Opinii: Ideologia şi democraţia

  Vestitul Machiavelli spunea undeva că vrea să  nimerească în iad și nu în rai. Motivul: „ în iad se va putea delecta în societățile papale și regale, iar în rai vor fi  săracii, călugării și apostolii...”
   Continuând ideea  prin asocierea la noțiunea de „ civilizație” mă întreb: „Dar ce presupune  o civilizație ? Logica  zice că fără cultură și moralitate poate  exista numai societatea primitivă. Cu cât societatea este mai dezvoltată ,iar nivelul tehnic de dezvoltare este mai înalt, cu atât este mai periculoasă pentru o astfel de societate lipsa culturii și moralității. Deci, simplu spus, civilizația este automobilul, moralitate și religie, un șofer.
    Astăzi, cea mai mare ruptură  se  observă  între  progresul tehnico-științific  și valorile morale. Un  exemplu. Toate religiile lumii spun că hoțiile sunt un păcat. Dacă omul n-a muncit, iar banii i-au venit ușor, sufletul lui va înceta să mai emane energie. Începe degradarea sufletului, apoi și a soartei. Banii , necâștigați prin sudoarea  frunţii, omoară prin faptul că se distruge potențialul energetic al individului.
     Despre suflet și  emanarea de energie  mai citisem undeva precum  că „ plângăreții și nemulțumiții”  trăiesc mai puțin și se îmbolnăvesc mai des. De ce? S-a dovedit  că un om veșnic nemulțumit de situație, va cheltui mai multă energie pentru a o schimba ori a o învinge. Când încerci să oferi mai mult decât consumi este mai bine, spun învățații.

      Cunoaștem cu toții acele 10 porunci din Biblie. Dacă stai să le analizezi, apoi vezi că ele toate sunt îndreptate la întărirea unității noastre cu Dumnezeu, adică  la  mărirea dragostei din suflet și restituirea energiei.

    Cine fură ceva străin? Doar acela care se lenevește  să câștige ce este al său. Cine invidiază? La fel, doar acela, care lăuntric țintește să ia , nu să-și facă singur. Pentru ce e nevoie să-ți onorezi părinții? Stima fată de părinti  mai întâi presupune grija față de ei, celelalte vin de la sine.. Pentru ce o zi în săptămână trebuie să ne odihnim? Pentru ca energia depusă în decursul săptămânii să nu ne lege prea mult de partea materială, deoarece acesta duce la degradarea morală. În care cazuri, se produc omoruri? Cauza e  aceeași- consumul. Consumul este sclavul cerințelor noastre. Pentru a-și îndeplini cerințele individul este gata să fure, să mintă, să omoare chiar. Cunoașterea acestor porunci stau în subconștientul oricărui om și bate ca un ceas:-- nu ucide, nu fura, nu invidia, fii grijuliu... Prin aceasta cerințele animalice se transformă în cerințe omenești și Dumnezeeşti. De aici, concluzia: o credință curată înnobilează civilizația.
     Acum să vedem ce-a făcut  socialismul şi comunismul.

       Oficial socialismul s-a dezis de  religie, dar în realitate s-a întors la religia păgână prin tinerea lui Lenin în mausoleu. Ascunzând păgânismul sub denumirea de creștinism, socialismul a pus păgânismul sub drapelul ateismului. În acest păgânism era și partea sa  spirituală: conștiința colectivă, proprietatea comună, gândirea strategică.Comparativ cu păgânismul european, păgânismul socialist a fost ceva mai progresist ,deoarece  moralitatea și unele idealuri au fost puse mai sus de interesele materiale.
     Dar, odată cu  progresul civilizației occidentale, și în  socialism a început degradarea morală. Au  schimbat-o prin  ideologia comunistă. Presupun că, comunismul este o reacție la adâncirea slăbirii creștinismului de pe vremea aceia, cu toate că în acele vremuri peste tot ni se băga pe gât ateismul. Lumea sa dat cu confortul material, tot mai mult uitând de morală și suflet.
       Religia și-a pierdut  puterea, fiind marginalizată, n-a fost în stare să lămurească nimic, iar  lumea  o luase deja  pe o cale greșită.
   Bolșevicii ne-au demonstrat că, pentru fericirea tuturor este nevoie de distrus statul ca organ al violenței. Dar când statul a fost distrus au fost nevoiți să creeze un aparat și mai dur și mai represiv...
  Până la urmă socialismul s-a destrămat. Să ne întrebăm, însă:-- oare s-au învățat oamenii să cugete, să gândească? Experiența ne dovedește contrariul. Acel mare stat-- URSS  a fost distrus din nou, dar de data aceasta distrugerea s-a produs nu numai la nivel fizic, ci și spiritual- moral.
      Atunci, în primii ani  de libertate și democrație  majoritatea credeau și mai cred și astăzi, că democrația e lipsa voinței, că democrația ne este slugă în marele noastre pofte materiale  și poate funcționa fără o disciplină severă, și  în  lipsa dictaturii legii.

   În Occident, democrația   a apărut ca un instrument  pentru a apăra proprietatea privată. Prin părțile noastre, atât în Rusia după 1917, cât și pe timpurile  fostei URSS  proprietatea privată lipsea, deci apărarea drepturilor personale nici nu exista. De aceea nici nu  era vorba de democrație.
   Abia M. Gorbaciov a înțeles că democrația fără o ideologie se termină cu hoții și distrugeri, că  democrația este cu neputință fără un cod bine gândit de legi, fără libertatea presei, fără controlul asupra demnitarilor de orișice factură și rang, și înlocuirea lor, dacă ei  nu-și îndeplinesc  funcțiile ori  aduc prejudicii societăți și statului prin acțiunile lor.

    Toate acestea le avem  și astăzi în societatea moldovenească. Deci, este nevoie să scăpăm pentru totdeauna de această ideologie totalitar- comunisto-bolșevică. Avem nevoie de o nouă  ideologie statală, prin care să putem schimba mentalitatea noastră . Desigur, și cu ajutorul religiei  creștin-ortodoxe curată ca lacrima și fără impuneri politice și imperiale.

 

Articol trimis de d-na Herţa Maria

Istoria dezvaluita: STRICT SECRET, Dosarul 009 - Canibalismul în socialism. Documente din arhiva secreta a RSSM

STRICT SECRET : Dosarul 009

Ani negri în istoria noastră sunt de ajuns şi de rămas. De aceea, din start avertizez  cititorul nostru, că nu este vorba de anul 1812, cînd Basarabia a fost ocupată de Rusia. Nu este vorba nici de anul 1940, cînd tot aceşti „eliberatori” numai că deja sovietici ne-au poposit a doua oară. Greşeşte cititorul dacă crede că se va vorbi de 1944, cînd tot „eliberatorii roşii” ne-au  făcut o vizită şi au tot uitat să se ducă pînă azi. Fără îndoială, la anii negri din istoria Moldovei se înscriau şi anii 1940, 1941, 1944, 1949 cînd sute de mii de familii de moldoveni (şi nu numai-n.a) au fost represaţi, torturaţi, omorăţi , schilodiţi, aruncaţi de vii în gropi cu var. Aceşti oameni sunt cu adevărat martiri ai neamului. Sigur, că anii nominalizaţi sunt ani tragici din istoria noastră, dar totuşi, nu pot fi comparaţi cu anul 1947, şi nu de aceea că acesta e anul cînd a fost organizată foamete de sovietici, dar, de aceea că RSSM a fost cuprinsă de canibalism în proporţii impunătoare. Mai mult  decît atît – întrebuinţarea în calitate de hrană a cadavrelor umane.

Este binecunoscut faptul că, foamea din 1947 a fost un rezultat al deciziilor şi acţiunilor regimului sovietic. Oricît s-a străduit istoriografia comunistă să dea vina pe o moştenire a fascismului şi a „secetei din 1945 – 1946”, n-a izbutit să justifice politica antinaţională şi antiumană a regimului stalinist.

În 1946, cînd de acum mureau de foame zeci de mii de basarabeni, industria alimentară din RSSM a depăşit planul anului 1946 la fabricarea untului cu 33,2 la sută, a uleiului – cu 39,5, a cărnii – cu 32,5 , a conservelor – cu 101,9 procente. Acest lucru îl aflăm din sursa oficială – gazeta „Moldova Socialistă”, 1947 din 28 ianuarie. E clar că aceste produse  alimentare  proveneau din producţia achiziţionată de la ţărani şi se exporta în URSS, în timp ce producătorii din Moldova mureau de foame.

 Istoricul Anton Moraru în lucrarea „Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria 1812 – 1993” (Chişinău, 1995) scrie:

„Foametea care s-a abătut pe capul nostru odată cu venirea armatei roşii şi a puterii sovietice a fost una dintre cele mai îngrozitoare pagini din istoria basarabenilor. Numărul morţilor şi a distroficilor creştea necontenit. Conform datelor colectate de organele de ocrotire a sănătăţii, dacă la 25 decembrie 1946 erau înregistraţi în RSSM 53 mii de bolnavi de distrofie, apoi la 1 februarie 1947 numărul lor crescuse pînă la 190 mii.

În timpul foametei din anii 1945 – 1947 în RSSM au decedat, doar din motive de subalimentaţie, peste 200 mii de oameni...”. Cîţiva istorici şi ziarişti harnici şi îndrăzneţi, care au studiat tema respectivă au publicat un şir întreg de articole şi cărţi. Printre aceştia se numără Ion Şişcanu, Larisa Turea, Ion Ţurcanu, Valeriu Pasat, Alexandru Moraru şi alţii.

