INVESTIGAŢII DOCUMENTARE: GRAVE ERORI IN SCRIEREA ISTORIEI, despre Măgdăceşti un sat în inima Basarabiei.

 

MĂGDĂCEŞTI: AMATORICISM IN STIINŢA ISTORICĂ

( GRAVE ERORI IN SCIEREA ISTORIEI)

                                                                                    

Când am inceput sa pregatesc acest articol, mi-am adus aminte de un material mai amplu la respectivul subiect, scris de unul din cei mai cunoscuţi istorici din  spaţiul românesc (şi nu numai !) dr. Ion Ţurcanu. Domnia sa scria, despre câţiva oameni „bolnavi” de istorie, care nu au cunoştinţele necesare, nu au studiile respective în domeniu şi evident că nu pot face corect sau deloc o cercetare ştiinţifică istorică. Distinsul istoric a depistat grave erori sub toate aspectele ale ştiinţei istorice în „operele” amatorilor de istorie. Nu voi da numele autorilor „lucrărilor” care au  fost făcute praf de istoricul I. Ţurcanu, fiindcă nu acesta este scopul prezentului studiu. Grav este că în ştiinţa istorică se ”bagă” (ertata fie expresia, dar numai acest cuvânt se potriveşte aici), fiecare individ, indiferent de nivelul intelectual, specialitatea pe care o prestează, cunoaşterea istoriei sau statutul social ! De ce, pentru a face o operaţie chirurgicală este necesar un chirurg profesionist, cu studiile medicale terminate ? Pentru a construi un calculator sau alt ceva este necesar să fii inginer, cu politehnica terminată cel puţin ? De ce atunci în ştiinţa istorică se implică să scrie istoria fiecare boschetar ? De unde acest tupeu ? Că vă place istoria ? Foarte bine! Studiaţ-o, cercetaţi-o pentru Dvs., dar n-o faceţi pe savantul sau pe Columb în această nobilă ştiinţă ! Pentru a fi un specialist in istorie este incă puţin de tot să ai absolvită facultatea de istorie ! Este necesar de a studia o „piramidă” intreagă de monografii, lucrări, documente de arhivă, concluzii ale arheologilor, numizmaţilor, geologilor, arhiviştilor etc.etc. Credeţi-mă, că nu poate o persoană neautorizată să scrie istoria ! Nu poate nu cizmar, un zootehnician, un filolog, poet, un medic, un inginer, un muzician, un cosmetolog sau tehnician sanitar să scrie istoria !

Nu poate ! Şi nici n-are dreptul ! Şi nu trebuie să luăm exemplu, de la dl.Victor Stepaniuc, care fiind specialist de limbă şi literatura rusă a scris despre istoria statalităţii moldoveneşti şi a devenit doctor in istorie ! Bineînţeles, că Republica Moldova, după conducerea „înţeleaptă” a comuniştilor a devenit Ţara Tuturor Posibilităţilor, dar în toate ţările civilizate istoria o scriu istoricii, operaţiile chirurghicale le fac medicii, iar instalarea ţevilor şi a viceelor o fac tehnicii sanitari ! Fiecare face ce a invăţat !

Sigur, că sunt cazuri, când şi din colegii mei de breaslă (şi eu nu sunt o excepţie!) admit câte o eroare mai mare sau mai mică, dar neplăcută, care lansată pe hârtie sau suport electronic,  zgîrie la stomac încă multă vreme. Sunt cazuri! Se mai intâmplă! Dar acest lucu nu inseamnă, că lucrarea dată este o deviere de la cerinţele moderne de scriere a unei lucrări istorice. (Aci nu se includ mercenarii-istorici, care contra  unei sume, funcţii sau alte favoruri încearcă să transforme istoria naţională într-o cârpă politizată pentru interesele Marilor „noştri” politicieni, care timp de 20 de ani „rezolvă” problema transnistreană, de 20 de ani incă n-au invăţat cum se numeşte limba acestui popor, de 20 de ani încă n-au priceput că „marele război pentru apărarea patriei” nu este al nostru, şi nu e vorba de Patria noastă...) Pur şi simplă s-a stecurat o greşală tehnică în denumirea unei localităţi, al unui nume sau o eroare cronologică de tipar. Se mai intâmplă, dar şi aceste lacune se pun in discuţie la diferite şedinţe profesionale,  pentru a fi soluţionate.

Cu regret, sunt admise erori deosebit de grave şi scrierea istoriei localităţilor noastre. Dar înainte de a trece la acest subiect vreau să informez pe stimatul nostru cititor, că imediat după ocupaţia Basarabiei de ruşi în 1812, autorităţile ţariste au pornit o campanie antinaţională împotriva populaţiei moldoveneşti cu scopul de ai dezrădăcina, de a schimba raportul naţional în favoarea noilor stăpîni. Prin articole, cărti de istorie, manuale şcolare etc. au inceput a se scrie despre insemnătatea „progresistă a alipirii Basarabiei la Rusia”, etc.

În consecinţă, ideia era următoare, că majoritatea terenurilor Basarabiei nu erau populate. Care era scopul ? Să ne convingă, că numai cu „venirea” ruşilor au inceput să apare sate noi, oamenii să trăiască mai bine, intr-un cuvânt „progres”! Accesul la arhive a fost inchis  pentru persoanele băştinaşe, cărţile cu specific naţional au fost închise sub diferite pretexte. Această politică de îndobitocite a fost continuata cu ardoare şi de URSS, când au ocupat Basarabia în 1940 apoi in 1944, când „ne-au eliberat de ai noşti” şi mai bine de 60 de ani au uitat să se ducă în ţara lor. Denumirile localităţilor erau schimbate în denumiri ruseşti, iar întemeetorii, adică primele persoane de unde se trage denumirea satului trebuia sa fie rusească, chiar dacă se păstra uneori ca bază numele moldovenesc.

Şi ca să nu fiu numai cu vorba, vă dovedesc imediat acest lucru luînd ca exemplu satul Măgdăceşti din raionul Criuleni .

Pregătind un studiu istoric, despre satul Măgdăceşti, Criuleni am depistat în unele lucrări scrise şi in toate materialele postate in internet la respectivul subiect (inclusiv tot felul de filmuleţe de prezentare al satului) că:

Măgdăceşti este o localitate-centru de comună în Raionul Criuleni, Republica Moldova. Satul Măgdăceşti este atestat documentar şi oficial din timpul reformei agrare a lui Stolîpin din 1906-1911. Această perioadă a avut efecte pozitive şi în Basarabia. Astfel, pentru dezvoltarea gospodăriilor ţăranilor din vechiul sat vecin Drasliceni s-au repartizat loturi de pămînt în vechea selişte Măgdăceşti (denumirea localităţii provine de la un proprietar pe nume Petre Măgdicin, care a stăpînit această moşie cu secole în urmă). Astfel o parte din drasliceneni au trecut cu traiul şi gospodăria la Mădgăceşti. Fiecare ţăran primea ceva mai mult de 7 desitine de pămînt.

                                            *                          *                        *

Scurt Istoric.

Satul Magdacesti este atestat documentar si oficial din timpul reformei agrare a lui Stolipin din 1906-1911. Aceasta perioada a avut efecte pozitive si in Basarabia. Astfel, pentru dezvoltarea gospodariilor taranilor din vechiul sat vecin Drasliceni s-au repartizat loturi de pamint in vechea seliste Magdacesti (denumirea localitatii provine de la un proprietar pe nume Petre Magdicin, care a stapinit aceasta mosie cu secole in urma). Astfel o parte din drasliceneni au trecut cu traiul si gospodaria la Madgacesti. Fiecare taran primea ceva mai mult de 7 desitine de pamint.

                                                    *                    *                    *

Deci pînă aici e clar, nu ? Satul Măgdăcesti a fost atestat documentar în 1906-1911 în timpul reformei agrare ţariste a lui Stolîpin şi intemeetorul acestui sat este Petre Magdicin. Adică satul s-a întemeiat cu ruşii şi întemeetorul satului este tot un rus. Lasă să spună cineva că Magdicin este un nume moldovenesc ? Ei da Petre - aşa îl numeau ţăranii moldoveni, că le era greu să-i spună Piotr.

Cel mai grav este că oamenii din satul Măgdăceşti aşa şi cred, că satul lor este întemeiat în perioada anilor 1906-1911.

Dar să le luăm pe rând. Cum poate fi “atestat documentar în 1906-1911” ? Până şi copiii la şcoală ştiu că atestat documentar înseamnă  un singur an, când este datat cel mai vechi document. În cazul dat 1906. Aşa ar fi să fie, dar nu-i chiar aşa !

