• Articole recente

  • Unire

  • Moldova

  • Spune-ţi părerea !

  • Romania - Basarabia

  • Istorie

  • Cooperare cu Rusia

Presa din Basarabia

Bloguri unite

Istoria asa cum nu o stim (ultima parte ?) : DEPORTARILE BASARABENILOR : TRAGEDII DE FAMILII SI TARA

Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro

DEPORTARILE  BASARABENILOR : TRAGEDII DE FAMILII SI TARA      

EROI NECUNOSCUTI (sfârşit)
Numim acest articol ca fiind ultima parte, deoarece aici se oprește studiul nostru, în acest moment, sigur mai sunt multe alte cazuri de basarabeni și familii distruse de către regimul bolșevic, pe acestea însă, timpul sigur le va dezvălui. De asemenea, și noi vom continua prezentarea tuturor cazurilor identificate. Romanii trebuie sa cunoască istoria ascunsa a regimului bolșevic. Tinerii din ziua de azi, trebuie sa cunoască adevărul, adevăr care sigur ne va elibera.
*          *          *
Tabîrţa A.N. roagă să fie eliberată din deportare, motivînd prin faptul, că în deportare se află singură, este de vîrstă înaintată şi nu este aptă de muncă.
Din materialele pe dosar se constată, că Tabîrţa A.N. a fost ridicată la 6 iulie 1949, iar la 22 octombrie 1949 ea a fost condamnată de Şedinţa specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în regiunea Kurgan, ca membru al familiei unui colaboraţionist.

Soţul ei – Tabîrţa Dmitrii Gheorghievici, anul naşterii 1880, locuind pe teritoriul RSSM temporar ocupat de armata româno-germană, în iulie 1941 a denunţat organelor de represare române activul sovietic de partid al satului, a participat la judecata lor în calitate de martor.

În noiembrie 1944, Tabîrţa D.G. a fost condamnat de Tribunalul militar al armatei MAI al RSSM pe art. 54-1”a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM, locul aflării lui în prezent nu se cunoaşte.
În raionul Floreşti, RSSM, locuieşte fiica lui Tabîrţa A.N. – Rotari Prascovia Dmitrievna, care lucrează în colhoz, soţul ei – Rotari Filip Dmitrievici este participant la Marele Război pentru Apărarea Patriei, este invalid de grupa III, în prezent lucrează în colhoz. Materiale compromiţătoare asupra lor nu sunt. Rotari P.D. şi Rotari F.D. doresc s-o întreţină pe Tabîrţa A.N.

Avînd în vedere, că Tabîrţa A.N. este de vîrstă înaintată, din cauza sănătăţii nicăieri nu lucrează, are probleme materiale, iar în raionul Făleşti locuiesc fiica şi ginerele ei, care sunt antrenaţi în munca social-utilă şi doresc s-o întreţină, ......
F.3085, inv.1, d.786, f. 279 - 280

*          *          *
Bejinari Prascovia Alexeevna roagă să fie eliberată din deportare fiica ei Negara Valentina Ivanovna, anul naşterii 1910, şi copiii ei, motivînd prin faptul, că ea (solicitanta) este de vîrstă înaintată, nu este aptă de muncă, are probleme materiale, iar fiica ei cu trei copii în prezent se află în deportare singură, deoarece soţul ei – Negara S.L. a decedat la 9 august 1953. Totodată, în cererea sa, Bejinari P.A. indică, că doi fii ai lui Negara V.I., care nu au fost deportaţi, au făcut serviciul militar în Armata sovietică.

Din materialele pe dosar se constată, că Negara S.L., ca colaboraţionist, împreună cu soţia şi copiii minori a fost ridicat la 6 iulie 1949, iar la 24 decembrie 1949  a fost condamnat de Şedinţa specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în RASS Bureată. De asemenea, s-a stabilit, că fiul lui  Negara V.I. – Negara Alexandr Samsonovici, anul naşterii 1927, într-adevăr a făcut  serviciul militar în Armata sovietică din anul 1947 pînă în anul 1951, iar al doilea fiu – Nicolai, anul naşterii 1930, în prezent face serviciul militar în Armata sovietică.