Dl V. Pasat a publicat la Moscova o culegere de documente inedite, foarte importante pentru specialiştii ce studiază perioada 1940 – 1950 din istoria Moldovei  (vezi V.I.Pasat „Trudnîe straniţî istorii  Moldovî 1940 – 1950”, Izd. „Terra” Moskva 1994). Tot la capitolul – culegeri vreau să menţionez munca neobosită a ziaristului Ilie Lupan, care încă în 1990 la editura „Cartea moldovenească” a lansat culegerea „Fărîmă cea de piîne...”. Au mai urmat şi alte articole, materiale documentare, memorii – amintiri, dar cu toate acestea, consider că tema „Foametea şi canibalismul din 1947 în RSS Moldovenească” are o sumedenie de spaţii nevalorificate, fapt care m-a determinat ca prin publicarea cîtorva documente de arhivă din prezentul articol să aduc o modestă contribuţie la dezvăluirea  celor întîmplate în 1947 în RSS Moldovenească, ţară înjghebată de Iosif Stalin în 1940. Dintre cele mai recente apariţii, se numără culegerea de documente secrete sovietice”Victimele terorii comuniste din Basarabia” (volumul I) semnată de istoricul-arhivist şi publicist Alexandru Moraru.

Autorul a dedicat  cazurilor de canibalism în Basarabia din 1947 un capitol de documente aparte. Grozăvia celor expuse in carte este de ne maginat.Este o carte- şoc !

Odată ce veni vorba de anul 1940, atunci, la 2 august la Moscova, învăţătoarea din Orhei Zinaida Crăcinescu, care a fost o marionetă din scenariul de justificare a anexării Basarabiei de URSS, a exprimat „rugămintea norodului moldovenesc” de a o primi în componenţa URSS şi de a forma RSSM. Fapt care şi s-a produs. Dar, e mare Dumnezeu! N-au trecut nici 3 luni şi casa distinsei tovarăşe învăţătoare a fost naţionalizată de puterea sovietică. Mai popular spus, a vrut „drujba” şi a rămas fără casă. (vezi: ANRM, fond 3002).

Tot în 1940, apoi cu continuare în 1944 după operaţia Iaşi – Chişinău noii stăpîni au început a “duce” de aici tot ce era mai de preţ din patrimoniul naţional . S-a furat din muzee, biblioteci, arhive şi multe alte instituţii. Poate că măcar urmaşii noştri vor îndrăzni să ceară înapoi aceste bunuri materiale ale neamului nostru. Vezi: revista „Dosarele istoriei” nr.11 din 2001 „Tezaurul României la Moscova”. La acest capitol, nu sunt chiar atat de optimistă să cred, că urmaşii vor avea izbîndă ştiindu-i pe cei,care nici azi n-au scos armata de ocupaţie din Transnistria şi pe noi, plini de curaj pînă ce nu ieşim din casă!

Voi încerca să fac o descriere a situaţiei generale, imediat după august 1944.

Pe majoritatea teritoriului Basarabiei s-au dus lupte crîncene, majoritatea caselor erau distruse sau avariate, agricultura cu un număr impunător de terenuri minate era pusă la pămînt, lipsa acută de seminţe. Satele lipsite de cei mai buni gospodari, care încă în 1940 – 1941 au fost împuşcaţi sau deportaţi în Siberia. Nu există familie, care să nu fi suferit de pe urma ocupanţilor sovietici. La sate şi oraşe bîntuiau boli şi infecţii. Îndrăznesc să amintesc că colhozurile şi sovhozurile erau încă numai pe hîrtie.

Deci, dacă statul are nevoie de grîu, el trebuia de “luat” de la ţăranii particulari, care de abia începeau să se ridice din ruinele războiului. Sigur, că pentru a face acest lucru era necesar de mai mult de patru luni. Dar, cu regret, n-a fost să fie aşa. După 4 luni de pace, Sovietul Comisarilor Norodnici ai RSS Moldoveneşti a luat o hotărîre, înregistrată cu nr.13 din 6 ianuarie 1945. Îmi voi permite să citez documentul respectiv.

„CU PRIVIRE LA EXPORTAREA GRÂULUI

 ÎN ŢINUTURILE HABAROVSC ŞI PRIMORSC”

Întru îndeplinirea hotărîrii Sovietul Comisarilor Norodnici ai URSS din 29 decembrie 1944 „Cu privire la transportarea grîului în Orientul Îndepărtat”, Sovietul Comisarilor Norodnici ai RSSM hotărăşte:

1.  A-l obliga pe şeful oficiului „lugozagotzerno” tov. Tevosean să expedieze în ţinuturile Habarovsc şi Primorsc 40,0 mii tone de cereale, inclusiv: în ianuarie – 24,0 mii de tone şi în februarie – 16,0 mii de tone.

2.  În legătură cu faptul că hotărîrea din 29 decembrie 1944 „Cu privire transportarea grîului în Orientul îndepărtat” a fost primită prin telegraf abia la 1 ianuarie 1945, a intervenit, pe lîngă Sovietul Comisarilor Norodnici, să transfere cele 16,0 mii tone, preconizate pentru luna decembrie – în luna februarie.

3.  Şeful căii ferate Chişinău tov. Baniveţki să asigure vagoane pentru a fi încărcate şi expediate conform solicitărilor „lugozagotzerno” .

4.  A-i obliga pe preşedinţii comitetelor judeţene şi raionale să asigure îndeplinirea planului de transportare a pîinii din localităţile inaccesibile la staţii.

5.  Controlul pentru îndeplinirea hotărîrii în cauză se pune pe sema Comisariatului Controlului de Stat al RSSM.

Locţiitorul Preşedintelui Sovietului

Comisarilor Norodnici a RSSM   N.Smorigo

Şeful Cancelariei Comisarilor

 Norodnici a RSSM   L.Diacenko

Din textul documentului publicat mai sus, putem trage concluzia că, nu numai patrimoniul naţional era încărcat în vagoane şi cărat în Rusia, ci şi pîinea, un produs necesar vital.

Este destul de greu de vorbit despre canibalism. Cu atît mai mult despre canibalism la noi în Moldova. Nu în junglele Africii şi nici în Amazonia, ci aici la Chişinău, Orhei, Bălţi, Cahul ş.a. A se mînca unii pe alţii (la figurat!) e specific moldovenilor din părţile locului. Noi cu uşurinţă primim în casa noastră un străin, acceptăm ca acesta să ne conducă, să culeagă roadele muncii noastre... dar cînd e vorba de cineva din conaţionalii noştri “îl păpăm”. La fel procedează şi acel, care printr-o minune a ajuns şef.

Cu regret, ceea ce vreau să vă prezint nu este la figurat ci de facto. Canibalism în socialism. Anul 1947. Vă pun la dispoziţie cîteva documente extrase dintr-un dosar al Procuraturii RSSM din acel an. Majoritatea documentelor acestui dosar poartă menţiunea: STRICT SECRET. Aceasta se păstrează în fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova. Nu intenţionez să comentez documentele care le pun la dispoziţia cititorului nostru şi să ne ferească Bunul Dumnezeu de cele ce veţi citi mai jos.

Strict Secret

09-96 CC                               Secretarul CC al PC (b) din Moldova

21.01.47                                                                                     tov. Coval

          În raionul Cotovski, satul Caracui a avut loc un caz de ucidere şi folosire în mîncare a unui copil de 2 ani. Cetăţeana Şveţ Evdochia Sergheevna a plecat în ziua de 18 ianuarie 1947 ca să-şi primească porţia de pîine, unde s-a reţinut o oră – două. Revenind acasă ea a găsit-o omorîtă pe fiică-sa Vasiliţa în vîrsta de 2 ani. Corpul fetiţei era tăiat în două părţi.

Criminali s-au dovedit cei trei copii ai ei: Serghei – anul naşterii 1935, Maria – anul naşterii 1938 şi Gavril – 1941. Cu o zi mai înainte de omor, Serghei i-a propus mamei sale s-o omoare pe Vasiliţa. Mama s-a opus categoric şi i-a interzis să facă această crimă odioasă. Dar cînd s-a întors de la punctul de distribuire a pîinii, cei trei copii de acum mîncaseră corpul şi picioarele.

În urma controlului s-a constatat că familia Şveţ trăieşte într-o sărăcie de neînchipuit. Soţul ei a murit acum 10 zile, la întreţinere i-au rămas patru copii. Deţine 3,5 ha de pămînt. A fost scutită de impozite.

În anul 1946 a primit de la stat 130 kg de seminţe şi 160 kg pentru produse. Copiii sunt bolnavi de distrofie de gradul 1 – 3. Actualmente ei au fost izolaţi într-o casă cu bolnavi de distrofie.

Procuror al RSSM  S. Colesnic

28.02.1947                                                                     Strict  Secret

Procurorului RSSM tov. Colesnic

Notă specială

În primele zile ale lunii februarie Petru Bursacovschi din satul Olăneşti a tăiat din trupul tatălui mort în vîrstă de 63 de ani şi a mîncat o parte din corp.

La cîteva zile a decedat şi cet. P. Borsacovski.

Procuror ad-interim al judeţului Bender Scripnic

Strict secret

009-579 C

18.IV-47

Locţiitorul procurorului general al URSS

general – locotinent de justiţie

tov. Vavilov A.P.

Notă specială

Vă aduc la cunoştinţă că Repkin Ivan Vasilievici, anul naşterii 1898 din  judeţul Soroca împreună cu cetăţeana Repaţkaia Evdochia Ivanovna, în martie 1947, au ucis-o pe Repaţkaia Eufrosinia şi au mîncat-o.

În noaptea de 8 aprilie a-c- aceiaşi cetăţeni l-au ucis pe Mukomol Grigori Alexeevici în vîrstă de 12 ani şi o parte din corp au folosit-o în mîncare.