Nu voi da numele amatorilor in istoria satului Măgdăceşti, Criuleni, deoarece sper că nu au făcut-o din rea intenţie. Era de ajuns să consulte lucrarea lui Vladimir Nicu ”Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi” volumul II (Ed.Universitas”Chişinău,1991,pag. 13) în care se menţionează, că satul Măgdăcesti, raionul Criuleni a fost atestat documental la 27 iunie 1869. Acelaş lucru este scris şi în “Dicţionarul Enciclopedic Moldovenesc” din 1989, pag. 410. Adică este totuşi mai vechi aproape cu jumătate de secol , în loc de 1906 am stabilit anul 1869. Dar nu avem nicio siguranţă, deoarece, potrivit unor informaţii ale unui alt amator de istorie a satului este vorba de o perioadă puţin mai veche. Dar să cităm informaţia:

                                          *                          *                           *

E dificil astăzi să stabilim numărul ori lista drăslicenenilor care au obţinut loturi la Măgdăceşti, în orice caz, e mare în jur de 100 de ţărani au trecut la „hutor”, unde şi o altă denumire a satului „Flutura”. Printre primii veniţi se cunoaşte Dumitru Dabija, e considerat întemeietorul satului, apoi Gheorghe Maxim, Mihail Guzun, Tudor Varzari ş.a. Cu toate că partea Măgdăceşti e întîlnită mult mai vechi în acte şi manuscrise, de exemplu la Darie Donici, la 6 septembrie 1709 unul Lupaşcu vinde o parte de loc la erhanul din Drasliceni „din partea de gios din sat din Măgdăceşti... şi aceasta se pogoară pînă în satul Paşcanilor...” Alt act de jalbă vine la domnul Moldovei în 1724 la Grigore Ghica Vodă şi-i spune: „am moşie la Măgliceşti şi Brişliceni ce-s la ţinutul Orheiului pe Ichil”, denumirile suportă simple schimonisiri indigene, Măgdăceşti şi Drăsliceni. Deci satul nu are o istorie atît de veche, dar păstrează datini şi tradiţii multiseculare. Satul Măgdăceşti este în majoritate creştin ortodox. Întotdeauna răzeşii din Măgdăceşti, creştini şi gospodari în cuvînt şi faptă au visat cu propriile forţe din mila Domnului să înalţe o sfîntă biserică.

Din câte observaţi, ultimul”cercetător” este  mai aproape de adevăr. Este vorba de anul 1709, dar ţinînd cont că nu este îndicată sursa  documentară nu putem să acceptăm ca fiind anul întemeerii satului Măgdăceşti, Criuleni. Cu toate acestea trebuie de menţionat, că respectivul se afla pe o pistă corectă.

Dar iată că a sosit şi momentul adevărului. Douăzeci de ani în urmă, pe când eram directorul Muzeului Raional de istorie şi etnografie Criuleni, în baza documentelor domneşti am publicat în gazeta raională ”Baştina” din 7 august 1990 un articol intitulat ”Criulenii şi împrejurimile lui” unde alături de alte localităţi din raionul Criuleni se menţionează, că anul întemeerii satului Măgdăceşti este 1529, punând ca bază faptul, că Petru Rareş-Vodă a întărit lui Petre Magdiciu jumătate de sat. Este vorba de 9 martie 1529 (7037) 

Cred că e cazul să facem o generalizare a modestei noastre investigaţii, care ne dovedeşte că satul Măgdăceşti, este un sat vechi moldovenesc recunoscut  prin documente domneşti din vremea lui Petru Rareş şi n-are absolute nimic atestarea satului Măgdăceşti cu Imperiul ţarist rus, care a exploatat pe aceşti ţărani ai satului şi economic, şi politic şi religios. Iar întemeetorul satului a fost cu siguranţă un bun moldovean pe nume Petre Magdiciu, deoarece dacă nu era bun, nu mai avea Domnitorul Moldovei Petru Rareş să-i dee jumătate de sat. În concluzie locuitorii satului au cu ce se mândri pe bună dreptate, deoarece satul lor,  situat în inima Basarabiei pe nume Măgdăceşti, a împlinit anul acesta 481 de ani. Cred că de la această investigatie cel mai mult vor avea de profitat femeile, deoarece sărbătoarea mamelor de 8 martie va avea continuare a doua zi 9 martie cu ziua satului. Cam atat am avut de spus.

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist (mun.Chişinău)

Sursa: www.Tribuna-Basarabiei.ro

România, între coaliţia ruso‑germană şi alianţa cu SUA

Criza greacă a scos în evidenţă slăbiciunea UE. Cea mai mare putere europeană, Germania, se reorientează spre o alianţă cu Rusia, susţine George Friedman, preşedintele Stratfor.

Criza greacă scoate în evidenţă criza exis-tenţială a Europei, afirmă profesorul american. Ţările bogate, în special Germania, nu doresc să cheltuiască banii propriilor contribuabili pentru a veni în sprijinul ţărilor aflate în dificultate, dar, dacă o fac totuşi, doresc să aibă control asupra modului în care ele cheltuiesc aceşti bani. Dar, cum grecii resping controlul extern asupra finanţelor lor şi cum Tratatul de la Lisabona nu prevede astfel de prerogative şi obligaţii, există toate şansele ca Uniunea Europeană să involueze de la stadiul de proiect ambiţios de integrare economică şi politică la o alianţă de convenienţă construită în jurul beneficiilor economice ale ţărilor membre, scrie romanialibera.ro.

În aceste condiţii, Germania va deveni principala problemă a continentului. Deja Germania de-ţine o putere considerabilă în UE, chiar dacă această putere se rezumă la chestiuni economice. Criza elenă a scos în evidenţă faptul că Germania este principalul pol de decizie în UE, fără acordul căreia nu se poate face nimic şi, în această calitate, politica germană este definitorie pentru politica întregului continent. Or, în cazul unei fragmentări europene, Germania este singura ţară care poate crea coaliţii alternative care să fie, în acelaşi timp, puternice şi coezive.

O primă opţiune ar fi, desigur, Franţa, împreună cu care Germania a condus până acum UE. Dar, dacă UE ar intra în declin, la fel s-ar întâmpla şi cu parteneriatul franco-german. În afară de propria piaţă, Franţa are puţine de oferit Germaniei.

Nu acelaşi lucru s-ar întâmpla în cazul unei alianţe germano-ruse, o opţiune istorică pentru Germania. Din punct de vedere economic, este parteneriatul perfect. Pe de o parte, Germania consumă cantităţi mari de energie şi materii prime din care Rusia dispune din belşug. Pe de altă parte, industria germană are nevoie de forţă de muncă pe care nu şi-o poate asigura decât prin imigraţie. În schimb, Rusia dispune de forţă de muncă excedentară şi se află în plin proces de „modernizare'', înţeleasă la Moscova aproape exclusiv ca „achiziţionare de tehnologii occidentale''.

În ultimii ani, Germania şi Rusia au dezvoltat mai multe proiecte economice comune, cel mai semnificativ fiind gazoductul Nord Stream, proiect la care a fost invitată să participe şi Franţa. În plus, cele două state au un partene-riat strategic printre ale cărui roade concrete s-au aflat blocarea drumului Georgiei şi Ucrainei spre NATO şi recunoaşterea de către Europa a unei sfere de influenţă ruse în fostul spaţiu sovietic.

Prima ţară care are motive serioase să se teamă de alianţa ruso-germană este Polonia şi de aceea Varşovia a reacţionat prin întărirea alianţei cu Statele Unite. Instalarea de rachete Patriot în Polonia nu este decât un semn că Washingtonul este, la rândul său, îngrijorat de această perspectivă. Chiar dacă Administraţia Obama pare dispusă să recunoască Moscovei propria sferă de influenţă, nu este pregătită să abandoneze contraponderea est-europeană. În acest sens, turneul din toamna trecută al vicepreşedintelui Joe Biden la Varşovia, Praga şi, mai ales, discursul de la Bucureşti au fost considerate o încercare a SUA de a curta puterile europene aflate între Germania şi Rusia.

Următorul pas al Berlinului este ridicarea vizelor pentru ruşi, o decizie ce urmează să fie luată luni, la Summitul UE-Rusia de la Rostov pe Don, şi care va modifica echilibrul regional din Estul Europei în favoarea Rusiei. 

www.tribuna-basarabiei.ro / Romanialibera.ro

"Ultima ieşire a Moscovei contra Chişinăului e mai primejdioasă decât fulgerul"

Moscova loveşte de două ori în acealaşi loc

Se spune că trăsnetul nu loveşte de două ori în acelaşi loc. Dacă-i aşa, ultima ieşire a Moscovei contra  Chişinăului e  mai primejdioasă decât fulgerul.

