe lîngă SM al RSSM
          locotenent-colonelul                                                    (MOCIALOV)

                                                               F.3085, inv.1, d.785, f. 20 – 21

*                          *                     *

 În anul 1949 din satul Cerepcău, raionul Vertiujeni, RSSM, au fost evacuaţi şi la 11 februarie 1950 la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS au fost condamnaţi la deportare în regiunea Amur – MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii 1870, soţia acestuia MATCOVSCHII Maria Procopievna, anul naşterii 1884 şi nepotul lor MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, unde locuiesc pînă în prezent.
Drept temei pentru deportare au servit datele privind faptul, că fiul lor, împreună cu care locuiau şi de care depindeau material, MATCOVSCHII Ivan Zaharovici în anul 1945 la Şedinţa Specială pe lîngă NKVD al URSS a fost condamnat pe art. 54-6 al CP al RSSU la 7 ani de detenţie, iar al doilea fiu MATCOVSCHII Pavel Zaharovici, anul naşterii 1914, locuind pe teritoriul temporar ocupat, în anul 1942 a absolvit şcoala de contraspionaj din Bucureşti, iar ulterior a fost trimis ca agent civil al poliţiei militare în armata 3 românească, care în acea perioadă se găsea pe frontul româno-sovietic, fapt pentru care în anul 1946 a fost condamnat de Tribunalul militar al MAI al RSSM pe art. 54-1”a” la 10 ani de detenţie. Ambii la momentul dat îşi ispăşesc pedepsele.
În urma controlului efectuat s-a stabilit, că MATCOVSCHII Z.G., soţia acestuia MATCOVSCHII M.P. şi nepotul  MATCOVSCHII I.M. din anul 1950 se află în casa invalizilor la întreţinerea deplină a statului şi nu sunt apţi de muncă.
În martie 1954 pe încheierea Serviciului special 1 al MAI al RSSM şi sancţiunea procurorului RSSM s-a făcut un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, deoarece a fost deportat minor, iar referitor la MATCOVSCHII Z.G. şi soţia acestuia MATCOVSCHII M.P., în legătură cu inexistenţa rudelor, care ar putea să-i întreţină, restricţiile rămîn în vigoare.
Totodată, conform informaţiei SR a MAI din Scovorodinsc, regiunea Amur, în Moldova locuieşte fiica lui MATCOVSCHII – FLOREA Sofia Zaharovna, stabilită în satul Rădulenii Vechi, raionul Floreşti, lucrează în colhoz colhoznică de rînd, materiale compromiţătoare asupra ei nu sunt. Ea şi-a exprimat dorinţa să-şi ia părinţii la întreţinere, fapt despre care a depus o cerere scrisă la SRM a MAI al RSSM.
Avînd în vedere, că la locul de deportare familia MATCOVSCHII se află la întreţinerea deplină a statului, pe cînd fiica FLOREA S.Z. doreşte să-i întreţină,
                             C O N S I D E R :
A face un demers către MAI al URSS şi procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii 1870, soţia acestuia MATCOVSCHII Maria Procopievna, anul naşterii 1884 şi nepotului  MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, cu permisiunea de a pleca la fiica FLOREA S.Z.

Împuternicitul executiv superior
al MAI al RSSM
 căpitanul                                                                    (KOROTKOV)
De acord:
          Şeful Serviciului 1
          al MAI al RSSM
          locotenent-colonelul                                                    (BATIŞCEV)
                                                                   F.3085, inv.1, d.785, f. 22 – 23
                                   *                           *                          *

La MAI al RSSM s-a adresat cetăţeana COJOCARI Evghenia Efimovna cu o cerere, în care roagă să se anuleze deportarea şi să se permită întoarcerea cu traiul în RSSM a mamei ei GROZA I.G. din cauza incapacităţii de muncă şi a singurătăţii.
Din materialele pe dosar s-a stabilit, că GROZA I.G., este soţia condamnatului GROZA Efim Harlampievici, care în perioada ocupaţiei româno-germane(ca sa vezi!) a denunţat jandarmeriei române pe preşedintele sovietului sătesc RUSU şi secretarul BOCINSCHII, care au fost judecaţi de autorităţile ocupanţilor. La 14 august 1945 GROZA E.H. a fost condamnat de Tribunalul militar al MAI la 10 ani de LCM, iar la 30 decembrie 1945 el a murit.
În anul 1949  cu sancţiunea procurorului RSSM GROZA Ioana Grigorievna, anul naşterii 1884, a fost evacuată(vedeţi ce joc de cuvinte? Evacuata in loc de deportată-Al.M), iar la 30 noiembrie 1949 la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS a fost condamnată, ca membru al familiei unui colaboraţionist, la deportare în regiunea Kurgan, unde se află pînă în prezent.
Avînd în vedere, că GROZA I.G. este de vîrstă înaintată, în deportare este singură şi nu e în stare să se întreţină material, soţul ei a murit în detenţie, iar în satul Rogojeni, raionul Cotiujeni, RSSM, locuieşte fiica ei COJOCARI Evghenia Efimovna, care roagă despre eliberarea mamei sale, doreşte s-o ăntreţină şi nu pretinde la averea confiscată a acesteia,
                             C O N S I D E R :
A face un demers către Judecătoria Supremă a URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui GROZA Ioana Grigorievna, anul naşterii 1884, şi a-i permite să se întoarcă în RSSM la fiica COJOCARI.