Persoanele în cauză au fost arestate şi trase la răspundere penală conform art. 56-17 al Codului Penal.

Procuror ad-interim al RSSM Drugobiţki

STRICT SECRET

27 C                                                            Locţiitorului procurorului RSSM

tov. Drugobiţki

Notă specială

La 27 martie 1947 Procuratura judeţului Bălţi le-a arestat pe locuitoarele satului Singereni – Ţurcan Afajia – anul naşterii 1887, Ţurcan Daria I., a.n.1928, Ţurcan Eudochia I. – a.n. 1932. Ele sunt învinuite că la 17 martie 1947 au invitat-o în ospeţie pe cetăţeana Chiriac Zinovia I. şi au gâtuit-o. O parte din carne au folosit-o în mîncare, iar altă parte au vîndut-o la piaţa din Bălţi la preţul de 40 de ruble kilogramul.        

Locţiitorul procurorului judeţului Bălţi

Tureţki

                                                      SURSA : ANRM , F.3085 , inv. 1 , d. 129

Cazuri de acest fel  au fost cu sutele. Nu avem mare plăcere să publicăm asemenea lucruri, dar istoria trebuie cunoscută aşa cum a fost, Făptaşii înfometaţi de mult şi-au dat seamă în faţa lui Dumnezeu. Foametea organizată a fost o tragedie naţională şi a fiecărei familii in parte.

                              

Lenuţa Chiriac, absolventă a facultăţii de istorie (2010)

Universitatea de Stat “Ion Creangă”

sursa: www.Tribuna-Basarabiei.ro

Arhivele împotriva comunismului: COPIII BASARABIEI LA CHEREMUL BOLŞEVICILOR

Arhivele împotriva comunismului

COPIII BASARABIEI LA CHEREMUL BOLŞEVICILOR 

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist
Tribuna Basarabiei

     Dacă e vreme de pace sau de război, dacă ninge sau plouă, dacă locuim într-o ţară bogată sau în Moldova; în toate timpurile viaţa continuă, oamenii trăiesc, se îndrăgostesc, se căsătoresc, nasc copii, îi cresc, îi învaţă  şi-i ocrotesc de toate relele ...

     Prezentul studiu este o contribuţie modestă asupra situaţiei copiilor din Basarabia după ce a fost ocupată de  armata sovietică în 1944. Dacă până atunci copiii mergea cu părinţii la Biserică, erau educaţi să poarte respect părinţilor şi în general celor vârstnici, după 1944 copiii Basarabiei au  avut de suferit un impact moral esenţial.

Copiii, care s-au născut în ajunul şi în mersul ultimului  război mondial, au avut de înfruntat mai multe greutăţi, decât  predecesorii lor. În primăvara şi vara anului 1944 armatele sovietice au ocupat  Basarabia şi prin autorităţile  lor au impus românilor din părţile locului un mod nou de viaţă, străin, în majoritate bazat pe  minciună şi violenţă. Limba română începe să fie numită moldovenească, sistemul capitalist este înlocuit cu cel  socialist. Religia este scoasă din şcoli şi  instituţiile publice, paralizând în  acest fel  viaţa spirituală a societăţii. De peste Nistru vin o sumedenie de „specialişti” cu studii primare sau  şi fără de acestea în majoritate ruşi, ucraineni şi evrei, care nu cunoşteau nici limba romănă nici obiceiurile  oamenilor din părţile locului.

          În afară  de faptul că în 1940 teritoriul Basarabiei a fost  mutilat la maxim şi dăruit Ucrainei, sunt schimbate sau schimonosite denumirile localităţilor şi numele oamenilor. Astfel, Ion este înscris în documente Ivan, Tudor devine Fedea, Maria-Maşa, Marusia sau Musea; satul Mihai Viteazul începe să fie numit Mihailovca. Acestea sunt doar câteva exemple din unele schimbări bolşevice. În scopul de a izola pe băştinaşi de ceilalţi  şi a stârni ura minoritarilor faţă de localnici, autorităţile sovietice  au întocmit un mecanism bine pus la punct. Denumirea localităţilor  româneşti din Basarabia a fost schimbate în  denumiri ruseşti, iar denumirile germane ale unor sate de colonişti schimbate în denumiri  româneşti. Toţi românii Basarabiei în actele stării civile sunt înregistraţi ca moldoveni. Celor  la care nu le conveneau schimbările socialiste, erau daţi  dispăruţi sau deportaţi.

       Cel mai sălbatic dintre toţi dictatorii ruşi era, printr-o ironie a soartei, un străin, nu un rus, Iosif Visarionovici Djugaşvili, mai cunoscut în lume sub numele de Stalin. Nu era un om învăţat – nu era un mare orator, ca Troţki, nici un talent militar, ca Blucher. Stalin ştia doar, mai bine decât oricine altcineva, care este valoarea teroarei. El a ridicat-o la rangul de dogmă de stat. Ea a devenit raţiunea de a fi a statului sovietic şi sursa progresului său. El a cumpărat filosofi de partid pentru a-i învăţa pe copii cât de dulce era să moară pentru el şi cât de generos era ca un om să-şi sacrifice viaţa pentru generaţiile care urmau să vină. Copiilor ei le spuneau că trebuie să înveţe să urască – şi ei au început să creadă aceasta. Au fost învăţaţi să-şi denunţe părinţii ( punând ca exemplu  „isprăvile eroice” ale lui Pavlic Morozov – Al.M. )  - şi acesta a devenit crezul lor. Au fost învăţaţi că minciuna este o virtute când serveşte interesele partidului – şi ei au acceptat orbeşte aceasta ca pe un articol de credinţă.

          Această nouă religie a fost inoculată în sângele tinerilor generaţii din momentul când copiii începeau să se orienteze în viaţă. Şi o vreme s-a părut că lucrurile mergeau astfel. Copiii îşi urau  părinţii, femeile îşi urau soţii, şi cei bravi îi denunţau poliţiei (nkvd-ului – Al.M.)  secrete pe „trădătorii” care îndrăzneau să pună la îndoială adevărul care le era spus . [1]

            
Tânăra generaţie era învăţată să vadă în feţele bisericeşti nişte elemente suspecte, oameni periculoşi. Comuniştii încercau să-i înveţe pe elevii mici cele „ zece porunci” comuniste:

1. Dacă vrei să fii un elev bun, fii ateu ca Lenin şi Stalin. 
2. Să nu te laşi nicodată dus la vreo biserică . 
3. Dacă părinţii tăi vor să te facă să crezi în Dumnezeu, reclamă-i GPU-lui . 
4. Denunţă pe toţi inanicii statului pe care-i ştii că practică religiunea. 
5. A fi ateu, înseamnă să fii un discipol fidel a lui Lenin şi a lui Stalin.
6. Orice şcolar ateu poartă insigna liber cugetător . 
7. Dacă vezi vreun preot, arată-l cu degetul ca pe cel mai mare inamic al proletariatului.  
8. Ca bun ateu, trebuie să cunoşti doctrina regimului sovietic. 
9. Nu uita niciodată că preoţii sunt cei mai mari duşmani ai revoluţiei noastre. 
10. Orice ateu trebuie să fie gata să-şi apere ţara cu armele în mâini contra duşmanilor dinăuntru şi dinafară.”[2]

De la tribuna unei şedinţe importante de partid din 1946  au fost rostite următoarele  cuvinte (în limba rusă): 

„La noi în Basarabia (ca să vezi ! –Al.M.) nu pentru presă şi nu pentru cuvântări fie spus, foarte mulţi oameni mor, foarte mulţi copii mor. De ce mor? Cauza principală este sărăcia şi desigur mulţi au fost sleiţi de puteri din cauza ocupaţiei germano-române (ca să vezi, românii ne-au ocupat, iar ei ne-au eliberat-Al.M.). Poporul este secătuit şi terfelit.[3]    

Ce folos de faptul că a fost instaurată puterea sovietică, dacă sovietul sătesc cu nimic nu se deosebeşte de o primărie românească, fiindcă în sovietul sătesc  sunt bătuţi vizitatorii. Iată numai un exemplu din Niciujeni, raionul Răspopeni (probabil că denumirea localităţii este schimonosită-Al.M.). Acolo o adolescentă de 15 ani a furat ceva. Ea a fost  bătută cu bestialitate şi purtată prin tot satul, iar secretarul sovietului cu o sulă pentru ciubotărie ia spart gurguii de la pieptul fetiţei încă ne format a băgat o sârmă prin ei de care a agăţat tăbliţa „eu am furat...”[4]   

Este greu de imaginat o asemenea cruzime, o atitudine antiumană împotriva copiilor de către autorităţile sovietice. Asemenea pedepse erau folosite în perioada  sclavagistă. Probabil că asemenea metode au devenit clasice  bolşevice.

    Regimul totalitar sovietic, în deosebi cel din Basarabia s-a ţinut pe cele 3 balene ale ideologiei staliniste: frică, minciună şi violenţă. În principiu asta şi era puterea sovietică. Cu regret, copiii n-au avut nici o şansă de a scăpa de acest zmeu cu trei capete: nici la grădiniţă, nici la şcoală, nici în anii de studenţie. Bătaia şi violenţa erau în capul mesei în toate instituţiile nominalizate. Pentru o bună parte din oameni din generaţia anilor 50-70 este greu să-şi amintească un învăţător, care să nu fi folosit bâta în procesul de educaţie comunistă. Însă respectiva afirmaţie  nu este o dovadă că nu erau profesori, care au exclus din metodele sale bătaia şi în general violenţa. Cu toate acestea se bătea şi la grădiniţă, şi acasă, şi la şcoală, şi chiar în instituţiile superioare de învăţământ. Erau cazuri când copiii fiind trataţi cu violenţă  de şcoală şi de familie aveau un final tragic. Despre două din aceste cazuri ne mărturisesc documentele ce urmează, pe care le-am selectat şi tradus din limba rusă. 