În doar două zile, Rusia lansează două atacuri frontale şi concentrate împotriva Republicii Moldova. Credeţi că-i o coincidenţă sau o glumă la mijloc şi ne putem relaxa de parcă nimic nu s-a întâmplat? Cine procedează astfel, riscă să dovedească o seninătate impardonabilă.

Este limpede că Moscova a pus tunurile diplomatice şi cele propagandistice pe Chişinău, deschizând demonstrativ împotriva lui un foc metodic şi organizat. După ce a aruncat cu grenade fumigene în Mihai Ghimpu, acum trage în Vlad Filat. Îl execută pentru reacţia guvernului de la Chişinău la declaraţia Medvedev-Ianukovici când, în replică la documentul semnat de cei doi preşedinţi, premierul moldovean a cerut evacuarea muniţiilor şi trupelor străine din regiunea rebelă. Unde mai pui că Filat a stăruit ulterior asupra acestui subiect în cadrul întrevederii sale cu Vladimir Putin de la Sanct-Petersburg. Moscova a răspuns Chişinăului în două feluri.

Mai întâi, premierul rus, precum se ştie, a insinuat că situaţia din Republica Moldova e apropiată de cea din Kârgâzstan, ceea ce, oricum ai întoarce-o, sună a intoxicare. E ca şi cum i-ai spune, nitam-nisam, cuiva că familia sa, deşi deocamdată trainică şi închegată, se va destrăma, soţii vor divorţa, iar copii vor rămâne pe drumuri.

Mai apoi, s-a arătat nemulţumit ministerul de externe de la Moscova. Într-un comunicat difuzat luni, diplomaţia rusă critică autorităţile moldovene pentru faptul că ”s-au programat din timp pentru o interpretare sceptică a semnalului de la Kiev, manifestându-şi deschis îndoielile faţă de impactul politic şi juridic asupra soluţionării conflictului”. Miroase a ameninţare şi dictat.

Ceva se coace. Moscova se vede că are un plan în ceea ce priveşte Republica Moldova, în general, şi regiunea separatistă din răsăritul ei, în special. Profitând de venirea lui Ianukovici la putere, ruşii şi-ar dori să-şi legitimeze marioneta de la Tiraspol şi prezenţa militară în Transnistria prin constituirea, în locul Republicii Moldova, a unui alt stat, diferit de cel actual. Cu alte cuvinte, Kremlinul ar vrea să rezolve problema transnistreană în baza înţelegerii de la Barviha din martie 2009 între Medvedev şi Voronin.

Amintim că acum un an şi ceva fostul preşedinte al Republicii Moldova a făcut nişte concesii incalificabile. A acceptat ca trupele ruse să rămână pe malul Nistrului atâta timp cât nu s-a aplanat diferendul. Totodată, el a subscris, de fapt, la ideea federalizării. Astfel, s-a revenit la memorandumul Kozak. Anume acest lucru se întrezăreşte astăzi în declaraţia Ianukovici-Medvedev.

Sprijinită de Kiev, Moscova promovează, în fond, ideea desfiinţării actualului stat unitar moldovenesc pentru a netezi drumul spre formarea unei noi federaţii moldo-transnistrene. Aceasta ar urma să fie constituită pe picior de egalitate de două entităţi, reprezentate de regimul constituţional de la Chişinăi şi de cel secesionist de la Tiraspol. Tocmai de aceea, în treacăt fie spus, Medvedev şi Ianukovici, cu o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună, insistă asupra sintagmelor ”Republica Moldova” şi ”Transnistria”.

O reglementare transnistreană pe calapodul planului Kozak ar conveni ambelor state slave. În primul rând, ar paraliza occidentalizarea şi integrarea Chişinăului în structurile nord-atlantice. În al doilea rând, ar descuraja apropierea Republicii Moldova de România. Şi în fine, ar legaliza prezenţa militară a Rusiei în regiune prin transformarea trupelor sale într-o misiune sub mandat OSCE, dar în acelaşi timp, ar creşte rolul Ucrainei care, în calitatea sa de garant extern al drepturilor Transnitriei, ar obţine pârghii de control politic asupra regiunii.

Astfel, noul stat moldo-transnistrean ar deveni ostaticul Moscovei şi Kievului. Nu e de mirare că planul rusesc, scos de naftalină şi niţel cosmetizat, pare să trezească reticenţa Occidentului. În orice caz, la 17 mai, Uniunea Europeană, consternată, pesemne, de declaraţia Medvedev-Ianukovici, a reacţionat prompt prin Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate, Catherine Ashton, care s-a solidarizat ostentativ cu poziţia Chişinăului în problema transnistreană.

În aceste împrejurări, este de aşteptat ca oficialităţile moldovene să fie hărţuite tot mai mult dinspre Est, fiind şantajate chiar cu o posibilă recunoaştere a autoproclamatei republici nistrene. Comunicatul iritat de dăunăzi al ministerului rus de Externe vine să confirme acest lucru.

Va urma, deci, o dispută politică încinsă. Ca să aibă sorţi de izbândă, Chişinăul trebuie să dezavueze fără întârziere înţelegerile de la Barviha. Şi în plus, să-şi cristalizeze de urgenţă opţiunile de politică externă pentru a se pune cât mai curând posibil la adăpostul sistemului occidental de securitate.

Petru BOGATU

Filat: Și Federația Rusă își dorește schimbarea forțelor militare pacificatoare din Transnistria cu o misiune civilă

"Toți participanții formatului de negocieri în problema transnistreană își doresc schimbarea forțelor militare de pacificare cu o misiune civilă". Declarația aparține premierului Vlad Filat, lansată după întrevederea cu premierul rus Vladimir Putin, în cadrul unei emisiuni difuzată de JurnalTV. "Chiar și în declarația Medvedev-Ianukovici se vede că aceste țări sunt dispuse să înceapă discuțiile la acest subiect", a mai precizat Filat.

Potrivit prim-ministrului, toți participanții formatului negocieri 5+2 sunt de acord ca această misiune civilă să fie supravegheată de OSCE.

Comentând declarațiile Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova în care acesta menționa că guvernarea Republicii Moldova are o atitudine sceptică faţă de declaraţia ruso-ucrainească privind reglementarea transnistreană, Vlad Filat a declarat că aceasta este o poziție asumată de MAE rus.

"Noi am avut o poziție îngrijorată deoarece această declarație nu a fost discutată și consultată cu R. Moldova. Toate declarațiile care se fac cu referire la R. Moldova trebuie să fie consultate cu țara noastră", a mai declarat șeful cabinetului de miniștri.

Sursa: UNIMEDIA cu referire la JurnalTV

DIKTATUL ruso-ucrainean împotriva Republicii Moldova

Declaraţia Medvedev-Ianukovici nu-i exclus să fie însoţită de un protocol adiţional secret prin care treptat Moscova să cedeze Kievului controlul asupra administraţiei de la Tiraspol în schimbul menţinerii şi consolidării bazei sale militare din regiunea rebelă. Oricât ar fi de paradoxal, dar ipoteza noastră chiar în aceeaşi zi de marţi a fost confirmată de un deputat ucrainean.

O CLAUZĂ SECRETĂ IMPUNE DEZMEMBRAREA REPUBLICII MOLDOVA
Potrivit unui legislator din blocul Iulia Timoşenko, autoproclamata republică nistreană ar urma să devină parte a Ucrainei. Făcând referire la un acord secret între Dmitri Medvedev şi Viktor Ianukovici, semnat la Kiev în ziua de 17 mai, deputatul Oleg Bilorus susţine că cei doi lideri ar fi discutat cu uşile închise despre dezmembrarea Republicii Moldova. Declaraţia lor oficială, zice-se, ar avea un protocol adiţional îndreptat împotriva Chişinăului. Preşedintele Rusiei, spune Oleg Bilorus, citat şi de presa de la Moscova, i-ar fi propus omologului său ucrainean: ”Luaţi Transnistria şi da-ţi-ne Moldova”.

Sunt nişte mărturisiri de-a dreptul năucitoare care, dacă le raportăm şi la alte informaţii care ne parvin dinspre Moscova, nu par deloc fanteziste. Miercuri, de exemplu, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a avertizat Occidentul să nu intervină în republicile ex-sovietice. Rusia, a declarat şeful diplomaţiei ruse, este preocupată că UE şi NATO intenţionează să construiască parteneriate cu aliaţii săi din Comunitatea Statelor Independente.