Împuternicitul executiv superior
al MAI al RSSM
 căpitanul                                                                    (KOROTKOV)
De acord:
          Şeful Grupului operativ
          al MAI al RSSM
          colonelul                                                                        (SOROCA)

                                              
                     F.3085, inv.1, d.785, f. 24 – 25

  *                    *                    *

Membrul familiei unui colaboraţionist CHIRHAN Vasilisa Vladimirovna, anul naşterii 1898, prin hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă MSS al URSS din 02.11.1949 a fost deportată în raionul Iurghinsk, regiunea Tiumeni. Soţul ei - CHIRHAN Vladimir Ivanovici, anul naşterii 1892, pentru activitate colaboraţionistă în iulie 1945 a fost condamnat de Tribunalui militar al MAI al RSSM la 10 ani de LCM, unde se află la moment nu se cunoaşte.

În cererea, adresată Ministerului Afacerilor Interne al RSSM, CHIRHAN V.V. roagă să i se anuleze deportarea şi să i se permită să se întoarcă la locul anterior de trai – satul Boghiceni, raionul Cărpineni, RSSM, în întreţinerea surorii sale FRUNZE Arghira Vladimirovna, motivînd prin faptul, că în legătură cu vîrsta înaintată şi sănătatea precară ea nu este aptă de muncă şi în prezent nu este în stare să se asigure material.
La cerere CHIRGAN anexează copia certificatului privind incapacitatea de muncă, eliberată în octombrie 1953 de către ambulatoriul raionului Iurghinsk, regiunea Tiumeni şi acceptul scris al surorii sale de a o întreţine, certificat de către sovietul sătesc Boghiceni, raionul Cărpineni, RSSM.

Avînd în vedere cele expuse,
                             C O N S I D E R :
A face un demers către Judecătoria Supremă a URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui  CHIRGAN Vasilisa Vladimirovna şi a-i permite să plece în RSSM, raionul Cărpineni, satul Boghiceni, în întreţinerea surorii sale FRUNZE Arghira Vladimirovna.

Colaboratorul MAI al RSSM
 sublocotenentul                                                          (SMIRNOV)

De acord:
          Şeful Grupului operativ
          al MAI al RSSM
          colonelul                                                                        (SOROCA)

                                                                   F.3085, inv.1, d.785, f. 28 – 29
                            *                           *                             *

Din Direcţia MAI din regiunea Tiumnei a parvenit cererea deportatei BRAILOVSCAIA I.D., în care ea roagă să fie eliberată din deportare în legătură cu vîrsta înaintată şi inaptitudinea de muncă, şi să i se permită să plece în RSSM la sora sa KRAVCENKO Ksenia Dmitrievna, care acceptă s-o întreţină (p.d. 5, 10-11).
Din materialele duplicatului dosarului se vede, că BRAILOVSCAIA, prin hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă Ministrul securităţii de stat al URSS din 22 octombrie 1949, a fost deportată ca membru al familiei unui colaboraţionist în regiunea Tiumeni la supravegherea organelor MAI.
          Soţul ei – BRAILOVSCHII Andrei Safonovici, anul naşterii 1890, şi fiul BRAILOVSCHII Grigorii Andreevici, anul naşterii 1919, locuind pe teritoriul temporar ocupat al RSSM în anul 1941 în satul Gîsca, au stabilit legături cu organele de reprimare române, sistematic în casa lor primeau jandarmi români, cu care serveau băuturi alcoolice, în rezultat BRAILOVSCHII A.S., care provine din culaci, în anul 1942 a denunţat jandarmilor români pe activistul sovietic SAFRONOV Ivan, care a fost arestat, iar apoi condamnat la detenţie. Fiul lui – BRAILOVSCHII G.A. în anul 1943 a denunţat jandarmilor români pe activiştii sovietici BAKUMENKO şi MAKARENKO, care ulterir de mai multe ori au fost arestaţi şi bătuţi.
          În baza celor expuse tatăl şi fiul BRAILOVSCHII, la 24 august 1945, au fost condamnaţi de Tribunalui militar al NKVD al RSSM pe art. 54-1”a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi fiecare (p.d.1, 2).
          Din materialele duplicatului dosarului, de asemenea, se vede, că BRAILOVSCAIA nu este la evidenţa Direcţiei MAI din regiunea Tiumeni şi Direcţia MAI nu este împotriva eliberării ei (p.d. 3).
          Avînd în vedere din materialele pe dosar, că BRAILOVSCAIA a fost deportată corect, precum şi faptul, că din motive de sănătate nu poate de loc să lucreze şi că este luată la întreţinere de sora ei KRAVCENKO Axinia Dmitrievna, care locuieşte în satul Chiţcanii Noi, raionul Bender, RSSM,