       Cu toate că au trecut mai bine de 60 de ani de la aceste evenimente, pentru a nu pune degetul pe rana rudelor, autorul acestor rânduri a înlocuit numele copiilor cu câteva  litere, care nu pot arăta o direcţie fixă:

Secretarului CC al ULCT  tov. Mihailov  N.A.    

Scrisoare informativă  despre sinuciderea elevului clasei III  a   şcolii de şapte ani     Pogoreni ,raionul  Cotiujeni , RSS Moldove nească  Ţ . E . N. 

      La 26 mai  1950  elevul clasei III  a şcolii nominalizate Ţ.E.N. s-a sinucis prin spânzurare. Elevul s-a născut în 1940, tatăl său a murit la război; mama a murit şi la rugămintea mătuşii copilului  G.D.T. (sora mamei copilului) el se afla sub tutela ei.

     În urma controlului înfăptuit de lucrătorul CC al ULCT tov. Cemortan s-a stabilit, că mătuşa  lui Ţ.E.N. şi soţul ei se purtau cu băiatul  foarte crud, des îl băteau şi îi impuneau să dădăcească copilul acestora şi să muncească în gospodărie. Din aceste motive Ţ.E.N. foarte rar se juca şi la şcoală era întotdeauna tăcut, timid şi deseori dormea în timpul lecţiilor. Lecţiile le pregătea rar, era permanent deprimat moral . Dirigintele clasei

tov. Rojco în loc să se intereseze despre viaţa copilului, des îl certa pentru

„lene”. Odată Ţ.E.N. a pierdut călimara şi temându-se că mătuşa îl va bate, a furat o călimară de la o elevă. Dirigintele clasei în loc să se intereseze ce motive  l-au impus  pe elev să fure, l-a adus în clasă şi în faţa tuturor a spus că Ţ.E.N. este un hoţ şi că acest lucru este o mare ruşine. Elevul Ţ.E.N. învaţă pe note de „3” şi „4” şi când instructoarea superioară de pioneri a discutat cu el, copilul a fost de acord să devină pioner. Dar la insistenţa dirigintelui clasei, care i-a spus că este lenos şi nu merită să fie pionier, în consecinţă elevul Ţ.E.N. n-a fost primit în rândurile pionerilor. 

           Cu toate că Ţ.E.N. era moral distrus şi disperat, în cursul anului nimeni n-a vorbit cu el omeneşte şi chiar comisia de la secţia raională de învăţământ  care a controlat  situaţia copiilor patronaţi, s-a limitat  numai cu o discuţie cu tutela după care au apreciat copilul după îmbrăcăminte şi în temeiul acestora a fost întocmit un act.

      La 26 mai, când se juca cu copiii Ţ.E.N. a aruncat şapca tovarăşului de joacă într-un şanţ şi a refuzat s-o aducă. Băiatul căruia îi aparţinea şapca s-a plâns mătuşii lui Ţ.E.N. şi când acesta a venit acasă a fost crunt bătut cu băţul.

După acest caz băiatul a plecat de acasă, a dezlegat funia de la o fântână, s-a dus într-un crâng şi s-a spânzurat de un copac. După cum a arătat expertiza, copilul nu mâncase nimic 2-3 zile şi era sleit de puteri.

       La 26 mai a avut loc o adunare zonală a învăţătorilor la care a fost discutată şi problema  îmbunătăţirii lucrului cu copiii orfani. Mătuşa cu soţul său vor fi traşi de către organele judiciare la răspundere penală. 

          Problema privind  lucrul cu copiii orfani a fost discutată şi la CC al

ULCT din Moldova, la şedinţa primilor secretari a comitetelor raionale şi a comitetelor orăşeneşti a comsomolului. În viitorul apropiat CC al ULCT şi Ministerul învăţământului vor controla situaţia copiilor aflaţi sub patronat. [5]

                   Secretarul CC al ULCT din Moldova  V.Cohanschii   

Nu mai  comentez, e clar  de la sine că „vinovat e mortul !” Anume de aceia şi n-a fost pedepsit nimeni nici din rândul profesorilor, nici din rândul  puterii sovietice locale, nici din rândul organizaţiilor politice cum erau cea a comsomolului şi a partidului comunist. 

       Dar să facem cunoştinţă cu alt caz tragic, care are acelaşi  amprentă a sistemului  bolşevic:  
  

Secretarului CC al ULCT tov.Mihailov N.A.           

Scrisoare informativă despre  cazul sinuciderii A.T.S. ,elevă în clasa VIII a şcolii medii din Cotiujeni , raoinul Cotiujeni ,RSS Moldovenească 

   La 16 mai 1950  eleva clasei a 8-a  şcolii medii Cotiujeni A.T.S.-născută în anul 1935 , moldoveană, după origine din ţărani mijlocaşi, şi-a pus capăt zilelor spânzurându-se de scara din şcoală.

    Tov. Cemortan, lucrător responsabil la CC al ULCTM, trimis în deplasare a stabilit următoarele: Eleva  era prietena unui coleg din aceiaşi clasă  B.V.I  şi uneori îşi pregăteau lecţiile împreună la el acasă. Când a aflat de acest lucru directorul şcolii, dirigintele clasei a 8-a şi învăţătorii au început împotriva  acestor doi elevi o persecuţie pe toate căile. În acest fel, încă la sfârşitul lunii martie directorul l-a chemat în cabinet pe B.V.I. şi i-a interzis să  discute şi să se întâlnească cu  A.T.S. ameninţându-l că va fi  alungat din şcoală. Discuţia cu directorul şcolii l-a adus pe elev într-o stare că acesta a aruncat cărţile la picioarele directorului, a scos din buzunar un cuţitaş şi a declarat că se duce să se taie, fugind din şcoală şi două zile n-a mai venit la şcoală. 

        În luna mai A.T.S. a primit nota doi la limba franceză şi profesoara tov. Goligştein a început s-o mustreze că trebuie mai puţin să se ocupe de treburile amoroase şi mai mult de învăţătură. Apoi a alungat-o din clasă. Învăţătorii au stabilit un sistem întreg de urmărire a celor doi elevi. Scrisorile adresate unuia sau altuia nimereau la învăţători. Dirigintele clasei Burmistrova  a pus mâna pe un asemenea bileţel al fetei adresat băiatului şi l-a citit întregii clase după care a spus că ea face de râs şcoala. Ceilalţi profesori s-au alăturat şi ei la acest joc murdar, bătându-şi joc de sentimentele  celor doi elevi .

  După părerea noastră în urma acestor persecuţii morale elevul B.V. I a început să evite întâlnirile cu A.T.S. care ulterior a dus la sinuciderea elevei. 

  După cum a demonstrat expertiza eleva era virgină.

  După sinuciderea elevei, în şcoală a avut şoc o adunare comsomolistă deschisă. Au fost luate măsuri pentru a  îmbunătăţi lucrul organizaţiilor Comsomoliste şi pionereşti din şcoli. 

             Secretarul CC al ULCT din Moldova           V.Cohanschii [6] 

  Ce poate fi mai trist pe lume …? Copii care au scăpat de focul războiului, de foametea organizată de autorităţile sovietice în anii 1946-1947, au scăpat de canibalismul anului 1947, dar n-au putut scăpa de sistemul comunist de teroare fizică şi morală. Ce poate fi mai trist … 

  Spre sfârşitul anului 1954 RSS Moldovenească era împânzită de case de copii. Organele statale au înfăptuit un lucru enorm pentru a strânge copiii vagabonzi şi orfani (de fapt majoritatea din ei au ajuns orfani tot datorită eforturilor aceleiaşi puteri sovietice-Al.M.), ai caza, ai asigura cu hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, manuale, hârtie şi alte rechizite. A fost ridicată o armată întreagă de învăţători şi educatori, pentru salarizarea cărora au fost rezervaţi bani din bugetul RSSM. În faţa lor a fost pusă o problemă fixă: copiii, din aceste lăcaşuri să devină adevăraţi constructori ai socialismului, adevăraţi bolşevici, ateişti, adevăraţi urmaşi ai cauzei lui Lenin şi Stalin. Sigur că copiii fără părinţi sau în lipsa lor pot fi influenţaţi şi manipulaţi mult mai uşor.

    Pentru a îndeplini cu succes acest scop „nobil” trebuia de muştruluit pe aceşti tineri prin lecţii şi prin muncă (după metodica lui Macarenco) până când ideile leninist-staliniste le vor pătrunde-n sânge. Din rândul acestora şi a altor copii care nu prea au avut parte de „cei 7 ani de acasă” s-a conturat şi consolidat nomenclatura comunistă, care prosperă şi astăzi fiind risipită prin toate partidele şi mişcările social-politice.

      După război autorităţile sovietice pornise o campanie de lichidare a neştiinţei de carte, pagină din cadrul revoluţiei culturale sovietice. Din şcolile româneşti au fost adunate şi arse cărţile în limba română în deosebi cele de istorie, limbă şi literatură română şi geografie. Cărţile ”mai de preţ” au fost adunate şi transmise  în fonduri speciale ale câtorva biblioteci şi arhive, la care aveau acces numai  persoane bine verificate şi de încredere. Având acces la aceste cărţi unii nomenclaturişti, copiind multe cărţi româneşti ”interzise” şi modificându-le sub un aspect ideologic bolşevic au ajuns respectabili oameni de ştiinţă, operele cărora nu prezintă nici o valoare. 

