marți, 24 mai 2011

SECRETELE ISTORIEI : ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL - DOCUMENTE DE ARHIVA 1942 - Partea a 21 -a


În exclusivitate pentru Secretele Istoriei şi Tribuna Basarabiei
Alexandru Moraru „BASARABIA : ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL”
(DOCUMENTE  DE ARHIVĂ )
- Partea a 21-a  -

1942

Documentul 102
DEMASCAREA COMUNISMULUI
DIN ROMÂNIA
DE NICOLAE I. TURCU
Domnule Prefect,

             Fiind înconştiinţat că Ministerul de Interne cu ordinul Nr. 34866 A din      26 Ianuarie 1942, a recomandat lucrarea mea intitulată „Demascarea comunismului din România” pentru preţuri şi primării, ne permitem a înainta un exemplar din care se constată materia ce tratează, aprobată fiind de Ministerul Propagandei Naţionale, pentru combaterea comunismului.
             Dat fiind importanţa ei în actualele împrejurări, întrucât dă la iveală toate organizaţiunile subversive şi metodelor lor de activare împotriva Statului nostru, socotim că ar fi necesar să fie cunoscute de funcţionarii comunali, în special primarii şi notarii din judeţele Dvoastră spre a se putea feri de asemenea elemente discordante şi a interveni ei însişi pentru descoperirea organizaţiilor comuniste.
             Încredinţat fiind că veţi binevoi a aprecia importanţa lucrării prin cumpărarea unui număr corespunzător comunelor din judeţul D-voastră, vă rog să primiţi domnule Prefect distinsele mele consideraţiuni.
             Costul unei lucrări este de 100 lei exemplarul şi comanda poate să fie făcută pe adresa Nicolae Turcu, şef de poliţie în Prefectura Poliţiei Capitalei la Chestura V Poliţie, str. Boteanu Nr. 5, Bucureşti, contra ramburs.
NICOLAE I. TURCU
Şef de poliţie în Prefectura Poliţiei Capitalei
Domnie Sale
Domnului Prefect al Judeţului Lăpuşna, La Chişinău

* * *

Documentul 103
ROMÂNIA
PREFECTURA JUDEŢULUI BĂLŢI
Nr. 2558
1942 Februarie 22
DOMNIEI SALE
DOMNULUI PRIM PRETOR AL PLSEI CORNEŞTI

             Avem onoare a vă transmite mai jos, în copie adresa Nr. 3259/942 a Serviciului IX Regional de Inspecţie şi Control al Monopolului Alcoolului şi Taxelor de consumaţie, cu rugămintea să binevoiţi a lua cunoştinţă şi măsuri să se dea tot concursul delegaţilor de a colecta porumbul stricat.