Dacă lucrurile într-adevăr stau aşa, avem de a face cu un diktat ruso-ucrainean împotriva Republicii Moldova, menit să descurajeze elanul ei european şi să consolideze poziţiile celor două state slave. Astfel, Victor Ianukovici, cedând Moscovei Sevastopulul până în anul 2042, a obţinut, se pare, nu numai ieftinirea resurselor energetice comercializate de fosta metropolă. De bună seamă, e puţin probabil ca el să se fi mulţumit doar cu facilităţi economice. Asta cu atât mai mult cu cât preţul gazelor cumpărate de ucraineni, în ciuda unei reduceri substanţiale, oricum, rămâne mai mare decât cel pe care îl plăteşte la ora actuală Bielorusia.

RUŞII URMĂRESC LEGALIZAREA PREZENŢEI LOR MILITARE ÎN TRANSNISTRIA

S-ar putea, scriam noi marţi în acest colţ de pagină, ca târgul cu Moscova să ascundă o clauză secretă care să-i permită Kievului să preia controlul politic asupra Transnitriei. Pentru asta e nevoie de un singur lucru şi anume: ambele state slave să recunoască concomitent independenţa regiunii rebele. Ruşilor, neîndoios, le-ar conveni această tranzacţie, întrucât ei ar câştiga simultan pe mai multe planuri. Dar şi ucrainenii s-ar alege cu un profit politic deloc de neglijat.

Până acum Moscova nu avea cum să recunoască oficial regiunea rebelă din estul Republicii Moldova, întrucât nu avea graniţă comună cu noi. Astăzi însă, odată cu instalarea la Kiev a unei guvernări rusofile, nimic nu o mai împiedică să întindă o mână de ajutor marionetei sale de la Tiraspol..

Rusia şi Ucraina ar putea să legitimeze pe plan internaţional regimul secesionist de la Tiraspol în urma unei tensionări artificiale a situaţiei politice în jurul Republicii Moldova. Atâta doar că Moscova se va vedea silită să împartă tutela asupra Transnistriei cu Kievului, obţinând în schimb legalizarea prezenţei sale militare în zonă.

Vi se pare neverosimil acest scenariu? Cui nu-i vine a crede, să-şi amintească de Abhazia şi Osetia de Sud. Unde mai pui, că miza ruşilor din Crimeea şi de la Nistru nu este la ora actuală deloc mai mică decât cea din Caucazul de Nord.

ÎN EUROPA PRIN ROMÂNIA
Se prefigurează astfel un gambit de mare maestru pe tabla de şah geopolitic care le-ar aduce preţioase puncte în palmares şi Kremlinului, şi Kievului. Tocmai de aceea, în treacăt fie spus, declaraţia Medvedev-Ianukovici, deşi reiterează în cuvinte generale că respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova, este împânzită cu o sumedenie de capcane. Părţile implicate în conflict , de exemplu, sunt catalogate ca fiind egale, iar trupele ruse, ca „factor stabilizator„ ar urma să rămână pe teritoriul nostru. Se bagă strâmbe cu bună ştiinţă pentru a forţa puterea de la Chişinău să reacţioneze, dând astfel pretexte Moscovei şi Kievului să-i caute nod în papură.

E un joc politic mişelesc care îmi aminteşte de poziţia diversionistă a Germaniei naziste şi Rusiei sovietice faţă de Varşovia în ajunul lui 1 septembrie 1939 care, în ultimă instanţă, precum se ştie, a condus la dezlănţuirea celui de-al doilea război mondial şi lichidarea Poloniei ca stat. Păstrând proporţiile, desigur, şi Republica Moldova este astăzi de asemenea strâmtorată de două puteri mari care încearcă s-o provoace pentru a-i lua capul.

În aceste împrejurări, nu ne rămâne altceva decât calea Europei. Dar nu pe vechi. Nu oarecum, ci s-o luăm pe scurtătură. Adică prin România.

Nu avem încotro. Timpul ne presează. Ofensivă brutală şi revanşardă a Rusiei, secundată acum şi de Ucraina, ne strânge la perete şi ne lasă o singură soluţie. Mai pe şleau vorbind, ne pune în situaţia să nu avem alternativă la unirea cât mai grabnică a celor două state româneşti.

Numai nu ne speriaţi cu declaraţii prăpăstioase despre criză. Recesiunea economică afectează astfel toată lumea. La ananghie a ajuns şi Estul, dar se resimt şi democraţiile avansate din Vest. De altfel, actul istoric din 1918 s-a produs şi el pe muchie de cuţit, în condiţii istorice şi politice extrem de complicate şi pentru România, şi pentru Rusia, şi pentru toată Europa.

Sursa: Petru Bogatu, http://bogatu.voceabasarabiei.net/

ZDG>MD: Pactul Medvedev—Ianukovici

Rusia şi Ucraina şi-au dat mâna şi au împărţit, frăţeşte, la Kiev, interesele şi sferele de influenţă în sud-estul Europei, inclusiv R. Moldova. Şi nu doar pentru un singur mandat. Transformarea «R. Moldova şi Transnistriei într-un spaţiu economic şi militar unic», aşa după cum zice Declaraţia de la Kiev, din 17 mai, înseamnă reasimilarea Moldovei şi, posibil, o nouă refacere administrativ-teritorială a ei. Kievul, sub Ianukovici, a căzut. Va cădea şi Chişinăul?

Ziua de 17 mai 2010 aminteşte de cea din 23 august 1939, când Stalin şi Hitler, prin şefii lor de externe, Molotov şi Ribbentrop, băteau palma în problema sferelor de influenţă în Europa, lansând, de fapt, cel de-al doilea război mondial. Cu ce ar fi mai prejos Declaraţia de la Kiev, semnată pe 17 mai de preşedinţii Rusiei şi Ucrainei, D. Medvedev şi V. Ianukovici, dacă înţelegerile s-au făcut, ca şi în 1939, pe la spatele celor vizaţi? Atât doar că acest document a fost făcut, ca şi cum, public. Deşi, cine ştie? Chişinăul a primit Declaraţia post-factum şi este, practic, imposibil să ştii, cu atât mai mult să afirmi, că ceea ce a ajuns la Chişinău şi în presă e tocmai ceea ce a fost semnat sau singurul document semnat la Kiev în aceeaşi problemă. În fine, chiar şi aşa cum arată, Declaraţia celor doi preşedinţi este un verdict extrem de categoric şi pretenţios al Rusiei nu doar în «problema transnistreană», ci a R. Moldova în ansamblu. Egalarea în drepturi a celor doi subiecţi, Chişinău şi Tiraspol, şi extinderea spaţiului militar de la Nistru până la Prut, în situaţia în care acest spaţiu aparţine Rusiei, scoate orice garanţie de suveranitate pentru R. Moldova. Rusia se consideră tare pe piaţă şi are de ce. Moscova s-a jucat cu Chişinăul şi a tergiversat lucrurile până când a venit ceasul în care a prins trenul pe care şi-l dorea — un guvern-marionetă la Kiev, pe care să şi-l facă satelit în vechile ei interese la Dunăre.

Căderea Basarabiei sau reunirea?