Pentru a  demonstra că  în România nu se  învăţa carte şi că numai cu venirea ruşilor a fost adusă ”lampa lui Ilici” şi cartea în listele celor analfabeţi erau înscrişi şi copii şi maturi din Basarabia, care deja aveau 4-5 clase româneşti.

Pentru a fi mai mulţi neştiutori de carte  în aceste liste erau incluşi oameni bătrâni de 70-90 de ani, oameni orbi, oameni cu deficienţe mintale şi chiar oameni decedaţi. Şi ca să nu fiu numai cu vorba  vă propunem un fragment dintr-un certificat oficial semnat de Ministrul-adjunct al învăţământului din RSSM  F.Cibotari de la 23 februarie 1951 adresat CC al PCM: 

 „Din cauza decalajului dintre datele prezentate de Ministerul Învăţământului din RSSM şi cele prezentate de Direcţia Centrală de Statistică a RSSM privind numărul de analfabeţi  în republică a fost înfăptuit un control pentru a stabili veridicitatea  informaţiilor prezentate, în urma cărora s-a stabilit următoarele:

 1. Raionul Bălţi                                                                                           

 Potrivit datelor prezentate de Secţia Raională de Învăţământ şi  Direcţia Centrală de Statistică (actul a fost întocmit şi semnat de şeful secţiei raionale de învăţământ, Împuternicitul Direcţiei de Statistică şi aprobat de Preşedintele Executivului Raional) către 1 octombrie 1949  în raion erau înscrişi 1040 de analfabeţi. În prezent, după doi ani ( după două promoţii de licbez) în raion după datele DCS se numără 1450 de analfabeţi !? 

     Luând  ca exemplu un sat aparte (Grinăuţi), comisia în componenţa căreia a intrat, împuternicitul DCS  tov. Anaţchii, inspectorul secţiei raionale de învăţământ tov. Goihman şi reprezentantul Ministerului Învăţământului  tov. Barbalat  au stabilit următoarele: 

  1. După datele secţiei raionale de învăţământ în Grinăuţi analfabeţi  nu sunt, iar după datele DCS – sunt 37 de persoane.

  2. Controlând amănunţit cărţile de imobil  ale sovietului sătesc (un fel de primărie sovietică-Al.M.) (preşedintele sovietului sătesc tov. Badiuk N.A., secretar, Iacubovici M.F.) am depistat  43 de analfabeţi, în afară de copii, care învaţă la şcoala medie dar greu de explicat de ce sunt înscrişi la cei analfabeţi. 

   3. În numărul celor analfabeţi figurează t. Badiuc P.A. - născut în 1933, care de facto are termitate 5 clase, Perju C.D. - născut în 1922, care are 4 clase şi a terminat cursurile de tractorist, Buciaţchii N.I. –născut în 1914, care are terminată şcoala primară, Jerbalovschii P.I.-1928, cărturar, Ciornaia A.F.  din 1922, cărturară; Perju V.C. – din 1914, care poate scrie şi citi româneşte (aşa-i în document-Al.M.), Frecăuţan M.I. - din 1929 cărturar,care-i învaţă pe alţii carte; Bogaci E.I.-din 1923, Zaharciuc I.I.-din 1911 ; Cazac C.G.-din 1911; Ştefăneţ E.N. – din 1904 - care învaţă în grupele mici de licbez. În afară de aceştea, după cărţile de imobil sunt înscrişi analfabeţi tovarăşii Petraş V.A., care a plecat în oraşul Stalino la lucru; Cruc A.D. - persoană de 58 de ani;Kostiucenco D.Z., persoană fără minte; Pânzari - un orb; trei femei în etate, care sunt ţintuite de pat de o boală incurabilă. Patru oameni s-au dovedit a fi analfabeţi (ei au învăţat în grupele de licbez în anii 1945-1946 şi 1946-1947, din care cauză nu au fost cuprinşi cu învăţătura în anul curent).

         În acest fel, se vede, că datele cu care operează DCS, pe departe nu corespund realităţii.

       S-a stabilit, că inspectorii DCS , contrar instrucţiunilor au supus populaţia unor examene. Mai mult ca atât,  inspectorul de sector al DCS tov. Belan, neştiind  limba moldovenească, judeca despre analfabetism după gradul de cunoaştere al limbii ruse . (Mai clar fie spus, dacă omul nu ştia ruseşte, era scris la analfabeţi – Al.M. )[7]

Considerat neepuizat, vom mai reveni la acest subiect .      

---

[1] Mihail Solomon „ Magadan” Editura Fundaţiei Culturale Române , Bucureşti ,1993 , f. 83-84

[2] Ioan Munteanu „Repatriaţi în inimile noastre...” în revista „Ortodoxia”, nr.11 , 2003 , pag.14

[3] AOSPRM , F.51 ,inv. 4 , d . 458 , f. 193

[4] AOSPRM , F.51 , inv.4 , d. 458 , f.195

[5] AOSPRM , F.278 , inv. 1 , d. 477 , f.91-92

[6] AOSPRM , F . 278 , inv . 1 , d . 477 , f . 93-94

[7] AOSPRM , F . 51 , inv . 10 , d .286 , filă fără număr

Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro

DW: Moldova se leapădă de comunism!

Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova îşi va prezenta mâine raportul şi concluziile. În baza acestui raport, Parlamentul Republicii Moldova ar putea interzice „secerea şi ciocanul” utilizată în prezent ca simbol electoral de Partidul Comuniştilor aflat în opoziţie. "Insuficient!" – spun experţii, care consideră că societatea moldovenească refuză să înţeleagă crimele comunismului.

În ultimele zile, la Chişinău se discută intens, la nivel politic, despre impactul electoral al eventualei interziceri a simbolicii comuniste. Unele forţe politice consideră că o astfel de decizie ar putea avea efect invers – Partidul Comuniştilor ar fi perceput ca o victimă a guvernării şi ar plusa electoral. Pe de altă parte, Comisia a descoperit că în perioada sovietică s-au comis crime grave care nu mai pot rămâne necondamnate.

Din luna ianuarie până în prezent, membrii comisiei, majoritatea istorici, au lucrat în arhivele Ministerului de Interne şi ale Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău. Concluziile preliminare la care au ajuns membrii Comisiei sunt cutremurătoare: Troika comunistă instituită de Moscova, formată din ministrul de interne, procurorul general şi primul secretar al Partidului Comunist decidea împuşcarea zilnică a peste 300 de oameni din Moldova. În perioada august 1937 - noiembrie 1938, la ordinele troikăi au fost împuşcaţi 2424 de persoane iar alte 326 au fost trimise în lagărele de concentrare.

Secretarul Comisiei pentru aprecierea regimului comunist totalitar, Mihai Taşcă, explică:

„Pe data de 15 aprilie 1938 sunt puse pe rol la această troikă 102 dosare. Toţi au fost împuşcaţi. Pe data de 22 aprilie 1938 (ziua de naştere a liderului revoluţiei bolşevice Vladimir Lenin – n.n.) – 230 de persoane au ajuns în mâinile acestei troici - şi toate au fost împuşcaţi. La şedinţa din 3 octombrie 1937, pe masa troicii ajung 18 dosare – toţi sunt împuşcaţi. La şedinţa din 26 octombrie 1937, toate 65 de dosare... Toate persoanele au fost împuşcate. La şedinţa din 28 octombrie 1937 – 18 dosare şi toţi au fost împuşcaţi; la şedinţa din 2 noiembrie 1937 – 19 dosare şi toţi au fost împuşcaţi; la şedinţa din 14 noiembrie 1937 sunt 65 de dosare, la şedinţa din 20 noiembrie 1937 – 85 de dosare, la şedinţa din 23 noiembrie 1937 – 81 de dosare. Şi toţi au fost împuşcaţi".

Comisia pentru aprecierea regimului comunist totalitar, înfiinţată de preşedintele interimar al Republicii Moldova, liderul liberal Mihai Ghimpu, a anunţat că va da o apreciere istorico-ştiinţifică a crimelor comise în perioada sovietică. Legislativul de la Chişinău urmează, însă, în baza concluziilor Comisiei, să adopte o decizie politică. În ce ar consta o astfel de decizie?

Despre aceasta am discutat cu deputatul PLDM, Mihai Şleahtiţchi, cu deputatul PD, Oazu Nantoi, cu deputatul PL, Corina Fusu, şi cu istoricul Sergiu Musteaţă, membru al comisiei respective

Corina Fusu crede că: „Până nu ne vom decide să spunem adevărului pe faţă – vom oscila întotdeauna între Est şi Vest, între minciună şi adevăr şi nu vom şti cine suntem”.O părere similară are şi Mihai Şleahtiţchi: „Într-adevăr, era timpul ca în Republica Moldova să fie elaborat un raport de o asemenea extracţie. Acest lucru a fost făcut deja în majoritatea absolută a ţărilor care s-au eliberat de sub regimurile comuniste. Inclusiv Rusia s-a pronunţat pe acest subiect. Ştim prea bine că în Rusia nu a mai fost posibilă revenirea la putere a comuniştilor în frunte cu Ziuganov”.

În ce-l priveşte, Oazu Nantoi consideră că, ”atâta timp cât acest raport nu va fi larg mediatizat, atâta timp cât cetăţeanul Republicii Moldova nu va conştientiza că noi niciodată nu vom trăi bine dacă nu ne va fi ruşine să te declari comunist – atâta timp, acest raport v-a rămâne un produs academic care va fi folosit pentru scrierea tezelor de doctorat, dar nu va contribui la schimbarea mentalităţii noastre. Problema este în noi! Eu nu înţeleg ce fel de Partid Comunist când în cea mai săracă ţară din Europa, feciorul preşedintelui comunist este oficial miliardar şi cheltuie zilnic 20 mii de dolari. Acesta-i comunism moldovenesc".