PREFECT Stegărescu                                             Şeful cancelariei Vodislav
(semnătura) L.Ş.                                                                  (semnătura)
Copie
             Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă următoarele:
             La cedarea Basarabiei, industria spirtului era reprezentată prin 4 fabrici de spirt industrial din porumb, una fabrică din spirt industrial din melasă, 15 fabrici de spirt din vin şi 26 Distilerii de vin.
             La recucerire, aproape întreagă această industrie a fost distrusă. Astfel, toate fabricile industriale din porumb şi melasă au fost distruse fără posibilitate de refacere 15 fabrici de spirt din vin, una singură a fost găsită intactă, 5 în stare de reparabilitate şi restul distruse, iar distileriile, 6 în stare bună şi restul distruse.
             În faţa acestei situaţii, dat fiind că aproape întreaga industrie era proprietate evreiască, iar recolta vinului compromisă, însemna că iniţiativa particulară nu va începe vreo operă de reconstruire şi deci întreaga industrie a spirtului să fie periclitată, prejudiciind pe de o parte interesele financiare ale statului, iar pe de altă lipsind populaţia provinciei de un debuşeu de valorificare a cerealelor alterate, în special porumbul, care se găseşte în abundenţă mai în fiecare an.
             Pentru a preântâmpina aceste neajunsuri, Ad-ţia Comercială a Monopolului Alcoolului a hotărît construirea a 3 fabrici de spirt industrial: una în Bălţi, una în Reni şi una în Chişinău.
             Fabrica din Chişinău a fost pusă în lucru din luna Octombrie 1941, iar celelalte 2 vor fi puse în construcţie în primăvara acestui an. Fabrica din Chişinău, denumită „Fabrica Basarabiei”.
             Se construieşte pe terenul fostelor fabrici de spirt din vin „Izbînda şi Felix”. Din Bariera Sculeni, foste proprietate evreiască şi se construieşte din piesele găsite în stare mai bună şi de reparabilitate de la fostele fabrici de spirt distruse. Capacitatea ei de lucru va fi de cca 6000 litri alcool absolut în 24 ore - adică va prelucra cca 2 vagoane porumb pe zi, 2000 kg orz şi 200 kg miei, având nevoie pentru întreaga campanie de lucru anuală, de cca 400 vagoane porumb stricat. Lucrările acestei fabrici sunt destul de avansate, astfel că ea va fi pusă în funcţiune cam pe la sfârşitul acestei luni. În acest scop am şi început colectarea de porumb stricat din regiune, atât proprietatea statului, provenit din capturi, cât şi prin cumpărare direct de la săteni. Cumpărarea se face în baza autorizaţiei de aprobare Nr. 3389 din 7 Ianuarie 1942 a Direct. Ec. Naţionale din Guvernământul Basarabiei pe care o ataşăm în copie, iar preţurile de cumpărare sunt cele oficiale, conform ordonanţei Guvernământului Basarabiei. Colectarea porumbului stricat se face la Depozitul judeţean M.A.T. din Bălţi şi prin unii delegaţi desemnaţi de noi, precum şi de ţărani care-i aduc direct la fabrică din comunele mai apropiate de Chişinău. Menţionăm că pentru fabricarea spirtului este convenabil să cumpărăm numai porumb stricat şi pentru faptul că diferenţa de randament în spirt între un porumb bun şi un porumb stricat cca 30 la sută pus la fabricaţie, este numai de 2 litri spirt la sută de kg porumb, pe când diferenţa la preţul de cumpărare al porumbului este mult mai mare. În consecinţă, fiind vorba de fabrica Statului, care pe lângă aportul fiscal adus de ea în bugetul Statului, care se cifrează la un venit de peste un miliard şi jumătate de lei anual, pe lângă că se creiază un mijloc de valorificare a porumbului stricat din această regiune, ce este în abundenţă în fiecare an, umple        un gol în industria provinciei noastre, fabricând spirtul necesar consumaţiei acestei provincii şi mai aduce şi venitul comercial de exploatare de câteva milioane lei anual. Vă rugăm domnule Prefect să binevoiţi a da dispoziţiuni organelor dvs. din judeţ să dea tot concursul delegaţilor noştri pentru colectarea porumbului stricat.

Şeful serviciului regional 13 ss. Odoroagă.

* * *


Documentul 104
29 Ianuarie 1942
SECŢIA MILITARĂ
STUDIU
asupra

             Conflictelor de competenţă născute din activitatea Guvernatorului Basarabiei în materie de ordonanţe penale, în concurenţă cu atributele Comandamentului Corp 3 Armată acordate prin Art. 486 Codul Justiţiei Militare.