Sunt 20 de ani de când Moscova ne ţine legaţi ca pe nişte condamnaţi de «problema transnistreană», ameninţându-ne, cu şi fără ocazii, că dacă nu vom fi cuminţi vom rămâne fără Transnistria. De parcă azi o avem. E un joc teribil şi criminal, care a calicit destine şi a epuizat de-a lungul anilor mai multă lume şi mai multe instituţii internaţionale, implicate în soluţionarea diferendului. Toate au fost zadarnice, pentru că Chişinăul mereu nu a ştiut ce vrea, nu a avut propriile strategii de soluţionare a conflictului şi a mers pe variantele Kremlinului, cu excepţia, poate, a planului Kozak (în care nu e meritul Chişinăului). Eliminarea României din formatul de negocieri a fost prima greşeală serioasă a Chişinăului, mai ales că Rusia şi Ucraina, ambele cu interese în Transnistria, au fost acceptate ca mediatori într-un conflict în care, direct sau indirect, au fost implicate. Cea mai mare greşeală a Chişinăului, însă, vine din lipsa de curaj de a scoate în faţă principala carte de joc în dialogul cu Rusia: revenirea Basarabiei la România. R. Moldova nu e statul dintr-o singură problemă, cea cu care le place să se joace ruşilor şi ucrainenilor — «transnistreană», dar şi din cea «a Basarabiei», despre care Chişinăul a preferat să tacă. Moscova, însă, a testat mereu, prin proiectele lui Belkovski sau prin alte manevre diplomatice, starea de spirit a clasei politice de la Chişinău în această problemă. De ce? Pentru că era lucrul de care Kremlinul s-a temut în permanenţă, începând cu podurile de flori şi terminând cu 7 Aprilie 2009. Să ne amintim de declaraţiile (în premieră), făcute imediat după 7 aprilie de Igor Smirnov în apărarea R. Moldova de posibilele atentate din partea României. Şi asta în situaţia în care Tiraspolul (nemaivorbind de Moscova) a speculat mereu faptul că «R. Moldova se poate uni cu România oricând doreşte, fără Transnistria». Ei, uite că lucrurile nu stau chiar aşa. În caz contrar, Rusia ar fi repetat de mult şi în Transnistria precedentul abhazo-osetin. Nu vrea, se teme, Basarabia are unde pleca, la fel ca şi Transnistria. Şi în cazul în care Chişinăul ar pune problema vertical — ori ne respectaţi ca stat suveran şi vă luaţi acasă jucăriile de la Tiraspol, ori am împărţit brânza şi rămânem fiecare pe partea sa de Nistru, Moscova ar avea de gândit şi de cântărit. E cazul Lituaniei (chiar dacă nu simetric), atunci când Moscova a încercat s-o priponească de CSI cu Kaliningradul. Da, nu a fost simplu, însă, în caz contrar, trebuia să rămână ostatică toată Lituania. Dacă Chişinăul va ezita să pună franc problema, puţin probabil să ne poată salva formatul «5 plus 2». În situaţia de azi, «5 plus 2» înseamnă «4 (Moscova, Kievul, Tiraspolul şi, în dependenţă de caz, OSCE) plus 1 (Chişinăul)». Ceilalţi 2 sunt observatori. Atât. Rusia, dacă va vrea, se va juca mult şi bine cu noi şi doar împotriva noastră. Însă nu va face-o. Kremlinul e gata de ofensivă. În situaţia în care este, având la frontiera cu noi tot sprijinul Ucrainei, şi în situaţia în care suntem noi (bântuiţi de instabilitate politică), Kremlinul este gata să aplice în raport cu R. Moldova cel puţin două soluţii: varianta kîrgîză sau ucraineană. Noi cu ce parăm?

Petru Grozavu,

Sursa: Zdg.md

Filat către Medvedev şi Ianukovici: Moldova are principii, demnitate şi prieteni

Autoritorităţile moldovene au avut o poziţie rezervată, dar cumpătată, în privinţa Declaraţiei Medvedev-Ianukovici referitoare la situaţia din regiunea transnistreană, semnată luni la Kiev. 

Deşi în document se resimte tentaţia celor doi şefi de stat de a se implica în treburile interne ale Republicii Moldova, replica oficială reţinută a Chişinăului a fost apreciată de diplomaţii străini.

Esenţa care poate fi extrasă din mesajul inteligent şi, aparent, indulgent al Guvernului de la Chişinău este că Moldova are principii, demnitate şi prieteni.

Republica Moldova şi regiunea transnistreană trebuie să fie o singură ţară! Aceasta trebuie să fie neutră din punct de vedere militar şi să se dezvolte într-un spaţiu unic economic şi de apărare. Soluţia problemei transnistrene trebuie identificată în baza unui dialog egal dintre autorităţile de la Chişinău şi Tiraspol cu scopul determinării unui statut special bine garantat pentru regiunea transnistreană.

Acestea sunt principalele teze din Declaraţia Medvedev-Ianukovici semnată luni, la Kiev, referitoare la situaţia din regiunea transnistreană. Cei doi şefi de stat au semnat documentul respectiv în afara formatului de negocieri 5+2 şi fără a pune măcar la curent Republica Moldova.

Deşi iniţial s-a arătat iritat de gestul preşedinţilor Medvedev şi Ianukovici, marţi, premierul moldovean Vlad Filat a emis un mesaj foarte bine cizelat din punct de vedere diplomatic din care extragem următoarea concluzie: Suntem gata de negocieri, dar cerem retragerea armatei ruse de pe teritoriul nostru naţional.

„Guvernul Republicii Moldova îşi exprimă disponibilitatea de a purcede fără întârziere şi fără condiţii prealabile la negocieri constructive în formatul 5+2 şi se adresează către toate părţile implicate să procedeze în acelaşi mod. Totodată, Guvernul Republicii Moldova, evocând rolul actualei misiuni de menţinere a păcii în stabilizarea situaţiei după stoparea conflictului armat, se pronunţă pentru lansarea consultărilor cu privire la transformarea acesteia într-o misiune civilă, multinaţională cu mandat internaţional. Guvernul Republicii Moldova pledează pentru diminuarea factorului militar în regiune, inclusiv prin retragerea completă a muniţiilor care aparţin Federaţiei Ruse şi a contingentului militar ce asigură paza acestora”.

Mai departe, premierul Vlad Filat a subliniat cât de importantă este pentru Republica Moldova poziţia Uniunii Europene în soluţionarea diferendului transnistrean:

„Guvernul Republicii Moldova apreciază sprijinul ferm al UE pentru soluţionarea problemei transnistrene exprimată în declaraţia din 17 mai 2010 a înaltului reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate”.

Analiştii politici moldoveni au fost mult mai duri în aprecierile pe care le-au dat în privinţa semnării Declaraţiei despre Transnistria de către preşedinţii Medvedev şi Ianukovici. Directorul Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”, Igor Munteanu:

„Orice declaraţie care vine în afara acestui format 5+2, dar aceasta este o declaraţie separată de formatul 5+2, este un precedent care degradează statutul negocierilor. Aceşti doi mediatori încearcă să impună nişte elemente încercând să spună că, dacă scuturăm bine Constituţia Republicii Moldova, pe ei îi aranjează ca în viitoarea constituţie să fie în continuare consolidată neutralitatea permanentă”.

Igor Munteanu susţine că semnarea acestei declaraţii reprezintă o schimbare de paradigmă a politicii externe a Ucrainei care, potrivit lui, „începe să se adapteze la politica agresivă a Federaţiei Ruse”. Totodată, analistul consideră că „Ucraina încearcă să folosească Transnistria pentru a-şi rezolva problemele cu Rusia”.

La rândul său, vicepremierul moldovean Victor Osipov, negociator principal din partea Chişinăului în problema transnistreană, a exclus posibilitatea ca Ucraina să poată folosi Transnistria într-un târg cu Federaţia Rusă:

„Ne-am prins cu mult timp înainte şi am luat şi măsuri de anticipare.... Suntem foarte avansaţi în procesul de includere a Republicii Moldova într-un concept european de securitate sub acoperirea acestor interese de securitate din Europa de Sud-Est.... Şi dacă cineva are de gând să facă târguri – le va face cu propriile active, nu cu activele Moldovei”.

Oficialul moldovean a evitat să spună, însă, despre ce fel de „concept european de securitate” în care ar avea loc şi Republica Moldova este vorba.

Reacţiile, de data aceasta, tactice ale Chişinăului au enervat autorităţile separatiste de la Tiraspol care au recurs din nou la ameninţări. Co-preşedintele Comisiei Unificate de Control din partea Tiraspolului, Oleg Beleakov, a cerut Rusiei să suplimenteze contingentul militar rus din zona de securitate de la Nistru, deoarece, - spune el, - „dialogul cu Moldova rămâne unul imprevizibil şi există pericolul apariţiei conflictelor ca în 1992".

DEUTSCHE WELLE Autor: Vitalie Călugăreanu

"Transnistria este marea durere de cap a Ucrainei, dar nu a Rusiei", scrie presa rusă

"Ucraina ar trebui să manifeste mai multă îngrijorare faţă de destinul Transnistriei, decât Moscova", consideră politologul rus, Alexei Kuzimin, citat de agenţia informaţională rusă "Novîi Region" în timp ce comenta declaraţia din 18 mai a lui Medvedev şi Ianukovici referitor la reglementarea transnistreană.

În opinia expertului rus, "regiunea transnistreană este marea durerea de cap a Ucrainei şi nu a Rusiei, mai ales în contextul orientării proromâneşti a Moldovei şi în contextul eforturilor "extraordinare" ale Ucrainei în procesul de delimitare a hotarului cu românii.

"Frontiera României e la 15 km de Odessa. Deci, Transnistria constituie prioritatea Ucrainei, "subiect de rezistenţa" în faţa Romaniei", crede Kuzmin.

Sursa: UNIMEDIA cu referire la Novîi Reghion

Rusia și Ucraina: Conflictul transnistrean trebuie rezolvat pașnic

„Problema transnistreană trebuie să fie rezolvată doar prin mijloace politice paşnice și prin dialog egal”, se stipulează în declarația comună, semnată astăzi de președintele rus, Dmitri Medvedev, și președintele ucrainean, Viktor Ianukovici.

