• Articole recente

  • Unire

  • Moldova

  • Spune-ţi părerea !

  • Romania - Basarabia

  • Istorie

  • Cooperare cu Rusia

Presa din Basarabia

Bloguri unite

Vocile ultimilor eroi: De pe frontul Moldovei, pe strazile Budapestei



"Era zăpadă si ziceai ca era un mușuroi  nu era curatit campul de lupta si paseai. Si calcand tare, calcai in burta soldatului intrat in putrefactie si scoteai cizma cu mate din el. 

Au fost cazuri cand eu am vazut soldati raniti in burta si tineau matele 'Muma, muma, unde sunt, ce-am facut?' si mergea pe picioare pana cand avea norocul sa dea un brancardier sa-l salveze, sa-l duca sa-l aseze pe o targa. 

Draga (oftand usor), razboiul e greu...", povesteste Goanta Victor, presedintele Asociatiei Invalizilor de Razboi din Romania si prim-vicepresedinte al Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, intr-un interviu acordat Ziare.com.

Domnule Goanta Victor, cand ati fost trimis pe front si la ce lupte ati participat intaia oara?

Eu am participat la inceput pe frontul Moldovei. Inainte de 1943, in luna martie m-am prezentat la compania 1, din Regimentul 5 Vanatori Timisoara, cu care am luptat un timp pana cand s-a desfiintat din lipsa de oameni si am trecut la Regimentul 96 Infanterie Caransebes.

Si cum au fost acele prime batalii? Ce ati trait cat timp ati fost pe frontul Moldovei?

Luptele de pe (aliniamentul - n.r.) Baile Strunga, Roman, Podu Ilioaiei m-au ingrozit. O prima scena infricosatoare a fost imediat in ziua de 23 august si dupa, 1944, cand frontul a fost rupt si am trecut de partea Rusiei.

Pana sa se organizeze pozitiile noi in raport cu armata rusa a fost un moment de rascruce. O parte din soldati au trecut printr-un teren minat in fata Bailor Strunga si scena cutremuratoare a fost vazand capete si picioare si maini aruncate in aer, murind zeci si zeci de soldati.

Un al doilea lucru care m-a ingrozit a fost faptul ca de acum, desi eram frati de lupta cu Uniunea Sovietica peste 150.000 de soldati romani au fost facuti prizonieri si dusi in lagarele sovietice.

Dupa aceste doua evenimente care m-au ingrozit, ne-am organizat in urmarirea inamicului de acum, nemtilor, luptand in diferite momente in timp ce ei se retrageau.

O zi intr-adevar de rascruce, 23 august. Care au fost reactiile soldatilor, cum s-au simtit cand au aflat?

Pe front, bulibaseala, nu stiau nimic (comandantii - n.r.), nici nu credeam. La 23 august s-a intors intr-adevar roata, nemtii i-am parasit si atunci au venit rusii, insa rusii venind sa ne 'ajute' doua zile, trei, patru, sa ne organizam, ne luau prizonieri si ne duceau in lagare.

Ei, am fost dezamagiti pentru ca noi mergeam cu crezul contra rusilor si cand am vazut ca s-a intors caruta, cu dusmanii nostri, nu ti-a cazut bine, dar nu aveai ce face, nu te duceai, te impusca al tau, dezertai, te impusca al tau si trebuia sa te incolonezi, si asta era greul, nu stiai unde sunt, unde au plecat, altii luati prizonieri, altii morti, te-ai trezit cu un pluton din 33 de oameni, 'Unde sunt, domnule?', nu mai e sergent, comandant si atunci pana sa-i aduni iti faceai din oameni care nu erau ai tai si comandantul de companie spunea 'Cati oameni sunt?', 'Pai eu am 10-15' si iti completa din alte plutoane, tot din regimentul nostru si faceai o trupa de lupta imputinind oamenii.

Pe parcurs au venit ajutoare din tara si mergand in urma nemtilor, ei nu rezistat decat in anumite puncte. Noi eram in urma lor, mergeam in urma lor zi si noapte dupa ei.
Germanii nu s-au predat usor. Unde s-au dat cele mai importante lupte impotriva lor?

S-a luptat din greu pe valea Dunarii, inspre orasul Turnu Severin, Orsova. Lupte aprige au fost si la Oradea. Fac paranteza, si pana la Oradea lupte au fost de hartuiala in Lipova, Radna, si desi erau in retragere si bine echipati, i-am pus pe fuga.

Cele mai grele lupte au fost la Targu Mures, unde au murit 11.000 de militari. Ei erau pe panta, in varful pantei si au ocupat locul cel mai favorabil si ne secerau. Noi eram la piciorul pantei si in fiecare glont era omul si 11.000 au murit. (este vorba de lupta de la Oarba de Mures - n.r.).

S-a spus ca rusii s-au razbunat pe soldatii romani trimitandu-i in cele mai grele lupte. Cat de mult adevar este in spatele acestei afirmatii?

Noi tot timpul am luptat alaturi de ei, in flancul drept erau ei si noi eram in flancul stang, pe dreapta erau ei si noi pe stanga si mergeam toti inainte si nu ne-a comandat nimeni niciodata, doar cand se facea o comanda de invaluire ca sa patrunda flancul drept atunci conducerile aveau legatura si ne comandau, dar numai comandanti romani am avut. 

Nn-a intervenit nimeni si aici, in paranteza iti spun, s-au facut greseli si din partea comandamentelor noastre, au comandat mergeti inainte cand nu trebuia.

In cele din urma, germanii au fost alungati. Unde v-a purtat razboiul pe urma? 

Am mers in continuare inspre Ungaria, trecand peste, la Oradea v-am spus ca au fost lupte crancene, si i-am alungat din pozitie in Oradea si acum am mers inspre Ungaria. 

Am trecut pe la Bekescsaba in Ungaria si am luptat pana la sfarsitul lui decembrie in luptele de strada din Budapesta.

 - continuarea pe Ziare.com

Etichete:

**

0 comentarii

Trackback URL | Comments RSS Feed |

Spune-ţi părerea!

Blog din Moldova Display Pagerank toateBlogurile.ro