Sergiu Musteaţă regretă că „Un segment important al populaţiei, din păcate, mai este nostalgic faţă de trecutul comunist. Trebuie să spunem odată: Gata, noi nu vrem să ne mai asociem cu trecutul totalitar!”.

Oazu Nanrtoi atrage, însă, atenţia: „Am văzut cum copiilor, la munumentul lui Lenin li se leagă cravata roşie... Eu mă întreb unde le sunt părinţii acestor copii care admit asemenea viol asupra mentalităţii propriilor copii?”.

„Pioneria astăzi încalcă nişte acte normative şi ministrul Educaţiei ar trebuie să se autosesizeze" explică Sergiu Musteaţă, adăugând: "Şcoala este depolitizată, iar pionerii sunt de vârstă şcolară. Ce caută organizaţiile de partid cu structurile lor în şcoala noastră astăzi? De ce tace ministrul Bujor?”.

„Noi trebuie picătură cu picătură să stoarcem sclavul din noi”, a conchis Oazu Nantoi.

Autor: Vitalie Călugăreanu / Chişinău
Redactor: Cristian Ştefănescu
Sursa: Deutsche Welle

Istoria dezvaluita: COMPORTAMENTUL OCUPANŢILOR SOVIETICI

Dedicat omagiatului istoric român Ion Calafeteanu

În articolul  documentar” Cadrele bolşevicilor 1-2-3” apărut la Chişinău în anul 2006, care între timp a devenit de referinţă scriam despre miile de aventurieri, rătăciţi, desfrânaţi, borfaşi şi beţivani  aduşi din Rusia şi Ucraina in Basarabia de ocupanţii sovietici mai întai in 1940, apoi in 1944. Infracţiunile şi crimele săvârşite de aceştea nici azi n-au fost pedepsite...

O  trăsătură de caracter a noilor stăpîni era vigilenţa şi credinţa oarbă în dogma stalinistă, căutarea în permanenţă a „duşmanilor poporului-servitori ai imperialismului mondial”. În viziunea lor în şcoala sovietică căutau să se infiltreze oameni cu concepţii burgheze pentru a influenţa tînăra generaţie.

Multor oameni din Basarabia, pentru a căpăta o funcţie de la noile autorităţi, le era foarte dificil să se coboare la nivelul "cărturarilor" cu 2-3 clase sovietice şi să înveţe limba „moldovenească”  . Cei care deja primiseră o funcţie, indiferent care: medic, agronom, zootehnician, educator sau învăţător, erau trecuţi printr-un filtru nkvd-ist, pentru a se verifica dacă sunt credincioşi puterii. Cei care nu treceau acest test erau eliberaţi imediat şi ţinuţi în vizorul miliţiei (un fel de poliţie care era supusă nu numai organelor de profil, ci şi tuturor structurilor de partid-Al. M) sau şi mai grav - luaţi la evidenţă de organele NKVD-ului.

Propun un document  întru susţinerea celor expuse:
23 septembrie1948
Secretarului CC al PC(b) al Moldovei tov. Covali
SCRISOARE INFORMATIVĂ
„Privind completarea cu cadre didactice a raionului Leova pentru anul de învăţămînt 1948-1949.
Pe parcursul anului 1948, din motiv că nu inspiră încredere politică, din funcţia de învăţător au fost eliberaţi 7 oameni şi mai este necesar din aceleaşi motive să fie eliberaţi încă 8 oameni.
Ţinînd cont, că Leova este un raion de frontieră, Comitetul raional de partid solicită CC al PC(b)M să influenţeze Ministerul Învăţămîntului, ca acesta să completeze cu cadre didactice întregul raion, în deosebi şcolile medii şi cele cu 7 clase. Din considerente politice, rugăm să fie înlocuiţi cei 8 învăţători.
Secretarul CR Leova al PC(b)M Mihailov"

Tot despre grija faţă de tânăra generaţie vorbeşte şi fragmentul din documentul de mai jos. De la tribuna unei şedinţe importante de partid din 1946 au fost rostite următoarele cuvinte:
"Iată numai un exemplu din Niciujeni, raionul Răspopeni (probabil că denumirea localităţii este schimonosită – Al. M.). Acolo o adolescentă de 15 ani a furat ceva. Ea a fost bătută cu bestialitate şi purtată prin tot satul, iar secretarul sovietului cu o sulă pentru ciubotărie i-a spart gurguii de la pieptul fetiţei încă neformat a băgat o sîrmă prin ei de care a agăţat tăbliţa cu inscripţia „Sînt tîlhăriţă” .

Este greu de imaginat o asemenea cruzime, o atitudine antiumană împotriva copiilor de către autorităţile sovietice. Asemenea pedepse erau caracteristice numai perioadelor sclavagiste şi medievale. Mulţi dintre demnitarii sovietici aveau proprietăţile unui cameleon, o jivină care îşi schimbă culoarea după anturaj, punînd de fiecare dată interesele meschine, setoase de putere şi facilităţi în prim plan.

Dar să nu ne abatem de la perioada propusă. Vă propunem un fragment al unui document, care demonstrează cum, un prim - secretar al CR al ULCTM, membru al partidului lui Lenin-Stalin a ajuns în armata sovietică, cum după prima bătălie, sortită cu înfrîngere, cînd este luat prizonier colaborează cu nemţii, căpătuindu-se şi cu un grad şi funcţie. Cînd au venit americanii, a trecut în serviciul lor. Aceştia însă nu s-au folosit mult de serviciile lui, fiind predat ruşilor, adică armatei sovietice. Dar nici de data aceasta nu se pierde, în scurt timp izbuteşte să fie numit în funcţie de prim-secretar al CR al comsomolului  din Moldova:

30 noiembrie 1950
Şefului-adjunct al secţiei organelor comsomolului al CC
al ULCT din URSS tov. Meseaţev N.N.
CERTIFICAT
„Despre motivele eliberării lui Belous P. Ia. din funcţia de prim-secretar al CR Slobozia al ULCTM.
Belous I. Ia s-a născut în anul 1923, ucrainean, studii medii. Prin Decizia Biroului CR Slobozia al PC(b)M din 18 noiembrie 1950 Belous P. Ia. a fost exclus din PC(b)M şi eliberat din funcţia de prim-secretar al CR Slobozia al ULCTM. De la organele securităţii de stat au parvenit materiale care–l demască pe Belous P. I . în înşelăciune a organelor sovietice şi de partid.
Aflîndu-se în rîndurile Armatei Sovietice (conform originalului-Al. M.) în august 1942 el a căzut prizonier la nemţi lîngă oraşul Rostov-pe-Don. Din august pînă în martie 1945 Belous s-a aflat în unul din lagărele de prizonieri din Elzas-Lotaringia. Întrînd în încrederea şi respectul organelor germane de reprimare, Belous a fost înaintat la gradul de plutonier.
Cînd armatele americane au eliberat lagărul de deţinuţi, Belous binevol s-a angajat în serviciul armatei americane, dar la 13 mai 1945 comandamentul american l-a transmis pe Belous comandamentului sovietic.
În rîndurile Armatei Sovietice, Belous deseori încălca disciplina militară, a luat drumul discreditării organelor puterii sovietice, se ocupa cu propagandă antisovietică. Multe mărturii confirmă, că Belous deseori se exprima că va trece de partea armatei americane, deoarece acolo condiţiile de viaţă sunt mult mai bune.
Toate aceste fapte, în timpul cînd a intrat în rîndurile PC(b) al URSS Belous le-a tăinuit.
Secretarul CC al ULCTM Iu. Prostosinschii”

Cam astfel stau lucrurile, unde-i bine acolo-i şi patria lor! S-ar putea întîmpla, că acest Bielous azi să aibă un piept plin de medalii şi să povestească tinerii generaţii cît sânge a vărsat pentru libertatea noastră. Mai laconic spus indiferent de unde au venit aceste cadre – Ucraina, Rusia sau Bielorusia, indiferent în ce funcţii se aflau, etc., comportamentul lor era identic.

Nici documentul ce urmează, nu poate fi calificat la excepţii?! (fragment) :
„(Din Procesul-verbal nr.73 al şedinţei Biroului CC al PCM, §15 din 27.07. 1945) Decizia CR Dubăsari al PC(b)din Moldova despre excluderea din membri de partid al lui Lamzin P.G.
Lamzin Piotr Gheorghievici – născut în anul 1906, membru al PC(b) din URSS din anul 1929, biletul de partid nr., funcţionar, rus, studii superioare incomplete, a lucrat ca şef al secţiei raionale Dubăsari ale NKGB (Narodnîi Komisariat Gosudarstvennoi Bezopasnosti-Comisariatul Norodnic al Securităţii de Stat-Al. M.).
La 27 iunie 1945 CR Dubăsari al PC(b) din Moldova l-a exclus din membru al biroului comitetului raional de partid, concediat din serviciu şi exclus din rîndurile partidului pentru samavolnicie, beţii sistematice şi tentative de viol a femeilor.
S-a stabilit: Lamzin P.G. în perioada de activitate în raionul Dubăsari a comis un şir întreg de nelegiuiri, iar cu comportamentul său nepartinic sa compromis ca comunist şi ca lucrător al organelor NKGB.
În ianuarie 1945 a primit la secţia raională a NKVD-ului un pistol, pentru a-l utiliza în scopuri de serviciu, dar în aprilie 1945 s-a îmbătat şi l-a pierdut. În luna mai 1945, aflându-se în kolhozul „13 let Octeabrea”, împreună cu preşedintele sovietului sătesc şi şeful pentru gospodărie al kolhozului nominalizat au făcut o beţie, care a ţinut toată ziua. În stare de ebrietate a intrat şi pe la grădiniţa de copii, unde s-a purtat netacticos.
La toate avertizările pe care le-a avut, inclusiv beţiile care-l compromit, Lamzin nu reacţiona, admitea tot felul de beţii şi în acest hal apărea în locuri publice.”

Hotărîrea CC-ului asupra acestei probleme a fost de a modifica hotărîrea CR Dubăsari şi în loc de excludere din partid, respectivul a primit o mustrare aspră cu înscriere în fişa personală. Lui Lamzin P.G. i s-a interzis timp de 2 ani să ocupe posturi responsabile. Asta-i tot. Cînd eşti cu musca pe căciulă e greu să judeci pe alţii, cu atît mai mult pe ai tăi, şi mai ales cînd e vorba de un ofiţer al serviciilor secrete sovietice.

Tot despre un „comportament civilizat” este vorba în Hotărârea CR Tîrnova al PC(b) din Moldova privind excluderea din partid a lui Perechidailov C.M.
„Perechidailov Chiril Mihailovici – anul naşterii 1914, membru al PC(b) al URSS din anul 1940, biletul de partid nr., ucrainean, funcţionar, studii primare. În momentul apariţiei dosarului lucra şef-adjunct al secţiei raionale Tîrnova al NKVD-ului. În prezent lucrează împuternicit operativ al secţiei judeţene Soroca al secţiei NKVD.
S-a stabilit: Perechidailov C.M., activînd în raionul Târnova, sistematic se dedica beţiilor şi s-a compromis ca comunist. La 10 octombrie 1944 şi-a permis o beţie şi comportament huliganic în apartamentul lui Grigorievscaia. În timpul scandalului ghimnastiorca (un fel de cămaşă din stofă groasă, pe care o purtau soldaţii şi ofiţerii sovietici-Al. M) în care se afla şi biletul de partid a fost aruncată în stradă. A doua zi, participanţii la beţie i-au înmînat lui Perechidailov ghimnastiorca şi biletul de partid. La 29 octombrie 1944 a participat la o altă beţie. În stare de ebrietate şi scandal i s-au furat biletul de partid şi alte documente. Biletul de partid n-a fost găsit...”

Toţi ocupanţii erau plini de importanţă, cu aere de superioritate faţă de populaţia băştinaşă, cu un comportament obraznic şi violent, lacomi şi hrăpăreţi, dînd interesului personal şi burtei proprii importanţă republicană. Cu cît funcţia era mai înaltă, cu atît posibilităţile de îmbogăţire fără muncă erau mai sigure, iar riscul de a fi pedepsit era nul.

 Documentele selectate, traduse din limba rusă de autorul acestor rânduri şi incluse în prezentul material sunt documente, care au fost scrise de instituţii sovietice prestigioase, autoritare .

Către începutul anului 1944 situaţia de pe frontul de est se schimbase în favoarea URSS, lucru care a devenit posibil datorită victoriei ruşilor de la Stalingrad. Deja în primăvară cîteva raioane din nordul Basarabiei au fost reocupate de oştirile sovietice.

Comportamentul ocupanţilor este previzibil în toate perioadele istorice, în care se includ batjocora şi violenţa faţă de băştinaşi, lipsa unei frici, că vor fi pedepsiţi pentru faptele săvîrşite. Mai laconic - învingătorii nu se judecă!

Concomitent cu ocuparea funcţiilor, caselor şi apartamentelor băştinaşilor s-au luat toate măsurile pentru a se căpătui cu salarii exagerat de mari.

O scrisoare adresată lui G. M. Malencov, secretarul CC al PC(b) al URSS semnată de secretarul CC al PC(b)M N. Salagor, care menţionează următoarelor :
CERTIFICAT
În RSS Moldovenească sunt 6 Comitete judeţene de partid: Bălţi, care include 14 raioane, Bender-9, Soroca-9,Chişinău-8, Orhei-8 şi Cahul-6.
Pînă în prezent, problema privind salariul lucrătorilor responsabili a comitetelor judeţene de partid n-a fost rezolvată. Pînă la soluţionarea finală a problemei privind salariul cadrelor de partid judeţene a fost stabilite salariile lucrătorilor de partid de categoria I ale comitetelor săteşti: prim-secretarii comitetelor judeţene - 1300 de ruble pe lună, II secretari-1100 ruble, şefii de secţii-800 ruble, instructorii din secţii-600 ruble, şefii sectoarelor speciale-800 ruble şi ajutorii secretarilor-600 ruble pe lună.
În prezent chestiunea privind majorarea salariului secretarilor unor comitete judeţene a fost înaintată la CC al PC(b) al Moldovei. Noi considerăm că problema este pusă corect şi la timp. Biroul CC al PC(b)al Moldovei a discutat la 5 iunie 1944 această problemă şi a considerat oportun înaintarea unui demers către CC al PC(b) al URSS despre majorarea salariului lucrătorilor responsabili ai Comitetelor judeţene de partid din Moldova. Noi propunem stabilirea următoarelor salarii lunare:

• Prim- secretarilor -  1500 ruble
• Secretarilor II - 1400 ruble
• Sefilor de secţii   -  1100 ruble
• Instructorilor din secţii       800 ruble
• Şefilor secţiilor speciale      1000 ruble
• Ajutorilor secretarilor 700 ruble

Hotărîrea Biroului CC al PC(b) al Moldovei privind respectiva problemă se anexează."

Trudiţi-vă şi întrebaţi-i pe persoanele în etate, care era valoarea, sau puterea de cumpărare a sumelor mai sus menţionate, ca să înţelege-ţi că acestea alcătuiau o avere întreagă în respectiva perioadă.
Ocupanţii n-au uitat nici de ocrotirea sănătăţii, luînd un şir de măsuri şi hotărîri, care de facto au transformat propria lor sănătate într-un patrimoniu naţional. Încă nu se terminase cel de-al II război mondial iar în locurile cele mai pitoreşti ale Basarabiei, în imobilele mănăstirilor, spitalelor, şcolilor erau amenajate sanatorii şi case de odihnă pentru cadrele de partid staliniste. În cîteva cazuri au fost construite clădiri noi pentru aceleaşi necesităţi.

Şeful Direcţiei Administrative al CC al PC(b) al URSS Krupin într-o circulară secretă  din 18 aprilie 1944 scria secretarului CC al PC(b) din Moldova Salogor:
„În legătură cu solicitările comitetelor regionale, privind repartizarea lucrătorilor de partid bolnavi la tratament, inclusiv şi la sanatorii, Direcţia Administrativă al CC al PC(b) al URSS vă comunică următoarele:
1.      Condiţii adecvate pentru tratamentul lucrătorilor de partid trebuie de asigurat în primul rînd pe loc, folosind sanatoriile şi casele de odihnă de pe loc. Cheltuielile necesare pentru plata foilor de tratament în sanatoriile şi casele de odihnă locale sînt prevăzute din contul bugetului local la fondul indemnizaţiilor de tratament pentru activul de partid.
2.      Deplasarea la tratament al lucrătorilor de partid peste hotarele regiunii lor în spitale şi sanatorii trebuie de efectuat numai cînd nu există condiţii necesare de a organiza tratamentul pe loc. În acest caz, e necesar de a trimite din timp la Direcţia Administrativă a CC a PC(b) al URSS un demers cu o informaţie amănunţită despre boală şi bolnav semnat de medicii care-l tratează şi despre necesitatea de deplasare a bolnavului; în cazuri de urgenţă, aceste informaţii se transmit prin telegraf. Lucrătorii de partid se pot deplasa la Moscova sau în alte regiuni pentru tratament numai în cazul, cînd au primit confirmare despre deplasare de la Direcţia Administrativă a CC al PC(b) al URSS.
3.      Direcţia Administrativă a CC asigură tratamentul lucrătorilor responsabili din aparatul de partid, aflat la bugetul partidului. Personalul gospodăresc şi auxiliar al organizaţiei de partid şi colaboratorii arhivelor de partid, instituţiilor de studiere a istoriei partidului ("istpart"), gazetelor, editurilor, care se află la bugetul local al sovietelor, trebuiesc trimişi la tratament prin secţiile regionale şi raionale de ocrotire a sănătăţii (Narcomzdrav) sau sindicate.
4.      Toate achitările băneşti necesare pentru lucrătorii de partid trimişi la tratament se înfăptuesc de către organizaţiile locale de partid; tot pe loc se hotărăşte eliberarea îndemnizaţiilor medicale pentru aceştia.
5.      La eliberarea foilor de tratament în sanatorii şi case de odihnă, 20% din costul acesteia o plăteşte lucrătorul de partid.
6.      Este necesar de avertizat lucrătorii de partid trimişi la tratament, că în sanatorii şi casele de odihnă alimentaţia este asigurată în condiţii generale potrivit normelor stabilite de Harcomtorg (Comisariatul Norodnic pentru comerţ - Al. M.) al URSS şi nu există posibilitatea de a aloca fonduri suplimentare."

Să nu uităm, că mai era pînă la sfîrşitul războiului mondial. Pentru  acesta erau nevoie de multe resurse materiale şi financiare. Atît pe front cît şi în spatele lui oamenii erau într-o situaţie de nedescris. Sutele de mii de răniţi aveau nevoie de tratament şi medicamente; peste tot domnea sărăcia, foametea şi mizeria. Cu toate acestea, ocupanţii nu puteau ştirbi din cheltuielile rezervate pentru scumpa lor sănătate, motiv din care, cu toate că aveau nişte salarii decente, ei achitau doar 20% din costul nominal al foilor de tratament sau de odihnă.