Declarația sugerează, atât autorităților de la Chişinău, cât și autoproclamatelor autorități de la Tiraspol, să se abţină de la acţiuni unilaterale.

„Preşedinţii celor două ţări, care acţionează ca intermediari şi reprezintă ţările-garant, provin din necesitatea de a soluţiona conflictul transnistrean prin mijloace politice paşnice, prin intermediul dialogului egal, pentru a determina un statut special pentru Transnistria, bazat pe respectul pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a neutralităţii constituţionale a Moldovei şi formarea unui singur spațiu juridic și economice de apărare”, se arată în declarația semnată astăzi la Kiev, transmite RIA Novosti.

Astfel, Moscova şi Kievul au convenit să continue eforturile de restabilire a înţelegerii reciproce dintre Republica Moldova şi Transnistria, cerându-le să se abţină de la acţiuni unilaterale care ar putea complica situaţia din regiune.

În declarație se mai spune că Moscova şi Kievul vor merge la „contact cu partenerii internaţionali”, în scopul creării unor condiţii adecvate pentru reluarea negocierilor privind reglementarea transnistreană cu reprezentanţii politici din Republica Moldova şi Transnistria, mediatori din Rusia, Ucraina şi OSCE, precum şi observatori din UE şi SUA.

În cadrul întâlnirii oficiale, cei doi șefi de stat s-au arătat convinși de reușita cooperării în cadrul procesului de negocieri în formatul „5+2”.

Georgienii nu admit că Kievul i-ar putea trăda

Vizita lui Medvedev la Kiev şi noua turnură în relaţile ruso-ucrainene au făcut loc mai multor presupuineri în presa că Medevedev ar putea rupe de la Ianukovici recunoaşterea independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud, scrie meta.ua. Cu toate acestea, Externele de la Tbilisi exclud eventualitatea acestei versiuni, motivând că Ucraina, indiferent de conjunctura politică, va respecta suveranitatea altor state. «Pentru Ucraina, respectarea suveranităţii altor state este un principiu indispensabil politicii sale externe. Nu credem că Ucraina ar putea adopta o decizie care să prezinte ameninţări pentru Georgia» a declarat pentru presă ministrul georgian de externe, Nino Kolandadze, făcând trimitere la declaraţiile de acum o săptămână a omologului său ucrainean, Constantin Grişcenko, care a anunţat public că Ucraina nu va recunoaşte independenţa Abhaziei şi Osetiei de Sud. .

Cele două republici secesionite s-au rupt de la Georgia, în rezultatul agresiunii militare a Rusiei din 2006.

zdg.md

Washington Post: SUA ar putea "vinde" R. Moldova si Georgia rusilor

Administratia Obama se concentreaza pe refacerea relatiilor cu Rusia, ignorand celelalte state din regiune, si ar putea "vinde" R. Moldova si Georgia rusilor, comenteaza in Washington Post un oficial al fostei administratii Bush.

"Administratia Obama pare sa se fi orientat catre o abordare "numai Rusia", ignorand si chiar abandonand alte state din regiune. Cel mai clar exemplu este unul de saptamana aceasta. Intr-un mesaj pentru Congres, Barack Obama a declarat ca 'situatia din Georgia nu trebuie sa mai fie considerata un obstacol in analizarea' de catre Congres a pactului de cooperare nucleara cu Rusia.

Administratia Bush a semnat acest acord in mai 2008, dar l-a retras din atentia Congresului patru luni mai tarziu, stiind ca va fi respins, din cauza invadarii Georgiei de catre Rusia in august 2008. Fortele ruse continua sa ocupe zonele separatiste din Georgia, incalcand acordul de incetare a focului. De asemenea, construiesc baze in regiunile Abhazia si Osetia de Sud, pe care Moscova le-a recunoscut ca state independente. Situatia este in continuare tensionata si poate exploda in orice moment", explica David J. Kramer, expert in Marshall Fund si fost oficial din departamentul pentru Europa si Eurasia in fosta administratie Bush.

Declarand atat de clar ca situatia din Georgia nu mai este un obstacol, administratia Obama ii abandoneaza pe georgieni si da aprobare Moscovei pentru ca aceasta sa continue atitudinea provocatoare la granitele sale, considera expertul.

"Interesul SUA in revigorarea Tratatului fortelor conventionale in Europa, din care Rusia si-a suspendat participarea la sfarsitul lui 2007, trezeste ingrijorari similare. In pofida eforturilor administratiei Bush pe langa aliti NATO si alti semnatari ai tratatului de a raspunde preocuparilor ruse, Moscova a refuzat sa respecte angajamentele de la Istanbul din 1999, prin care Rusia si-a luat angajamentul de a-si retrage fortele din Georgia si R. Moldova.

Aceste tari nu si-au dat permisiunea pentru ca Rusia sa fie prezenta in teritoriul lor, dar problema s-a acutizat dupa conflictul ruso-georgian. Rusia ramasese cu doar o baza, Gudauta, din care ar fi trebuit sa se retraga, dar acum are mult mai multi militari si arme in teritoriul Georgiei, iar trupele ruse sunt in continuare prezente si in R. Moldova".

"Oare, pentru a scapa de chestiunile sensibile din agenda sa cu Moscova, administratia Obama va vinde Georgia si R. Moldova, nemainsistand ca Rusia sa isi retraga militarii din cele doua tari? Sau va face lucrul care se impune, a-si folosi eforturile de revigorare a Tratatului fortelor conventionale ca mecanism de facilitare a eventualei retrageri ruse din Georgia si R. Moldova?", se intreaba fostul oficial.

"Prin neglijarea statelor din regiune, cu exceptia Rusiei, administratia Obama cedeaza Moscovei o sfera de influenta. Obama s-a intalnit si a discutat cu Dmitri Medvedev de mai multe ori decat cu oricare alt lider", spune Kramer, in incheiere.

preluare Ziare.com

SOCANT: Supravietuitorii accidentului avionului polonez, executati de rusi? VEZI VIDEO

Imagini postate pe Internet sugereaza ca au existat supravietuitori ai prabusirii avionului in care se afla presedintele Poloniei, Lech Kaczynski, insa acestia ar fi fost executati de barbati inarmati, vorbitori de limba rusa, la scurt timp dupa producerea accidentului. Inregistrarea de aproape patru minute ar fi fost realizata de un localnic, la scurt timp dupa prabusirea aeronavei presedintiei poloneze, iar adeptii teoriei conspiratiei sustin ca aceasta ar surprinde momentul in care mai multi barbati inarmati i-ar fi ucis pe supravietuitori, scrie Daily Mail. Imaginile au fost editate digital, pentru a evidentia presupusa executie a supravietuitorilor, iar pe coloana sonora apar si discutiile asa-zisilor asasini, traduse in limble poloneza si engleza. Din inregistrare ar reiesi ca supravietuitorii le-au cerut indurare barbatilor sositi la locul prabusirii, insa au fost executati fara mila.

Rusia vrea sa-si majoreze investitiile in Romania

Rusia isi propune sa contribuie la consolidarea investitiilor ruse in sectoarele strategice ale economiei romanesti, in primul rand in domeniul petrolier si energetic, dar si in cel metalugic, inclusiv prin participarea la privatizarea intreprinderilor de stat care mai exista in Romania.

Romania figureaza ca subcapitol separat in lista obiectivelor de interes pentru Federatia Rusa, potrivit unui document postat pe site-ul MAE rus. Documentul, elaborat de Ministerul rus de Externe si aprobat de presedintele Dmitri Medvedev, constituie o propunere de schimbare a doctrinei de politica externa a Moscovei, care sa tina seama de motivatii economice.

"Criza a demonstrat ca Rusia nu se poate dezvolta singura - trebuie sa se sprijine pe cineva", a apreciat o sursa din MAE rus, citata de editia in limba rusa a revistei Newsweek.

Proiectul intitulat "Programul pentru folosirea eficienta si sistematica a factorilor de politica externa pentru dezvoltarea pe termen lung a Federatiei Ruse" prevede consolidarea relatiilor cu Uniunea Europeana si Statele Unite, descrise drept partenerii preferabili. Principalul motiv pentru aceasta schimbare neasteptata in politica externa rusa, in special in ceea ce priveste Occidentul, il reprezinta nevoia de investitii pentru modernizarea economiei si infrastructurii.

