marți, 15 decembrie 2009

O singură Germanie şi trei Românii

Pe 9 noiembrie, Europa şi toată lumea nouă consemnau, alături de Germania, 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului — eveniment crucial prin care, acum două decenii, se punea capăt războiului rece dintre Est şi Vest. În consecinţă, cele două Germanii deveneau una, iar nemţii încetau să mai fie «două popoare».

Circa o sută de mii de persoane au participat la ceremoniile de la Berlin, organizate cu prilejul evenimentului, dacă ar fi să credem datelor oficiale. Fastul a fost unul de excepţie. Şefi de state şi de guverne, secretari de stat din Europa, dar şi de peste Ocean, şi-au dat mâna la Berlin, adunaţi în ideea de a reconfirma legitimitatea actului politic de acum două decenii, care viza nu doar destinele Germaniei, ci şi ale întregii Europe. Şi chiar mai mult.

Ceea ce surpinde cel mai mult din tot programul ceremonial de la Berlin este, totuşi, comportamentul ruşilor, care s-au arătat, cel puţin în discursul lor public, împăcaţi cu ceea ce se întâmpla acum două decenii în relaţia dintre cele două Germanii. Dacă pe 8 mai 1945 Kremlinul saluta căderea Berlinului, pe 9 noiembrie 2009 vocile oficiale ale aceluiaşi Kremlin salutau căderea Zidului Berlinului. Retorica Moscovei este astăzi alta chiar în raport cu cea de acum 8—9 ani. Să ne amintim că, în debutul intrării sale în politica mare, V. Putin califica căderea Zidului de la Berlin, alături de dispariţia URSS, drept cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului douăzeci. La doar câţiva ani, actualul preşedinte rus, D. Medvedev, îi reproşează predecesorului său că a exagerat în aprecieri. «Da, zice Medevedev, a fost o catastrofă care a afectat Rusia, dar nu este una mai mare decât cel de-al doilea război mondial». Dar chiar şi Putin nu mai este atât de categoric. Deşi are «nostalgii pentru Germania de Est», de care-l leagă «mai multe amintiri» din perioada spionajului sovietic la Berlin, acesta declara, acum câteva zile, că este «bucuros» de felul «cum se dezvoltă astăzi Republica Federală» şi de «relaţiile bune, pe o bază nouă» dintre Germania şi Rusia.

Şi mai intrigante, în acest sens, par a fi declaraţiile ex-liderului sovietic, M. Gorbaciov, care la momentul căderii «zidului» avea mandatul de preşedinte (întâiul şi ultimul) al URSS şi consimţise «căderea». În pragul solemnităţilor de la Berlin, Gorbaciov anunţa de la ecran, absolut relaxat, că nu regretă căderea Zidului Berlinului şi că prin ceea ce a făcut el le-a dat nemţilor, precum a făcut-o ulterior şi cu polonezii, cehii şi slovacii, «ceea ce le lipsea». Adică, libertatea de a fi. Şi de a dispune de această libertate a lor. Până aici, «bravo» pentru Gorbaciov. Şi pentru succesorii săi. Numai că divizarea Germaniei şi unificarea, arbitrară, a Cehiei şi Slovaciei nu sunt singurele «răni geopolitice» lăsate Europei de ruşi. De ce ruşii nu au procedat la fel şi în raport cu România? De ce «problema Basarabiei» mai rămâne şi după douăzeci de ani de la căderea Zidului Berlinului o cicatrice pe harta Europei? De ce consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov rămân neanulate? De ce Prutul continuă să rămână un «zid berlinez», chiar dacă mai transparent, dar, totuşi, zid între lumea aceluiaşi neam şi pământurile aceleiaşi ţări, separate în două după cel de-al doilea război mondial şi, în trei, după dezmembrarea URSS? De ce trupele sovietice, retrase din Germania, nu au ajuns pe Volga, ci la Nistru? De ce Moscova refuză să dea popoarelor ex-sovietice «ceea ce le lipseşte», aşa precum le-a dat nemţilor, polonezilor etc? De ce? Nu vrea Moscova aceleaşi «bune relaţii» şi cu alte capitale, mai în vecinătate? Nu a venit timpul? Am ratat noi şansa «podurilor», crezând în «flori»? Nu suntem noi nemţii, cu care să se socoată ruşii? Ori nu sunt ruşii gata să renunţe la nişte teorii geoimperiale mai vechi? Îmi dau seama, prea multe întrebări pentru un singur răspuns. Şi, totuşi. Ar fi de remarcat, în acest sens, mesajul de la Berlin al Laureatului Premiului Nobel pentru Pace, Muhammad Yunus (Bangladesh) cu referire la «politica zidurilor». «Toate zidurile aflate în picioare astăzi pot să aparţină într-o zi unui muzeu», zicea el. Dar când? Câţi preşedinţi trebuie să se mai schimbe la Kremlin, Bucureşti sau Chişinău, până când «zidul Berlinului» de pe Prut ar deveni istorie, iar la solemnităţile ocazionate de acest eveniment ruşii, alături de alţi şefi de state şi de guverne, s-ar simţi la fel de confortabil, precum arătau la Berlin?

Petru Grozavu zdg.md Acest articol a fost preluat din: zdg.md

7 comentarii:

  1. Trei popoare bastinase in Balcani asteapta unificarea .Romanii,grecii si albanezii lupta inca pentru implinirea idealurilor lor nationale de unire.
    Exista doua tari grecesti{Ciprul si Grecia},doua Albanii{Kosovo si Albania }si doua Romanii{R.Moldova alaturi de Romania}.
    Ciprul si R.Moldova au fiecare pe teritoriul lor cate o formatiune statala separatista {Ciprul de nord turc si Transnistria proruseasca}.
    Ce trebuie sa stim noi este ca toate aceste state recunoscute international sau nu ,au aparut in urma jocurilor de putere ale mai marilor lumii.
    Germania ar fi fost si acum divizata daca nu ar fi existat momentul geopolitic favorabil al destramarii URSS.
    Gorbaciov si URSS nu au cedat de dragul poporului german .
    Retragerea din RDG si recunoasterea Germaniei unificate nu ar fi fost posibila daca fosta URSS ar fi fost capabila sa isi mentina dominatia.
    Practic ce s-a intamplat cu URSS a fost continuarea procesului natural de prabusire a imperiilor coloniale .Acum este vremea coagularii unor uniuni statale prin vointa popoarelor insasi,nu prin forta armelor.
    Uniunea Europeana este exemplul concret al posibilitatii constituirii unor uniuni de state prin alte mijloace decat folosirea fortei .
    Ciprul este acum unit de facto cu Grecia in interiorul UE si se va uni integral atunci cand partea de nord a insulei va fi admisa si ea in Uniune.
    Este clar ca aceasta ar fi calea si pentru Moldova ,si pentru Kosovo.Parerea mea este ca urmand acest drum a aderarii la UE ,atat basarabenii cat si kosovarii albanezi vor putea sa se reuneasca cu fratii de neam ,fara varsare de sange.
    Evident ca sunt mai multi pasi de facut in aceasta directie si ca intotdeauna exista mai multe variante de parcurs.
    Ce stiu eu este ca aceasta idee este in interesul popoarelor noastre si ca fortelor ostile Unirii le este mult mai greu sa se opuna...
    Avem motive serioase sa fim optimisti,nu-i asa ?

    RăspundețiȘtergere
  2. as putea spune ca avem premise favorabile, dar asta nu inseamna ca trebuie sa lasam garda jos...

    Uite, inca un pas inainte,Vlad Filat cere scoaterea sarmei ghimpate de la Prut.

    RăspundețiȘtergere
  3. http://www.youtube.com/watch?v=7lmK8aXYazw&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  4. http://www.youtube.com/watch?v=e36xQWW1YDQ

    RăspundețiȘtergere
  5. Proiectul Avdhela-o mina de aur pentru cei interesati sa stie mai multe despre fratii aromani ,romanii sud-dunareni .Va recomand cu caldura acest site :
    http://www.proiectavdhela.ro/

    STEFANITA

    RăspundețiȘtergere
  6. Chirtoaca: Noi de ce avem in continuare zidul de la Prut?
    Primarul Chisinaului, Dorin Chirtoaca, a declarat, mercuri 25.11.2009, la Facultatea de Drept din Bucuresti, ca nu intelege de ce exista in continuare zidul de la Prut, vize pentru Romania si Republica Moldova si s-a intrebat daca exista forta necesara pentru a rezolva aceasta problema pe care o are natiunea romana.

    Chirtoaca a precizat ca, in urma cu o saptamana, a participat la o intrunire in Catalonia, Spania, alaturi de oficiali ai Uniunii Europene, europarlamentari, in care s-a vorbit deschis despre democratie si eliberare nationala.

    "M-am intrebat: daca asa ceva se poate face in sanul Europei Unite si nimeni nu are nicio obiectie, noi de ce avem in continuare zidul de la Prut, vize pentru Romania si vize pentru Republica Moldova? Oare nu avem forta necesara pentru a putea si rezolva aceasta problema, pe care o are in prezent natiunea romana?", a declarat Chirtoaca, sustinand ca apreciaza sprijinul primit pana acum din partea sefului statului roman in aceasta problema.
    http://demnitar.blogspot.com/2009/11/chirtoaca-noi-de-ce-avem-in-continuare.html

    RăspundețiȘtergere
  7. Pai cind 'om iesi in strada, in tara si la est si la vest de Prut, o sa transmitem lumii pe toate caile vointa poporului dac, atunci vom avea parte de ceva rezultate, dar... ramine vesnicul "merge si asa" al tradatorilor si a celor care beneficiaza de rezultatele istoriei. Haideti sa refacem Dacia Cea Mare, si acest nume sugerat :Romania sa devina Dacia, nume care da mai multa auotritate istorica celui mai vechi popor de pe continent!

    RăspundețiȘtergere

Blog din Moldova Display Pagerank toateBlogurile.ro