Avînd în vedere, că capul familiei deportate a decedat, doi din fii au  făcut  serviciul militar în Armata sovietică, că Bejinari P.A. este de vîrstă înaintată şi are probleme materiale, iar Negara V.I. nu este în stare să-şi întreţină singură copiii minori...                           
F.3085, inv.1, d.786, f. 281 - 282

*          *          *
La 7 mai 1955, examinînd în cadrul şedinţei comisiei dosarul de evidenţă şi arhivă referitor la condamnatul de către Tribunalul militar al armatei MAI al RSSM pe art. 54-1 „a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM – Ionescu Constantin Gheorghievici, comisia a decis să caseze acest dosar.

Din materiale se constată, că Ionescu a fost arestat şi condamnat doar în baza unui certificat de arhivă, din care s-a stabilit, că Ionescu Constantin era agent al siguranţei.
În urma controlului efectuat s-a stabilit, că agenţi ai siguranţei au fost cîteva persoane cu familia Ionescu, dar nici patronimicul, nici anul naşterii în materialele de arhivă nu sunt, iar condamnatul vina categoric a negat-o, atît în timpul anchetei, cît şi în judecată.

În asemenea circumstanţe lucrătorii secţiei transport a Căii ferate Chişinău, care în mai 1947 au perfectat materialele pentru arestarea lui Ionescu, nu au avut nici un temei pentru arestarea acestuia.

Avînd în vedere cele expuse şi expediindu-vă încheierea pe dosarul Ionescu C.G., rog să efectuaţi controlul şi să înaintaţi întrebarea privind responsabilitatea lucrătorilor secţiei transport a KGB-ului şi procuraturii transporturilor, care sunt vinovaţi de arestarea neîntemeiată a lui Ionescu.
Dosarul pe Ionescu C.G. în zilele apropiate va fi remis împreună cu recursul Procurorului militar al Circumscripţiei militare Odesa pentru examinare.

F. 3085, inv. 1, d. 784, f. 260 - 261


*          *          *
Examinînd materialele dosarului privind acuzarea lui Parfentiev Condrat Parfentievici, Pogorelov Serghei Mihailovici şi Ţîbulschii Alexei Antonovici, condamnaţi pe alin. 2 al Decretului Prezidiumului  Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943 şi pe art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU la muncă silnică cu termene: Parfentiev – la 20 ani, iar Pogorelov şi Ţîbulschii – la cîte 15 ani fiecare, toţi cu interdicţie de drepturi şi confiscarea averii, am stabilit, că vina lor de trădare a Patriei, (Patria comunistă care ne-a ocupat ? –Al.M) iar a lui Parfentiev şi Pogorelov – şi de agitaţie antisovietică, prin materialele dosarului a fost demonstrată şi ei au fost condamnaţi corect.
F. 3085, inv. 1, d. 784, f. 276

 *          *           *
GUDALI Varfolomei Stepanovici, soţia lui GUDALI Evdochia Petrovna, fiica VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna, anul naşterii 1920, nepoţii VOLOSIUK Ivan Chirilovici, anul naşterii 1943, VOLOSIUK Svetlana Chirilovna, anul naşterii 1947, la 6 iulie 1949 au fost evacuaţi din raionul Rîbniţa, RSSM, şi la 24 decembrie 1949 au fost condamnaţi la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în regiunea Curgan, ca familia unui colaboraţionist.
Drept temei pentru deportare au servit datele, aflate la MSS al RSSM, privind faptul, că capul familiei GUDALI Varfolomei Stepanovici în anul 1941, fiind în componenţa armatei române, a participat la luptele împotriva Armatei sovietice în regiunea Odesa, pentru care fapt a primit mulţămire de la Antonescu. Ulterior, GUDALI a lucrat ca poliţist în oraşul Odesa. 