             În această problemă trebuie făcut un examen juridic al competenţei, adică trebuie să vedem care sunt puterile Guvernatorilor în cadrul legii care a născut Instituţia aceasta.
             Art. 4, din D.L. pentru organizarea Basarabiei şi Bucovinei, în alineatul 3 fixează competenţa Guvernatorului:
             „În calitate de autoritate supremă a provinciei, el are dreptul de a da Deciziuni şi elabora ordonanţe şi regulamente, aplicabile pe întreg teritoriul Provinciei”.
             Aliniatul următor completează această idee:
             „El este şeful poliţiei provinciale şi responsabil de menţinerea ordinei publice”.
             „În această calitate, el poate da ordine poliţiei şi siguranţei şi cere intervenţiunea Armatei în caz de necesitate”.
             Rezultă din simpla enunţare a acestor texte, că Guvernatorul este în drept să ia măsuri pe cale de ordonanţă, măsuri care izvorăsc chiar din raţiunea de a fi a Guvernatorului.
             În dreptul de a edicta orodnanţe există aşa dar un paralelism al puterilor Guvernatorului şi puterilor Comandantului Corpului III Armată.
             Chestiunea de a se şti care dintre aceste măsuri prevalează, este de bună seamă delicată, pentru că nu există între Guvernatori şi Comandamentul Corpului III Armată un raport de subordinare ale unuia faţă de celălalt.
             S-ar părea, din sfârşitul aliniatului 4 Art. 4 D.L. pentru organizarea Basarabiei şi Bucovinei, că Guvernatorul are o supremaţie în această materie, pentru că se spune că el cere la nevoie intervenţia Armatei.
             Nu există însă în această o afirmare hotărîtă, nediscutabilă, ci o afirmaţie prezumată din sensul legii. Rămâne însă nediscutabil dreptul Guvernatorului de a edicta ordonanţe penale.
             Cealaltă chestiune, a competenţei organelor chemate să aplice orodnanţele Guvernământului, - organele Justiţiei Militare sau organele Justiţiei Civile, - socotim că trebuie să se facă apel la principiile de procedură penală.
             Dacă infracţiunea creată de o ordonanţă a Guvernatorului se referă la persoane şi fapte ce cad sub jurisdicţiunea instanţelor de judecată militară, evident se va urma acestă cale. Dacă însă se referă la fapte şi persoane care cad în prevederile legilor de drept comun, atunci competenţa va fi a instanţelor de drept comun.
             Se ştie că în general competenţa militară fiind excepţională, nu poate fi extinsă acolo unde nu este atribuită prin text precis.
             Competenţa generală aparţine prin urmare instanţelor şi organelor de drept comun.

SECRETAR GENERAL.

* * *


Documentul 105
MARELE STAT MAJOR GENERAL Secţia II-a
Biroul Contrainformaţii
Nr. 49664 din 4 februarie 1942
MARELE STAT MAJOR Secţia II-a
Către
PREŞEDINŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI
Secţia Militară (cabinetul civilo-militar)

             La Nr. 144 din 28 Ianuarie 1942;
             Am onoare a raporta:
             La 4 Octombrie 1941, Marele Cartier General Secţia II-a, a primit o informaţie după care:
             - În Chişinău, Strada Regele Ferdinand Nr. 39 locuieşte o evreică, măritată cu un creştin, în casa căreia se face legătură între Ghettou şi exterior prin:
             - Evreica Meier Coca şi
             - Avocatul Rabinovici, fostul colaborator al şefului NKVD-ului din Chişinău
             Verificarea făcută prin organele SSI a dus la constatarea că:
             Într-adevăr în localul indicat domiciliază evreica Sara Sarucci, soţia unui fost funcţionar la Administraţia Financiară, rămas sub ocupaţia sovietică.
             Ea are 3 fraţi şi 4 surori plecaţi în URSS încă de la deslănţuirea ostilităţii  cu Rusia.
             Găzduia pe evreica Meier Coca, eşită clandestin din Ghettou, al cărei domiciliu actual nu a putut fi identificat.
             Faţă de aceste informaţiuni, care pun într-o lumină suspectă pe evreicele Sara Sarucci şi Meier Coca, Marele Stat Major a dat ordinul Nr. 17558 din 6.XI.1941 Inspectoratului de Jandarmi Chişinău de a trimite la Est de Nistru pe aceste evreice.
             Ordinul Nr. 15.035 din 22 Octombrie 1941 al Preşidenţiei Consiliului       de Miniştri, prin care se exceptau de la evacuare unele categorii de evrei, n-a fost comunicat Marelui Stat Major.
             Dincontra, toate sugestiile au tins a impune ca în Basarabia să nu rămână nici un evreu ceea ce s-a realizat aproape în întregime. În Ghetto-ul Chişinău se mai găsesc numai 152 evrei.
             După ce s-a luat cunoştinţă de ordinul Nr. 15.035/1941, M.St.M. a anulat trimiterea evreicei Surucci la Est de Nistru.