                                              C O N S I D E R :
A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui  BRAILOVSCAIA Irina Dmitrievna şi a-i permite să plece în satul Chiţcanii Noi, raionul Bender, RSSM, la întreţinerea surorii sale KRAVCENKO Axinia Dmitrievna.

Împuternicitul executiv superior
al MAI al RSSM – maiorul                                    (CERNEAVSKII)
                                                                   
De acord:
          Şeful Secţiei 4 a Serviciului Special 1
          Al MAI al RSSM – locotenentul superior              (GAVREV)

          Şeful Serviciului 1
          al MAI al RSSM
          locotenent-colonelul                                                    (BATIŞCEV)

                                                                   F.3085, inv.1, d.785, f. 30 – 31
                         *                               *                          *

  PAVLOVSKII P.I., în perioada ocupaţiei temporare a teritoriului RSSM de către cotropitorii româno-germani, în anul 1941 l-a denunţat pe fostul preşedinte al Sovietului sătesc TOMAŞEVSCHII şi pe activiştii SERKOVSKII, ZAVOŢKOI şi alţii, care au fost condamnaţi de judecata română la diferite termene de detenţie.
În octombrie 1949, prin hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă fostul MSS al URSS, soţia lui PAVLOVSKII P.I. – PAVLOVSKAIA Domnica Niciforovna, anul naşterii 1883, ca membru al familiei unui colaboraţionist a fost deportată în regiunea Cita, sub supravegherea organelor MAI.
Pe numele Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, de la deportată PAVLOVSKAIA D.N., a parvenit o cerere, în care ea roagă să fie eliberată din deportare şi să i se permită să plece în RSSM la rudele sale, motivînd prin faptul, că are o vîrstă înaintată, sănătatea precară şi din cauza bătrîneţii nu este aptă de muncă. În deportare locuieşte singură şi nu se poate asigura material.
În dosar este acordul ginerelui lui PAVLOVSKAIA D.N. – CEAIKOVSKII Ivan Iacovlievici (invalid de război), care îşi asumă obligaţiunea de a o asigura material şi a o întreţine pe PAVLOVSKAIA D.N.
Avînd în vedere, că PAVLOVSKAIA D.N. are o vîrstă înaintată, sănătatea precară şi din cauza bătrîneţii nu este aptă de muncă, în deportare locuieşte singură şi nu se poate asigura material, precum şi faptul, că o ia la întreţinere ginerele CEAIKOVSKII I.I.,
                             C O N S I D E R :
A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind eliberarea din deportare a lui PAVLOVSKAIA Domnica Niciforovna, anul naşterii 1883, şi să i se permită întoarcerea în RSSM, la ginerele său CEAIKOVSKII Ivan Iacovlievici, care locuieşte în satul Cuconeştii Noi, raionul Bratuşeni, RSSM.

Împuternicitul executiv superior
al Serviciului Special 1
al MAI al RSSM – locotenentul superior                     (PCELNIKOV)
                                                                   
De acord:
          Şeful Secţiei 4 a Serviciului Special 1
          Al MAI al RSSM – locotenentul superior                   (GAVREV)

          Şeful Serviciului 1
          al MAI al RSSM
          locotenent-colonelul                                                    (BATIŞCEV)

                                                                   F.3085, inv.1, d.785, f. 34 – 35
                               *                         *                            *