La începutul anului 1942 GUDALI s-a întors din oraşul Odesa în satul B-Molokiş, raionul Rîbniţa, RSSM, în uniformă de poliţist şi toată perioada ocupaţiei a desfăşurat activitate colaboraţionistă. Pe lîngă aceasta, se ocupa cu comerţul, venitul anual de la care constituia 400 mii mărci germane. 

În Prezidiul Sovietului Suprem al URSS s-a adresat VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna cu cerere, în care roagă să i se anuleze deportarea, motivînd prin faptul, că ea locuia aparte de tatăl său GUDALI Varfolomei Stepanovici şi nu era membru al familiei lui. 

În urma anchetei efectuate pe cererea lui VOLOSIUK E.V. s-a stabilit, că în anii 1938-1939 ea s-a măritat cu cetăţeanul VOLOSIUK Chiril Mihailovici şi de atunci locuia separat de părinţii săi GUDALI Varfolomei Stepanovici şi GUDALI Evdochia Petrovna şi nu era membru al familiei lor. În ziua deportării VOLOSIUK locuia într-o curte cu tatăl său GUDALI V.S., dar în casă separată, avînd familia sa. Acest fapt se confirmă pri depoziţiile unui şir de martori şi certificatul, eliberat de sovietul sătesc al satului B-Molokiş, raionul Rîbniţa, RSSM, din 06.01.1953. 

A face un demers către Şedinţa Specială pe lîngă MAI al URSS privind anularea deportării lui VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna, anul naşterii 1920, cu permisiunea  cu copiii VOLOSIUK Ivan Chirilovici, anul naşterii 1943 şi VOLOSIUK Svetlana Chirilovna, anul naşterii 1947, să plece cu traiul în RSSM.  

Restricţiile de deportare referitor la GUDALI Varfolomei Stepanovici şi GUDALI Evdochia Petrovna rămîn în vigoare.
F.3085, inv.1, d.704, f.32 – 33





*           *           *
SAPIGORA NICOLAI CUZIMICI -  anul naşterii 1909, originar din  satul Roghi, raionul Dubăsari, RSS Moldovenească, ukrainean, din ţărani culaci, fără de partid, ştiutor de carte, căsătorit,lucra lemnar la Fabrica avicolă din Tiraspol.

SAPIGORA a fost condamnat pentru faptul, că, locuind pe teritoriul temporar ocupat în oraşul Tiraspol şi lucrînd ca magazioner la uzina de cărămizi, sistematic făcea agitaţie antisovietică, clevetea politica partidului şi Guvernului Sovietic, lăuda regimul de ocupaţie, răspîndea idei defetiste.

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile a  martorilor: KLIMIŞINA M.P., POLTAVSCAIA, ŞATALIUC, SUPRUN A.A. şi BONDARI T.I. (p.d. 268-271). 
Astfel, vina lui SAPIGORA a fost complet demonstrată şi el a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că SAPIGORA  a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, în anul 1939 a participat la luptele cu finlandejii, iar din 1944 pînă în 1945 - în Războiul pentru Apărarea Patriei, precum şi faptul, că pedeapsa este prea dură pentru o infracţiune comisă fără circumstanţe agravante, în baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

F.3085, inv. 1, d. 783, f. 47-48


*          *           *
ZAMOSTEAN FEDORA CONSTANTINOVNA -  anul naşterii 1906, originară din  satul Logăneşti, raionul Kotovsk, RSS Moldovenească, moldoveancă, cetăţeană a URSS, din ţărani mijlocaşi, căsătorită, puţin ştiutoare de carte, pînă la arest lucra colhoznică de rînd, are trei copii;


ZBIREAN MARIA GHEORGHIEVNA - anul naşterii 1903, originară din  satul Loganeşti, raionul Kotovsk, RSS Moldovenească, moldoveancă, cetăţeană a URSS, din ţărani mijlocaşi, căsătorită, neştiutoare de carte, pînă la arest lucra colhoznică de rînd.


