Un articol deosebit de interesant: Cu Ghimpu — nu. Cu Academia — da?

Petru Grozavu: Cu Ghimpu — nu. Cu Academia — da?

Alianţa de guvernare (3 plus 1 sau 1 plus 3?) s-a răzgândit, nu mai vrea să condamne comunismul (unii, de fapt, nici nu au avut de gând s-o facă). Şi nu din cauza simpatiilor pentru Voronin sau adoraţiilor pentru «seceră și ciocan», ci pentru a nu-i «supăra pe ruși». Teama de ruși a băgat frica în ei, i-a făcut evazivi, suspicioși, exagerat de precauți și incredibil de mici (chiar dacă au funcții mari, staturi impresionante și pasul larg).

Pe 6 iulie, Parlamentul urma să audieze Raportul Comisiei Cojocaru, care a fost amânat de mai multe ori, inclusiv în ajunul zilei de 28 iunie. «Cineva» (din AIE şi nu numai) sperase că astfel va putea salva comunismul şi crimele comunismului de la condamnare. Calcul greşit. Anticipând evoluţiile, pe 24 iunie, preşedintele Ghimpu decretează ziua de  28 iunie 1940 drept Zi a ocupaţiei sovietice. Alianţa explodează. Ghimpu este acuzat de tot ce vrei, inclusiv că ar fi calculat prost «momentul potrivit». Moscova sloboade şi ea foc pe nări. Duma de Stat condamnă, oficial, Decretul, iar sateliţii Kremlinului şi misionarii lui la Chişinău lansează declaraţii injurioase la adresa lui Ghimpu şi încearcă să tensioneze spiritele în Moldova. Tentativa eşuează. Nici isteriile Moscovei şi nici acuzaţiile şi supărările lui Lupu, Filat şi Urechean nu prind «jos». Dizgraţiile pentru Decretul Ghimpu se opresc la nivelul oficilităţilor ruse, liderilor AIE şi câtorva şefi ONG.

Refuzul repetat al Parlamentului de a da curs raportului Comisiei Cojocaru pe 6 iulie, de ziua celui mai mare val de deportări de după sovietizarea Basarabiei, are, de fapt, aceeaşi explicaţie a «momentului nepotrivit», deşi oficial s-a spus altceva. Declaraţia preşedintelui de Onoare al PDM, D. Diacov, că «comunismul nu va fi condamnat până la sfârşitul actualei sesiuni» ţine, în definitiv, de acelaşi motiv din care a fost dezaprobat şi Decretul Ghimpu –  «ruşii». Vin alegerile şi lumea politică, dependentă de «sacul cu voturi» al Moscovei, o fac pe şmecherii. S-o facă. Dar să nu joace teatru. Deci, pe 5 iulie «3» din «cei 4» refuză condamnarea comunismului, iar a doua zi, de dimineaţă, aleargă în Scuarul Gării Feroviare şi «plâng» de mila celor deportaţi şi desconsideraţi până azi de comuniştii pe care ei nu vor să-i condamne. 

Ce-i asta? Că seamănă a lichelism, nu? 

Dacă vi-i jale de victime – condamnaţi comunismul oficial (nu la mitinguri), iar dacă nu vreţi sau nu vă lasă «taţii» (Duma, Putin, Medvedev, Lujkov etc.), staţi acasă de 13 iunie şi 6 iulie şi nu faceţi «băi de mulţime», iar pe 28 iunie, pentru împăcarea aceloraşi «taţi», serbaţi, alături de comunişti, «eliberarea».

Academia de Ştiinţe a spus ieri ceea ce spune şi Decretul Ghimpu cu referire la 28 iunie 1940: ocupaţie. Voi acuma ce-o să faceţi, o să cereţi Academiei, ca şi lui Ghimpu, să-şi anuleze decizia? 

Sau aşteptaţi să vedeţi ce zice Duma?

Petru Grozavu, Zdg.md