În iulie 1949, din satul Sadova, raionul Călăraşi, RSSM, au fost evacuate : TERTIUK Ana Fiodorovna, anul naşterii 1930, surorile ei - TERTIUK Varvara Fiodorovna, anul naşterii 1932 şi TERTIUK Tatiana Fiodorovna, anul naşterii 1935, şi la 22 octombrie 1949 (proces-verbal nr. 606) au fost condamnate la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS, ca membri ai familiei unui colaboraţionist, la deportare în regiunea Kurgan.
Din materialele pe dosar se vede, că tatăl lor, TERTIUK Fiodor Gheorghievici, anul naşterii 1895, locuind pe teritoriul temporar ocupat, era comandantul aşa numitului grup „Noua echipă”, creat de autorităţile ocupanţilor pentru lupta cu paraşutiştii sovietici. Îi învăţa pe membrii acestei echipe arta militară şi metodelor de luptă cu partizanii. În 1944 TRETIUK participa activ la raidul organizat de ocupanţi pentru capturarea partizanilor sovietici, unul fiind prins şi împuşcat de jandarmi.

TERTIUK F.G. a fost arestat la 03.12.1945 de către Judecătoria Supremă a RSSM pe art. 54-3 al CP al RSSU şi condamnat la 10 ani de LCM.
Copiii deportaţi ai lui TERTIUK F.G. sunt copiii de la prima soţie, a doua soţie DODON – TRETIUK Maria Constantinovna, anul naşterii 1910, cu trei copii, nu a fost deportată şi locuieşte în satul Sadova, raionul Călăraşi, RSSM.
De la locul de deportare , secţia „P” a Direcţiei MAI din regiunea Kurgan informează, că la locul de deportare a sosit nu TRETIUK Varvara Fiodorovna, anul naşterii 1932, ci TRETIUK Evghenia  Fiodorovna, anul naşterii 1936, iar Varvara a rămas să locuiască  în satul Sadova, raionul Călăraşi, RSSM, la mătuşa VULPE Evghenia Grigorievna.
În urma controlului suplimentar s-a stabilit, că în anul 1949 au fost deportaţi : TERTIUK Ana Fiodorovna, anul naşterii 1930, TERTIUK Tatiana Fiodorovna, anul naşterii 1935 şi TERTIUK Evghenia Fiodorovna, anul naşterii 1936 , iar TRETIUK Varvara Fiodorovna, anul naşterii 1943, a rămas să locuiască la locul său de trai, locuieşte la redele VULPE E.G., învaţă la şcoală. Astfel, în loc de TRETIUK Varvara a fost deportată TERTIUK Evghenia. După cum se vede din procesul-verbal al interogării lui TRETIUK Varvara- Evghenia la evacuare li s-a anunţat că vor fi deportate trei şi, făcîndui-se milă de sora minoră, ea a plecat de bună voie în locul acesteia.
Avînd în vedere, că copiii lui TRETIUK F.G. locuiau separat de mama lor vitregă, care nici nu a fost deportată, la locul deportării se află fără părinţi şi faptul, că condamnata TRETIUK Varvara Fiodorovna locuieşte în Moldova şi anul ei de naştere este 1943 şi nu 1932, iar TERTIUK Evghenia Fiodorovna, care locuieşte în deportare, nu a fost judecată de Şedinţa Specială,
                             C O N S I D E R :
A considera posibil de a face un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui TERTIUK Ana Fiodorovna, anul naşterii 1930, TERTIUK Tatiana Fiodorovna, anul naşterii 1935.
A scoate de la evidenţa deportaţilor pe TRETIUK Varvara Fiodorovna, anul naşterii 1943, iar pe TERTIUK Evghenia Fiodorovna, anul naşterii 1936, a fi elibera de deportare ca deportată neîntemeiat.
Dosarul cu materialele controlului şi încheierea a-l îndrepta pentru decizie finală la Serviciul „P” al MAI al URSS.

Inspectorul superior
al Secţiei 3 a Serviciului Special 1
al MAI al RSSM – locotenentul                      (CEREPANOV)                                                            
De acord:
          Şeful Serviciului Special 1
          al MAI al RSSM – locotenent-colonelul                   (RONIS)