ZAMOSTEAN şi ZBIREAN au fost condamnate pentru faptul, că în decembrie 1950, în perioada alegerilor în Sovietele locale de deputaţi ai oamenilor muncii din RSS Moldovenească, din înţelegere reciprocă au confecţionat două foi volante cu conţinut antisovietic, în care  descreditau activităţile Partidului şi Guvernului Sovietic, cleveteau pe unul din conducătorii Statului Sovietic, depunîndu-le în urna pentru alegeri. Pe lîngă aceasta, ele mai făceau uneori agitaţie antisovietică împotriva colhozurilor.

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile   martorilor: ZAMOSTEAN V.D., CORABEŢ G.I. şi mărturia inculpatelor (Procesul-verbal al şedinţei de judecată p.d. 154, 155, 156). 

Astfel, urmează de recunoscut, că ZAMOSTEAN şi ZBIREAN au comis infracţiunea prevăzută în  art. 54-10 alin. 1 şi art. 54-11 al CP al RSSU şi  au fost condamnate corect. 

Totodată, avînd în vedere, că ZAMOSTEAN este mamă a trei copii minori, iar ZBIREAN este neştiutoare de carte, ambele erau colhoznice, precum şi faptul,  că infracţiunea săvîrşită nu a dus la careva urmări grave, consider pedeapsa stabilită prea dură.
                                                                                                                                          
F.3085, inv. 1, d. 783, f. 51-52




*          *          *
FRICAUŢAN ANDREI PANTELEIMONOVICI-  anul naşterii 1897, originar şi locuitor al satului Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, din ţărani, moldovan, fără de partid, căsătorit, ştiutor de carte, muncitor.

FRICAUŢAN a fost condamnat pentru faptul, că, locuind pe teritoriul ocupat în satul Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, sistematic făcea agitaţie antisovietică printre populaţie, cînta cîntece antisovietice, clevetea Uniunea Sovietică, lăuda puterea militară a fostei Germanii fasciste, clevetea Guvernul Sovietic.         

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile   martorilor: GHEIDEU S.V., TALTU E.G. şi CIOCAN I.I. 
Astfel, urmează de menţionat, că FRICAUŢAN a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că agitaţia antisovietică desfăşurată de el în anii 1941-1942  nu a dus la careva urmări grave, că FRICAUŢAN este muncitor şi în perioada activităţii în cadrul transportului feroviar din 1944 pînă în 1948 declaraţii antisovietice din partea lui nu s-u sesizat,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
 F.3085, inv. 1, d. 783, f. 54-55
                           
*           *           *


OLOIERU VLADIMIR ANANIEVICI -  anul naşterii 1921, originar din  satul Aslaşenii Mari, raionul Bălţi, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, ştiutor de carte, cetăţean al URSS, căsătorit, a făcut serviciul militar în Armata sovietică. Pînă la arestare locuia în satul Voroşilovca, raionul Bălţi, RSSM şi lucra în colhozul în numele lui Hruşciov.

OLOIERU a fost condamnat pentru faptul, că, în anturajul său în satul Voroşilovca sistematic făcea agitaţie antisovietică. Astfel, în septembrie, octombrie şi decembrie 1950 şi aprilie, octombrie 1951, în prezenţa martorilor: GÎSCA, CUŞNIR, BARANOVSCHII şi alţii, clevetea sistemul colhoznic, politica de pace a URSS, lăuda statele capitaliste, exprima idei defetiste referitor la Uniunea Sovietică. 
Pe lîngă aceasta, în anii 1949, 1950 şi 1951 a ameninţat cu moartea activul sătesc: CUŞNIR şi BARANOVSCHII.   