Rusia isi propune crearea asa-numitelor "aliante pentru modernizare" cu partenerii cei mai importanti din Europa si cu UE in ansamblu, folosirea potentialului tehnologic american si depasirea restrictiilor care se mai mentin inca in SUA in privinta transferului de tehnologii superioare catre Rusia, formarea de parteneriate sau aliante tehnologice cu tari ca Brazilia, India, China, Coreea, Singapore.

Institutiile abilitate din Federatia Rusa ar urma sa elaboreze o lista de tehnologii si procese tehnologice de care dispun partenerii externi si care prezinta interes pentru Rusia. Programul vorbeste si despre necesitatea identificarii inclusiv a tehnologiilor avansate aflate in dotarea nu doar a companiilor de stat, ci si private, din mediul stiintific, de cercetare si academic.

Romania figureaza ca subcapitol separat in lista obiectivelor de interes pentru Federatia Rusa, documentul subliniind necesitatea de a contribui la fortificarea business-ului rusesc in sectoarele strategice ale economiei romanesti, in primul rand in complexul petrolier si energetic, in metalurgia feroasa si neferoasa, inclusiv prin participarea la privatizarea intreprinderilor de stat care inca functioneaza in Romania.

Alta prioritate in relatiile cu Romania este amplificarea cooperarii in sectorul de gaze, inclusiv asigurarea tranzitului gazelor rusesti pe teritoriul Romaniei, dar si construirea si exploatarea depozitelor subterane de gaze pe teritoriul romanesc. 

Sursa: NewsIn

Ambasadorul Rusiei in Republica Moldova: Moscova nu suplimenteaza fortele armate din Transnistria

Moscova respinge cererea liderului regiunii separatiste Transnistria, Igor Smirnov, de a reintregi la 2.400 de persoane contingentul rus de pace din zona. Nu se pune problema suplimentarii fortelor armate ruse de pe teritoriul Transnistriei, a declarat ambasadorul Rusiei in Republica Moldova, Valeri Kuzmin, informeaza Jurnal de Chisinau.

Diplomatul rus a precizat, insa, ca prezenta militara rusa in Transnistria nu este in contradictie cu obligatiile internationale ale Rusiei si nu prezinta nici o amenintare la adresa securitatii regionale. In ceea ce priveste amplasarea unor elemente ale scutului antiracheta in Romania, Valeri Kuzmin a afirmat ca Rusia percepe apropierea structurilor NATO in apropierea frontierei sale ca un risc pentru securitatea sa nationala.

Declaratiile ambasadorul Rusiei in Republica Moldova vin dupa ce liderul regiunii separatiste Transnistria, Igor Smirnov, a cerut Moscovei sa reintregeasca la 2.400 de persoane contingentul rus de pace din zona si sa trimita peste Nistru o escadrila de elicoptere. "Am propus Moscovei sa restabileasca contingentul la 2.400 de persoane si sa amplaseze o escadrila de elicoptere" in Transnistria, a afirmat el, intr-o conferinta de presa sustinuta la Tiraspol.

In 1992, in momentul dezangajarii trupelor in Transnistria, contingentul rus numara 2.400 de persoane. In 1997, a fost redus la jumatate, fiind format din doar doua batalioane, iar in 1998 Rusia a redus numarul 'castilor albastre' la 500 de persoane, in conformitate cu Acordul de la Odessa.

La ora actuala, Forta comuna de mentinere a pacii in regiune este formata din 335 militari rusi, 490 soldati transnistreni, 435 moldoveni si zece observatori ucraineni..

Presa rusa: Unirea Republicii Moldova cu Romania ar destabiliza Europa de Est

Intrarea in vigoare la data de 31 martie a acordului privind micul trafic de frontiera intre Romania si Republica Moldova este vazuta in presa rusa ca un prim pas in realizarea proiectului unionist, prilej de destabilizare a Europei de Est.

Potrivit cotidianului rus Nezavisimaia Gazeta, citat de Agerpres, sarma ghimpata va fi inlaturata pe o distanta de 360 kilometri de frontiera, ceea ce le va permite locuitorilor din satele apropiate sa viziteze nestingherit Romania. In acelasi timp, cetatenii romani trec demult fara vize granita moldoveana.

Inainte, fostul presedinte al Republicii Moldova Vladimir Voronin respingea o asemenea unire, afirmand ca realizarea proiectului unionist va afecta suveranitatea si integritatea republicii, aminteste ziarul rus, scrie Romania Libera.

Potrivit Nezavisimaia Gazeta, initiatorul unor asemenea pasi este presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu. In acest sens, publicatia mentioneaza initiativele lui Ghimpu privind scoaterea din Constitutia tarii a sintagmei "limba moldoveneasca" si noile sale reforme administrativ-teritoriale prin care se doreste renuntarea la impartirea republicii pe "raioane" si revenirea la "vechea impartire, cea pe judete". De asemenea, se intentioneaza acordarea dreptului de vot nu de la 18, ci de la 16 ani.

Toate aceste initiative sunt contestate de Partidul Comunistilor din Republica Moldova (PCRM) care avertizeaza ca schimbarile constitutionale propuse ar duce la unirea Republicii Moldova cu Romania. "Daca in Constitutie va fi introdusa sintagma "limba romana", acesta va fi primul pas pe calea unirii Republicii Moldova cu Romania. Pentru unionistii din republica, acest gest simbolic este foarte important", a declarat deputatul comunist Mark Tkaciuk.

De altfel, aceasta este doar partea vizibila a integrarii Republicii Moldova in Romania, subliniaza cotidianul rus, amintind de decizia autoritatilor moldovene de a introduce in scoli si universitati cursul de "Istorie a Romanei", unde Moldova este denumita Basarabia si considerata parte integranta a teritoriului romanesc.

De asemenea, Romania a majorat de la 4.000 la 5.000 numarul de locuri pentru cetatenii moldoveni in institutiile de invatamant superior, 700 din care sunt fara plata. De curand, pentru cetatenii Republicii Moldova a fost implementata o procedura inlesnita de obtinere a cetateniei romane. Potrivit ziarului rus, "cotropirea" republicii de catre Bucuresti a continuat prin deschiderea a doua noi posturi de televiziune romanesti: Jurnal TV si Publika TV.

In schimb, politologul rus Zurab Todua considera ca va fi dificil sa se forteze realizarea acestui proiect al unificarii Romaniei cu Republica Moldova.

"In pofida impresionantelor sume investite de Romania de la inceputul anilor "90 ai secolului trecut, ideea unirii nu stapaneste masele largi, ci doar 15-20% din populatia republicii. Cea mai mare parte, inclusiv minoritatile nationale, respinge in mod categoric unirea, chiar si in 'ambalaj european'", a declarat Todua pentru ziarul rus.

Cotidianul rus rus reaminteste ca aproximativ 15% - 20% dintre moldoveni sustin proiectul unionist, care ar provoca nemultumiri in societate, in special in orasul Balti, in Gagauzia si in raionul Taraclia, informeaza si agentia moldoveana Unimedia.

"Daca vor fi formulate pretentii teritoriale fata de Republica Moldova si Ucraina, Romania va avea probleme la hotarul cu Ungaria (Transilvania) si Bulgaria (Dobrogea de Sud). In timp ce Romania lucreaza sa pregateasca opinia publica pentru proiectul unionist, Rusia urmareste in tacere evenimentele, care au loc", conchide Nezavisimaia Gazeta, citata de Newsin.

Acordurile de la Yalta si ipocrizia Rusiei

Pe 4 februarie s-au implinit 65 de ani de cand Romania a fost vanduta si cumparata pe o bucata de servetel. Totul s-a schimbat in Europa de atunci si totusi fantoma celui de-al Doilea Razboi Mondial bantuie societatea rusa care tinde sa puna semnul egal intre contributia Rusiei la infrangerea nazista si perioada comunista in Europa de Est.
Rusii nu s-au impacat nici pana acum cu aspectele negre ale istoriei lor si inca privesc orice incercare de critica a imperialismului sovietic ca pe un atac la insasi fiinta Rusiei.

Acordul funest dintre cei 3 mari ai lumii, Stalin, Churchill si Roosevelt, a remodelat harta politica a lumii. Acolo, pe o jumatate jalnica de servetel, Churchill si Stalin au decis si pentru Romania: 90% rusii, 10% englezii. N-am reusit niciodata sa aflu care au fost alea 10% "ale englezilor".

Coincidenta sau nu, Traian Basescu a ales sa faca anuntul participarii Romaniei la scutul antiracheta american tocmai in ziua in care se aniversau (sau comemorau - depinde de care parte a baricadei te postezi) 65 de ani de la semnarea acordurilor funeste de la Yalta. Acorduri pe care Moscova nu le considera a fi o impartire a sferelor de influenta, ci un adevarat aranjament de securitate in Europa, pe care NATO nu l-a respectat prin cele trei extinderi de pana acum.