                                                                   F.3085, inv.1, d.785, f. 38 – 40


*                     *                      *
S-a stabilit,că SAFRONI I.I. în trecut a fost membru activ al partidului român fascist cuzist, personal atrăgea în organizaţie noi membri, participa la congresele cuziştilor
Rămînînd cu traiul pe teritoriul temporar ocupat al RSSM,  susţinea legături suspecte cu jandarmeria română.
În februarie 1950, conform hotărîrii Şedinţei Speciale pe lîngă fostul MAI al URSS, soţia lui SAFRONI I.I. – GÎNCU Irina Grigorievna, anul naşterii 1895, ca membru al familiei unui naţionalist, a fost deportată în regiunea Tiumeni sub supravegherea organelor MAI.
Soţul lui GÎNCU I.G. - SAFRONI Ivan Ivanovici nu a fost deportat, din ce cauză nu se vede din materiale.
În prezent, după cum reiese din depoziţiile lui SARNURA Evghenia Ivanovna, SAFRONI locuieşte în satul Poiana, raionul Corneşti, lucrează fierar.
De la GÎNCU (nume schimonosit de ruşi, corect Hâncu-Al.M) Irina Grigorievna a parvenit o cerere, în care ea roagă să fie eliberată din deportare şi să i se permită să plece cu traiul în Moldova la rudele sale, motivînd prin faptul, că este de vîrstă înaintată, este bolnavă şi din cauza bătrîneţii nu este aptă de muncă.
Din materialele parvenite de la Direcţia MAI din regiunea TIUMENI se vede, că GÎNCU într-adevăr din cauza sănătăţii şi bătrîneţii nu este aptă de muncă, la locul deportării locuieşte singură, material nu este asigurată.
În dosar se află acceptul fiicelor lui GÎNCU – SAROTURA Evghenia Ivanovna, anul naşterii 1920 şi GURGHIŞ Maria Ivanovna, care se obligă să-şi întreţină mama GÎNCU Irina Grigorievna şi s-o asigure material.
Avînd în vedere, că GÎNCU I.G. este de vîrstă înaintată, este bolnavă şi din cauza bătrîneţii nu este aptă de muncă, precum şi faptul, că la locul deportării locuieşte singură, iar în Moldova locuiesc fiicele ei, care doresc s-o întreţină,
                             C O N S I D E R :
A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui GÎNCU Irina Grigorievna, anul naşterii 1895, cu permisiunea de a se întoarce cu traiul în RSSM la fiicele sale SAROTURA Evghenia Ivanovna şi GURGHIŞ Maria Ivanovna, care  locuiesc în satul Poiana, raionul Corneşti, RSSM.
Averea confiscată nu va fi restituită.

Împuternicitul executiv superior
al Serviciului Special 1
al MAI al RSSM – locotenentul superior  
(PCELNIKOV)                                                                 
De acord:
          Şeful Secţiei 4 a Serviciului Special 1
          Al MAI al RSSM – locotenentul superior                   (GAVREV)
         
          Şeful Serviciului Special 1
          al MAI al RSSM – locotenent-colonelul                   (RONIS)
                                                                    F.3085, inv.1, d.785, f. 43 – 44
 *           *           *
Cred că vă daţi bine seama, că respectivii nu sunt altceva decât nişte eroi necunoscuţi, nişte oameni, care au dat dovadă de o mare bărbăţie şi patriotism.
La morminele acestor victime trebuie sa ne închinăm şi nu cum mai continuă unii să se inchine la matahala ceia de granit, numit soldatul sovietic ocupant.                                   

                                                           ( va urma)
Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist (mun.Chişinău) 

Etichete: , , , ,

**

7 comentarii

Trackback URL | Comments RSS Feed |

  1. George says:

    Un articol șocant, despre suferința provocată de bolșevici basarabenilor. Trebuie preluat și citit de cat mai multi romani...

     
  2. Anonim says:

    Tragica soarta romanilor in tara, tragica si cea a celor de peste prut. Inteligenta si vointa neamului dac va erupe si va matura aceste mizerii istorice. Traiasca DACIA LUI BUREBISTA.

     

  3. @Anonim iunie 13, 2010 10:53 AM

    Asa este, romanii trec prin momente grele în aceste zile, dar va veni și timpul când istoria o sa țină cu noi.

     

  4. un Neam rastignit intre talhari! va veni si Ziua Invierii!

     
  5. Anonim says:

    Totul se face pentru a aduce puterea lui Băsescu... Aveţi grijă stimat popor român!!!

     

  6. stimate anonim
    sunteți orbit de politica,.... cunoașterea istoriei de cat mai multi romani, cunoașterea realităților regimului comunist bolșevic, precum și a modului în care au făcut "ordine" în Basarabia, nu are nicio legătură cu faptul ca dumneavoastră sunteți împotriva d-lui Băsescu.

    Istoria trebuie cunoscuta de cat mai multi romani, astfel în cat ultimele rămășite ale comunismului sa dispară de pe acest teritoriu.

     

  7. Într-adevăr, istoria trebuie cunoscută! Vă mulțumesc pentru informații utile și evidente!

     

Spune-ţi părerea!

Blog din Moldova Display Pagerank toateBlogurile.ro