L.Ş. MARELE STAT MAJOR GENERAL
GENERAL I. Şteflea
(semnătura)
Şeful Secţiei 2-a
Colonel R.Dinulescu
(semnătura)


* * *
 
 
Documentul 106
Către
INSPECTORATUL REGIONAL DE POLIŢIE
CHIŞINĂU

             La ordinul Dvs. Nr. 20441/942 şi urmare la raportul nostru Nr. 4463/941, avem onoare a raporta următoarele relaţiuni asupra evreicelor Hana Chetroser, şi Rahila Gherş Drocman care susţin că sunt botezate, prima cu numele Lazu, iar cealaltă cu numele Popa.
             Din cercetările făcute şi din corespondenţa avută cu Postul Jandarmi Năpădeni, unde ele susţin că au fost botezate, rezultă că cele declarate de numitele sunt neadevărate.
             Numitele posedă însă certificate de botez eliberate de parohia Năpădeni Jud. Bălţi, alăturate în copie, din care rezultă că au fost botezate la data de 16 Iunie 1941, vă rugăm a ne comunica dacă susnumitele intră în prevederile ordinului     Nr. 7297 din 3 Noimebrie 1941.

Şeful Poliţiei
Isar Aurelian
Şeful Biroului Sigur.

* * *
Documentul 107
GUVERNĂMÂNTUL BASARABIEI
Cabinetul Militar
Nr.1330/c
3 Februarie 1942

PREŞEDINŢIE CONSILIULUI DE MINIŞTRI
CABINETUL CIVILO-MILITAR

             La ordinul Nr. 146 din 28 Ianuarie 1942, am onoare a raporta următoarele:
             1. Pînă la data de 22 Septembrie 1941, autorizaţiile de intrare în ghettou s-au eliberat de Comendamentul Militar al Chişinăului, după criteriile stabilite de acesta.
             2. Constatându-se de către Guvernământ că aceste criterii erau lipsite de preciziuni şi stabilitate, Guvernământul a luat dispoziţiuni pentru remedierea răului, fixând următoarele norme în această privinţă, prin ordinul Nr. 235/c.
             a. În principiu, intrarea persoanelor streine (inclusiv ofiţerii, subofiţerii şi trupa) în ghettou era interzisă.
             b. Pentru cazurile de absolută necesitate, autorizaţiile se dau personal şi pe a lor răspundere:
             - În Chişinău de către Comendamentul Militar al Municipiului.
             - În localităţile unde grija ghettou-rilor şi lagărilor cădea în sarcina comandanţilor de Garnizoană: de către aceştia.
             - În celelalte localităţi de către Prefecţi.
             c. Dacă în lagărele din ghetto-urile existau indivizi, care în mod obişnuit locuiau în cuprinsul lor, se acorda autorizaţiuni permanente acelor indivizi, luându-se în acelaşi timp măsurile de supraveghere necesare pentru ca indivizii în chestiune să nu se transforme în curieri sau negustori.
             d. Pentru a se putea exercita un control riguros şi sigur asupra persoanelor care intrau în ghettou cu autorizaţiuni, se proceda astfel:
             - Nu intră simultan mai multe persoane decât numărul soldaţilor însoţitori.
             - La intrarea şi ieşirea lor erau controlaţi.
             - Vizitele în ghettou nu durau mai mult de o oră.
             - Intrările pietonilor erau deosebite de intrările vehiculelor.

L.Ş. GUVERNATORUL BASARABIEI
GENERAL C. Gh.Voiculescu
(semnătura)

– VA URMA –
Nota: Copiile documentelor originale se păstrează la autor. Vezi aici LISTA DOCUMENTELOR.
Sursa: Tribuna Basarabiei (Preluarea textelor este libera, doar cu menţionarea sursei articolului.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Blog din Moldova Display Pagerank toateBlogurile.ro