Ambitiile marunte ale Romaniei

Presa rusa speculeaza asupra jignirii aduse Rusiei de catre Romania prin posibila amplasare a scutului antiracheta pe teritoriul ei; unii oficiali de prim-rang si-au adus aminte brusc de Regimul Stramtorilor Marii Negre, in timp ce oficiali militari cheama la masuri de amenintare a Romaniei, iar presedintele Medvedev defineste ca principala amenintare pentru Rusia chiar existenta NATO.

Ba chiar, intr-un exces de sinceritate, Konstantin Kosaciov, presedintele comisiei de afaceri externe din Duma de Stat, ii avertizeaza pe americani sa nu dea curs ambitiilor "marunte" ale Romaniei. Cu alte cuvinte, ambitiile de libertate, securitate si dezvoltare durabila ale Romaniei sunt ambitii "marunte". Care ar fi totusi acele ambitii "majore"? Sau numai Rusia are voie, prin destinul sau "mesianic", sa aiba ambitii?

Cinstea si onoarea promisa a Moscovei

Moscova n-a facut nimic ca sa castige increderea vecinilor. Dincolo de promisiunile lacrimogene si chefurile cu vodca pentru expertii neutri ai ONU, raman, totusi, invadarea Georgiei si folosirea conductelor de gaz ca arma coercitiva. In plus, toti (fara exceptie) liderii rusi isi exprima mereu, in public, nemultumirile fata de capitalistii NATO care vor sa-i cucereasca. Nu cumva e invers?

Tot Moscova este aceea care are aceeasi retorica a amplasarii rachetelor balistice la Kalinigrad (Konigsberg, orasul unde s-a nascut Immanuel Kant) pentru a putea tinti mai bine statele est-europene care au aderat la NATO! Toate acestea au impins NATO sa-si faca niste planuri de urgenta. Sau nu este voie?

Frica Rusiei

Si totusi de ce aceasta retorica ofensiva, de ce se teme Rusia? Se teme cumva ca va fi atacata? In nici un caz. Caci scutul antiracheta "romanesc" este un scut defensiv, adica proiectat sa respinga atacurile. Aceste rachete nu pot fi ofensive.

Rusia se teme doar ca va fi lipsita de cea mai importanta arma a politicii sale externe: amenintarea cu atacul. Rusia este constienta ca protejarea tarilor din Europa de Est va insemna ca acestea vor deveni si mai stabile, iar dezvoltarea lor va fi mai accentuata. Lipsite de constrangerile Moscovei, acestea vor putea sa se indeparteze cat mai mult de vecinatatea otravitoare (politic) a Marelui frate. Deci vor fi si mai atractive ca model si pentru celelalte colonii sovietice. Si pentru Moscova acesta este un scenariu apocaliptic: pierderea influentei in fostele colonii.

Ipocrizie sau calcul strategic?

In tot acest timp, lucruri interesante se intampla in Serbia. In orasul Nis, la cativa kilometri de Kosovo, rusii se pregatesc sa construiasca o baza militara. Pretextul oficial: coordonarea actiunilor internationale in situatii de urgenta. Aceasta baza militara ar putea fi primul pas spre construirea unei identitati de securitate europeana dupa model rusesc. Serbia, precum si alte tari europene slave sau ortodoxe (Bulgaria, Macedonia, Grecia), vor fi incluse intr-un sistem de securitate unic in Europa, pe care Rusia este in curs sa il dezvolte si pe care l-a propus deja Uniunii Europene.

Aceasta ar trebui sa fie baza pentru o noua structura de securitate europeana - cel putin, asa cum intelege Moscova. Chit ca nimeni nu i-a cerut asta, Moscova se ofera, din proprie initiativa, sa ne asigure securitatea. Impotriva cui? Doar ea, Moscova, stie. Securitate sa fie! Dupa aia o sa ne explice.

La 65 de ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial fantoma acestuia bantuie societatea rusa, iar Kremlinul nu s-a dezbarat inca de obiceiul de a hotari pentru altii ce este si ce nu este bine pentru soarta lor.

Un articol deosebit de interesant publicat de Ziare.com

Noua doctrina militara rusa vede scutul antiracheta ca o amenintare directa

Presedintele rus Dmitri Medvedev a semnat, vineri, doua documente referitoare la politica militara si nucleara a Rusiei, ce catalogheaza instalarea scutului antiracheta si apropierea NATO de granitele sale drept amenintari grave si dau unda verde atacurilor nucleare preemptive.
Documentele parafate de Medvedev traseaza directia viitoare a armatei ruse, ce urmeaza sa fie modernizata si eficientizata, in anii urmatori, identificand in acelasi timp si principalele amenintari la adresa securitatii nationale a Rusiei, transmite agentia RiaNovosti.

Moldova: admirată de Occident, privită cu gelozie de Moscova

Republica Moldova păşeşte tot mai hotărât spre Uniunea Europeană, atrăgându-şi simpatia Occidentului, dar şi gelozia Moscovei. Premierul Vlad Filat şi ministrul de Externe Iurie Leancă negociază, la Washington,un important credit nerambursabil. Moscova şi-a trimis la Chişinău un emisar care, în lipsa celor doi, s-a întâlnit cu preşedintele interimar Mihai Ghimpu, deşi critică viziunile proromâneşti ale acestuia.

Delegaţia guvernamentală de la Chişinău s-a dus în SUA nu doar după bani, dar şi cu un mesaj foarte clar exprimat în faţa jurnaliştilor de către şeful diplomaţiei moldovene Iurie Leancă: "Să atragem un interes politic mai mare, să atragem investitori americani în Republica Moldova, să fim convinşi că subiectul nostru este prezent pe agenda politicii externe a SUA".

La Washington, primul-ministru al Republicii Moldova va semna cu secretarul de stat, Hillary Clinton, acordul "Compact" care prevede alocarea unui credit nerambursabil în valoare de 262 milioane de dolari pentru proiecte de infrastructură şi irigaţii. Vlad Filat, care a avut o întrevedere cu secretarul general al ONU, Ban Ban Ki-Moon, a anunţat că Republica Moldova şi-a înaintat candidatura pentru a deveni membru al Consiliului ONU pentru Drepturile omului ca dovadă a interesului manifestat de noua conducere de la Chişinău faţă de consolidarea instituţiilor democratice.
Citeste tot articolul AICI, un articol deosebit de interesant.

Russia’s new military doctrine

Citez din articolul Russia’s new military doctrine: more threats, smaller risks (Noua doctrina militara rusa: mai multe amenintari, mai putine riscuri):

Armata rusa va avea mai multe optiuni de a folosi armele nucleare si de a considera existenta mai multor amenintari potentiale fata de securitatea nationala cand noua doctrina militara va intra in vigoare.

Documentul, care este asteptat a intra in vigoare inainte de finalul anului, va inlocui versiunea adoptata in 2000. Schita documentului a fost dezvaluita mass-mediei saptamana aceasta, conform revistei Gazeta.

Secretarul consiliului rus de securitate, Nikolay Patrushev, a anuntat de curand ca Moscova va considera armele nucleare ca o optiune posibila in mult mai multe situatii decat pana acum. De exemplu, un atac preventiv cu arme nucleare ar fi un posibil scenariu.

Numarul amenintarilor militare din acest document a fost marit, conform paginii 17 a schitei documentului. Aceste amenintari vor include posibilitatea ca alte tari vor ignora interesele strategice de securitate ale Rusiei, incercarile de a inclina balanta de putere din vecinatatea Rusiei si a aliatilor sai si incercarile de a schimba balanta in “sfera nucleara si cea a rachetelor“, cum ar fi dezvoltarea unui sistem de rachete anti balistice.

De asemeni, pe lista amenintarilor se afla si interferenta in politicile interne ale Rusiei, in disputele teritoriale, armanentul si subminarea masurilor internationale asupra limitarii si reducerii armamentului, dezvoltarea posibila a armamentului din spatiu si conflictele militare de langa granitele ruse.

In acelasi timp, doctrina afirma ca riscul unui conflict armat la scara larga ce ar implica si Rusia a scazut in ultimele decenii.

Mikhail Troitsky de la Institutul de Stat de Relatii Internationale din Moscova a afirmat ca nu ar numi noua doctrina ca fiind agresiva.

“Elaborarea strategiilor de folosire a armelor nucleare este in mare masura un proces politic. Acest proces doreste sa trimita semnale politice atat aliatilor Rusiei cat si potentialilor inamici“ a afirmat el.
Stefanita