Aceste fapte se confirmă prin depoziţiile   martorilor: GÎSCA O.D., BOTNARI S.M., CUŞNIR I.P. (p.d. 309-312). Astfel, urmează de menţionat, că OLOIERU a fost condamnat de judecată corect. 

Totodată, avînd în vedere, că OLOIERU provine din ţărani mijlocaşi, din aprilie 1944 pînă în aprilie 1946 a făcut serviciul militar în Armata sovietică, în perioada aflării în lagăr nu a încălcat regimul, normele de producere le îndeplineşte cu 115-120%,  că infracţiunea comisă de el nu a dus la careva urmări grave,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome

F.3085, inv. 1, d. 783, f. 64-65


*          *          *
GLAVAN ANTON NICOLAIEVICI  -  anul naşterii 1914, originar şi locuitor al satului Pelenia, raionul Bălţi, RSSM, moldovean, din ţărani mijlocaşi, colhoznic, puţin ştiutor de carte, căsătorit, fără de partid, fără antecedente penale. 

GLAVAN a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1949, în diferite perioade, în prezenţa consătenilor săi SCHIŢCO, PODBEREŢCAIA, BURCIU, MIHAI şi alţii exprima idei provocatoare despre inevitabilitatea războiului şi înfrîngerii Uniunii Sovietice, făcea agitaţie antisovietică împotriva intrării în colhoz.

Infracţiunea săvîrşită de GLAVAN a fost demonstrată în cadrul anchetei prin depoziţiile   martorilor: SCHIŢCO A.G., PODBEREŢCAIA A.M., MIHAI V.M. şi PRIPA V.A. (p.d. 155-157).
Astfel, urmează de menţionat, că GLAVAN a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că GLAVAN provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, nu are antecedente penale, are un handicap fizic – este surd, că infracţiunea comisă de el nu a dus la careva urmări grave, că judecata nu a luat în consideraţie aceste circumstanţe şi i-a stabilit o pedeapsă prea dură,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954.                                                                                                
F.3085, inv. 1, d. 783, f. 68-69

*          *          *
Am pus la dispoziţia stimatului nostru cititor doar cîteva zeci de extrase din documentele fondului arhivistic al Procuraturii RSS Moldoveneşti depozitate la Arhiva Naţională a RM . Dar acolo sunt încă nevalorificate cîteve zeci de mii de documente, care ascund secretele crimelor comuniste, cruzimea cu care erau trataţi  basarabenii, indiferent de naţionalitate. Politica colonială a Imperiului sovietic, deportările şi amestecul populaţiei în scopuri politice şi propagandistice a înrădăcinat o mare frică de ocupanţii sovietici. Cu toate acestea, zecile de mii de documente de arhivă confirmă, că o  revolta împotriva sovieticilor a existat, dar aceasta n-a fost bine organizată, a fost locală, n-a avut un plan bine determinat, fără a dispune de muniţii şi armament nu s-a putut de ajuns la o revoltă de proporţii.

Este un factor ruşinos, dar nu putem să-l omitem- trădarea ! Nu vreau sa zic că este o trăsătură naţională, dar din cauza acestui viciu au avut de suferit o sumedenie de oameni. Se „vindeau” rude pe rude, sateni pe săteni etc.

Cu regret, deportările împotriva basarabenilor şi transnistrenilor de către autorităţile Sovietice de ocupaţie au avut un impact tragic asupra întregii Basarabii,au avut de suferit mii şi mii de familii-femei, copii, bătrîni...

Trebuie să ne  cunoaştem istoria, chiar dacă ea cu regret este plină de mai multe pagini tragice, decât  de însorite. Si desigur să tragem concluziile cuvenite pentru a ne aprecia calea spre viitor.

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist
Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro

Etichete: , , , , , ,

**

0 comentarii

Trackback URL | Comments RSS Feed |

Spune-ţi părerea!

Blog din Moldova Display Pagerank toateBlogurile.ro