Se va
instaura în Basarabia o pace europeană de lungă durată sau va continua
să fie un poligon etern al experimentelor criminale ruseşti ? Pe acest
poligon permantizat odată cu răpirea Basarabiei în 1812, iată că de 175
de ani, în afară de cei 22 aflaţi în componenţa României, continuă
experimentele criminale ruseşti, continuă pe aceste pământuri româneşti ale Moldovei orientale,
tragedie care are loc şi astăzi în R. Moldova. Acest genocid
etnico-cultural a început sub regimul ţarist care a promovat o politică
masivă de colonizare a ţinutului cu ruşi, ucraineni, bulgari, gãgãuzi,
nemţi etc. In 1834 românii reprezentau 86% din populaţie, in 1862,
66,4%, în 1871, 67,4%, iar în 1897, ca rezultat al politicii de
rusificare, doar 47,6% dintre locuitori, în comparaţie cu 19,6% ruteni
şi ucrainieni, 8,2% rusi şi 11,8% evrei. Învãţãmântul era organizat după
legislaþia ţaristã şi avea scopul de a implimenta o politică de
rusificare şi deznaţionalizare. Nivelul ştiinţei de carte în rândurile
populaţiei româneşti era foarte scãzut. Conform recensământului din 1897
doar 10,5% dintre bărbaţi şi 1,7% dintre femei aveau carte. Astfel
românii ocupau penultimul loc în gubernie printre etnii, lăsându-i în
urmă numai pe ţigani la capitolul ştiinţă de carte. Întrebuinţarea
limbii române în învăţământ, biserică şi administraţie, pe timpul
regimului ţarist, a fost de scurtă durată , fiind exclusă din
instituţiile statului, din învăţământ şi biserică după 1928. Totuşi o
parte dintre intelectualii din şcoli şi preoţii din biserică, deşi erau
ameninţaţi şi prigoniţi, au continuat să menţină limba română şi să
promoveze tradiţiile şi cultura strămoşească. Cel mai aprig adept al
rusificării s-a dovedit Episcopul Pavel Lebedev. Au fost arse cărţile de
cult în limba română, reduse numărul parohiilor, daţi afară mulţi
preoţi români. Au început să fie scrise registrele de la biserici în
ruseşte, precum şi actele stării civile. Politica de rusificare a
devenit foarte cruntă mai ales după ce a fost constituit statul român
modern, ca urmare a Unirii Principatelor Române din 1859. S-au înteţit
persecuţiile împotriva acelora care cereau dreptate naţională, iniţiau
revendicări, protestau. În tot şi în toate se vedea influenţa şi
pericolul românesc în Basarabia”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu