• Articole recente

  • Unire

  • Moldova

  • Spune-ţi părerea !

  • Romania - Basarabia

  • Istorie

  • Cooperare cu Rusia

Presa din Basarabia

Bloguri unite

Basarabenii in istoriografia rusa din secolul XIX - continuare



Publicam mai jos continuarea articolului din data de. 16.06.2010 cu titlul Basarabenii in istoriografia rusa din secolul XIX.
 *          *          *
In final abordam scrierile academicianului si etnografului rus L.S.Berg (n.1876, Bender - December 24, 1950, Leningrad) ce trateaza problema romanităţii românilor basarabeni, atât în capitolul consacrat istoriei ţinutului, cât şi în cadrul descrierii etnografice a moldovenilor. Autorul caută să urmărească originea locuitorilor din spaţiul danubian din cele mai vechi timpuri, pornind de la ipotezele arheologice şi continuând cu autorii antici până în epoca romană. Concluziile sale privind romanitatea autohtonilor coincid cu cele ale altor autori. Acest citat al sau este elocvent: "Cum au apărut românii în locurile unde trăiesc astăzi - Transilvania, Bucovina, Basarabia, România - este o chestiune discutabilă". Mai jos sunt prezentate, pe scurt, mai multe citate din scrierile sale:

"Din cuvintele lui Ovidiu, care a trăit ca exilat la Tomis, pe malul Mării Negre, unde astăzi este Constanţa (...) rezultă că între gurile Dunării şi Nistru populaţia autohtonă era formată din geţi".

"In timpul lui Strabon, adică la începutul secolului I d.Hr., pe malurile Dunării Inferioare trăiau doar ramuri înrudite, geţii şi dacii. Grecii şi romanii nu făceau deosebire între ei şi îi numeau cu acelaşi nume: grecii le ziceau geţi, romanii- daci".

"După descrierea făcută de Strabon se vede că sudul Basarabiei era ocupat de geţi. pe Nistru erau aşezaţi tirageţu (o ramură a geţilor, n.a.), iar după geţi şi tirageţi în nordul Basarabiei locuiau bastarnii".

"Dacă în timpul lui August daco-geţii au fost bătuţi de romani, în schimb în timpul lui Domiţian i-au bătut ei pe romani. Traian, în sfârşit, a reuşit în anul 105 d.Hr. să sfărâme puterea regelui Decebal şi să transforme Dacia în provincie romană".

"Acest eveniment a avut o importanţă primordială pentru toată istoria ulterioară a Peninsulei Balcanice, iar memoria groaznicului Traian şi astăzi trăieşte în legendele populare ale slavilor şi românilor"

"Din Dacia lui Traian, a făcut parte şi Basarabia actuală în care până astăzi s-au păstrat două valuri de pământ enorme, zise ale lui Traian"/.\"După cucerirea Daciei, Traian a luat imediat măsuri pentru colonizarea ei cu colonişti romani. Coloniştii aceştia foarte repede s-au amestecat cu dacii şi se prea poate ca românii actuali să fie până la un punct descendenţii acelor daco-romani"

Descrierea etnografică a moldovenilor îi oferă lui Berg un nou prilej de a afirma romanitatea basarabenilor, dar simultan, şi comunitatea lor cu românii de peste Prut: "Moldovenii sunt românii care locuiesc în Moldova, Basarabia şi unele părţi din guberniile vecine cu Basarabia - Podolia, Herson şi Ekaterinoslav. Ei înşişi îşi zic moldoveni şi România e numită de ei Moldova. De românii Valahiei sau de vlahi ei se disting prin neînsemnate deosebiri dialectologice".
Autorul mai descrie si legatura directa dintre istoria Basarabiei si a Moldovei:
"Moldova s-a despărţit de Ungaria în jurul anului 1360. La început hotarele ei se mărgineau la regiunea Bucovinei, curând însă s-a întins până la Nistru şi Marea Neagră ".
"In timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) cea mai mare parte a Basarabiei era deja in stăpânirea moldovenilor”.
"Moldova în timpul domnitorului Ştefan (1457-1504), căruia românii îi zic “cel Mare”, a atins culmea puterii sale. Pe vremea acestui domn pentru prima dată au apărut în Moldova turcii. Ei au distrus, cu această ocazie, cetăţile moldoveneşti Chilia, Akkerman (Cetatea Albă), Bender (Tighina) şi Soroca. Mari foloase însă aceasta nu le-a adus, deoarece ei n-au fost în stare să menţină acele cuceriri".

"Domnitorul valah Mihai Viteazul, în anul 1600, a reuşit pentru un moment să întrunească sub sceptrul său Transilvania, Valahia şi Moldova, inclusiv Basarabia, însă în anul următor el a fost asasinat şi statul său s-a destrămat".

Se constata relevarea aceloraşi trăsături constante la majoritatea autorilor rusi, putand concluziona că romanitatea basarabenilor şi comunitatea lor istorică cu locuitorii Principatelor constituiau repere de o mare importanţă pentru definirea identităţii lor în istoriografia rusă din epoca prezentata.

In scrierile lui Casso se insista pe discututiile asupra oportunitatii restituirii Basarabiei României sau asupra inutilităţii a acestei achiziţii teritoriale pentru Imperiul Rus. Autorul se refera la cartea "Rusia şi Europa ", apărută în 1871, in care Danilevski se exprimă clar în favoarea retrocedării Basarabiei României (v. mai sus). Trebuie mentionat ca Danilevski era un slavofil infocat iar aceasta miscare gandita de acesta ar fi putut insemna “unirea” in cadrul Imperiului Tarist. De aceeaşi natură este, probabil, şi afirmaţia lui Tihomirov care se limita doar la cedări "parţiale" în favoarea României. L.A. Casso reda in lucrarea sa opinia generalului A. Kuropatkin: “Nu demult unul dintre scriitorii noştri militari, Kuropatkin, făcând bilanţul războaielor noastre balcanice, a ajuns la concluzia că Rusia şi-a atins frontierele ei naturale la 1792, în urma Tratatului de pace de la Iaşi, care i-a asigurat posesiunea malului stâng al Nistrului. In timp ce campaniile ulterioare împotriva Turciei n-au adăugat celorlalte achiziţii decât o "fâşie de pământ", cum numeşte el teritoriul cuprins între Nistru şi Prut”. In alta lucrare gasim un alt citat al aceluiasi militar: "Poporul român al Basarabiei anexate acum 100 de ani trăieşte şi azi cu totul la o parte şi izolat de populaţia rusă. Nu poate fi nici o îndoială că, dacă la începutul secolului al XIX-lea, Principatele ar fi fost anexate la Rusia, populaţia lor nu numai că ar fi ramas străină, ci foarte repede ar fi devenit duşmană poporului rus şi atunci, în loc de o singură Polonie, am fi avut două, spre o şi mai mare slăbire a Rusiei. In viitor, faptul că unitatea poporului român se va face pe căi paşnice sau prin război este inevitabil".

Modificat si adaptat dupa Igor Şarov, Andrei Cuşco: Identitatea naţională a basarabenilor în istoriografia rusă din secolul XIX //Basarabia: dilemele identităţii. Iaşi, 2002
Articol trimis de: dl Burlacu Radu / 21.06.2010

Etichete: , , , ,

**

0 comentarii

Trackback URL | Comments RSS Feed |

Spune-ţi părerea!

Blog din Moldova Display Pagerank toateBlogurile.ro