Cred că e cazul să facem o paranteză şi să vorbim puţin despre atitudinea populaţiei locale faţă de bolşevici. Mai întîi e necesar să menţionăm că în perioada 28 iunie 1940 - 22 iunie 1941, adică a primei ocupaţii sovietice a Basarabiei, oamenii din părţile locului în acest termen scurt au văzut tot "farmecul" sistemului stalinist: de înjosire, umilinţă, tîlhărie, deportări, foamete şi violenţă.

Bineînţeles că în cazul dat este vorba de ura populaţiei locale faţă de sovietici, nedorinţa lor de a lupta alături de armata lui Stalin. Sigur, cei care au fost încorporaţi şi mobilizaţi în majoritatea cazurilor şi-au făcut conştiincios datoria de ostaş, mulţi au căzut în lupte, mulţi au rămas schilozi.

Propagandistic ideologia comunistă încerca să prezinte lucrurile, cum că locuitorii băştinaşi ai Basarabiei, de la mic pînă la mare luptau împotriva adversarilor URSS. Realitatea era însă alta. Mişcarea de partizani în Basarabia, organizată de Moscova ar putea fi comparată cu un spectacol bine regizat. Pe calea aerului în toiul nopţii erau paraşutaţi din Bielorusia, Rusia şi Ucraina "partizani moldoveni" în codrii Basarabiei. Ca exemplu poate servi un dosar de arhivă , care nu este altceva decît Lista nominală a partizanilor din detaşamentul „Za osvobojdenie Sovetscoi Moldavii”. În anul 1943 detaşamentul număra 406 partizani, din care 346 bieloruşi, 39 ucraineni, 12 ruşi, 3 polonezi şi un moldovean (Torpan Fedor Vasilievici) din Grigoriopol. Vizele de reşedinţă pînă la război ale acestora erau în Bielorusia, Ucraina, Rusia şi "republica" înjghebată de Stalin în scopuri propagandistice - RASS Moldovenească.

Probabil, că refuzul de a lupta de partea sovieticilor era motivat prin faptul, că cei care se considerau eliberatori, aveau un comportament de tîlhar la drumul mare. Şi ca să nu fiu numai cu vorba, propun spre judecata cititorului cîteva secvenţe din Informaţia  strict secretă adresată secretarului CC al PC(b) din URSS, Malencov G.M din 28 august 1944 semnată de secretarul CC al PC(b) din Moldova Salogor N: „Despre paza averii, imobilului şi a construcţiilor auxiliare abandonate temporar de ţăranii din unele raioane ale RSS Moldovenească evacuaţi de pe raza a 25 km de zona operaţiilor militare”.
„Comisia, întocmită de CC al PC(b) al Moldovei în componenţa căreia au fost incluşi reprezentanţi ai CC al PC(b)M, secretari ai comitetelor de partid din Judeţele Bălţi şi Orhei, ai statului-major menit să asigure apărarea spatelui frontului II Ucrainean şi Direcţiei NKVD care aveau aceiaşi misiune, reprezentanţi ai armatelor nr.52 şi 4 şi secretarii CR Sculeni, Făleşti şi Chiperceni al PC(b)M, a înfăptuit o examinare privind paza averii, imobilului şi a construcţiilor auxiliare ale ţăranilor care au părăsit temporar zona, fiind evacuaţi la 25 km de apropierea frontului de linia judeţelor Bălţi şi Orhei.
În urma cercetării a 14 localităţi şi a 4 centre raionale s-a stabilit cazuri de tîlhărie şi delapidare a averii ţăranilor, daune imobilelor, bisericilor, şcolilor, livezilor etc.
În satul Lucaceni (aşa-i în document), raionul Sculeni, la 90% din imobilele locative au fost zmulse uşile, ferestrele, podeaua. La toate casele ţăranilor au fost scoase lăcăţele şi alte dispozitive de încuiat, a fost furată vesela şi altă avere privată. Această avere a fost furată de către militarii sovietici ai corpului 5 tancuri şi regimentul 315 artilerie a armatei a 27-a.
În satul Valea-Rusului, raionul Sculeni au fost supuse distrugerii şi furturilor 50% din casele oamenilor. Locuitorii satului au declarat, că la majoritatea din ei militarii au furat toate rezervele alimentare, averea din casă şi au distrus construcţiile. Cetăţeana Tipa Alexandra Constantilnovna a mărturisit că de la ea au fost furate 3 mese, un servant, un patefon cu discuri, 10 ştiubee, 3 saltele, 3 perne, saci, au fost scoase şi furate uşile şi ferestrele. Ţăranca Cumpa (probabil - Cumpătă- Al. M.) Elena a mărturisit că de la ea au fost furate 4 mese, 2 feţe de masă, 2 cuverturi, aproape tot vinul, porumbul, făina etc.
Satul Celacu-Veci (aşa-i în document, corect, Vechi - Al. M.), raionul Făleşti, a fost supus nelegiuiri şi tîlhăriei din partea militarilor sovietici din divizia Melitopoli, divizia 252 al corpului 78 şi 303 din componenţa armatei a IV-a. Patruzeci de procente din sat a suferit din cauza tîlhăriilor. Locotenentul major Şostacov şi sergentul major Luchin din statul major al corpului 78, cu toate că aveau la dispoziţie grajduri specializate şi imobile în sat, samavolnic au ocupat 2 case, au scos şi dus averea din ele şi le-au transformat în grajduri.
Au fost stabilite cazuri, cînd clădirile şcolilor şi a tehnicumurilor au fost de asemenea supuse tîlhăriilor şi mizeriei. Astfel drept exemplu poate servi satul Găleşti, raionul Sculeni, unde din clădirea şcolii au fost zmulse ramele, stricată sticla şi toate băncile şcolare. De devastarea şcolii s-au ocupat subalternii locotenentului inferior Pidnov din brigada a 9-a motorizată. Din Şcoala agricolă din Cucuruzeni (în original-tehnicum) la 9 iulie curent, căpitanul Furmanov (unitatea militară NAH, divizia 375) s-a căpătuit cu 2 cositoare, spitalul militar nr. 474 al armatei a IV-a şi-a luat 50 tone de porumb, 50 de paturi, tot felul de rechizite pentru cai şi vite, o ladă cu sticlă - oglindă. Toate aceste bunuri au fost furate după ce a fost ruptă lăcata depozitului şcolii agricole.
În satele Goreşti, Bucşa şi Răspopeni  bisericile au fost aduse într-o stare de haos. În interiorul bisericilor au fost rupte şi aruncate arhivele bisericeşti, s-a tras cu arma în atributele de cult aflate în interiorul edificiului, au fost deshumate morminte, zmulse icoanele de pe pereţii bisericilor, distruse tavanurile şi podeaua. Tîlhărirea şi ruinarea bisericilor le-au făcut soldaţii brigăzii 56 mecanizate, corpului 23 mecanizat a armatei 57-a”.

Nu este exclus, că atunci cînd au revenit localnicii pe la casele lor, sau la ce a mai rămas din ele, autorităţile sovietice să le fi spus că aceste distrugeri şi furturi le-au făcut "călăii români".

Cred că e cazul să punem la dispoziţia stimatului cititor două documente dintr-un singur dosar de arhivă despre 2 funcţionari sovietici şi activitatea acestora în RSSM în anul 1945, în care tangenţial  apar şi alte personaje.
-----------------------------------------
                                                                                                                         S E C R E T
             Procurorului URSS – tov. Gorşenin C.P.
             Secretarului CC al PC(b) din Moldova – tov. Salagor N.L.
             Secretarului  Comitetului Judeţean (CJ) al PC(b) din Moldova – tov. Krainii T.

                                 I N F O R M A Ţ I E   S P E C I A L Ă

       La 5 aprilie 1945 în satul Rezeni, raionul Chişinău, s-a sinucis adjunctul Procurorului judeţului Chişinău – BOGOMOLOV Piotr Fiodorovici, anul naşterii 1911, originar din Jernovogorie, raionul Sovietskii, regiunea Kirov, rus, membru al PC(b) din anul 1939, a activat în organele de procuratură din anul 1939 pînă în martie 1944 – Procuror raional în regiunea Kirov, din martie 1944 – în RSS Moldovenească.
       La sosirea mea împreună cu Secretarul CJ Chişinău al PC(b) din Moldova tov. Krainii şi reprezentanţii organelor de anchetă în satul Rezeni, am stabilit:
       La 23 martie anul 1945,  Bogomolov P.F. a fost trimis de CJ Chişinău al Partidului în deplasare în raionul Kotovsk pentru acordarea ajutorului la efectuarea semănatului de primăvară.
       Comitetul raional (CR) Kotovsk al partidului l-a numit pe Bogomolov în satul Zâmbreni (la 7 km de satul Rezeni). La sfîrşitul lui martie 1945 reprezentanţii CR Kotovsk al partidului nu l-au găsit pe Bogomolov în satul Zâmbreni, dar de la ţărani au aflat, că Bogomolov permanent bea şi nu participă la semănat.
       La 1 aprilie 1945 Bogomolov s-a adresat din proprie iniţiativă la punctul medical din Zâmbreni, unde a fost diagnosticat că suferă de alcoolism şi la momentul examinării se află în stare de ebrietate avansată.
       În aceeaşi zi, la 1 aprilie 1945, Bogomolov a sosit în satul Rezeni, unde anterior a îndeplinit funcţia de împuternicit pe problemele livrării grîului la stat şi a continuat să bea la localnici.
       Aproximativ la ora 3 în  ziua de 5 aprilie Bogomolov a trecut pe la adjunctul Preşedintelui Sovietului sătesc Rezeni  - Birov Iacov Constantinovici,  a cerut vin şi posibilitatea de a se odihni pentru ca seara să plece în satul Zâmbreni.
       Bogomolov era în stare de ebrietate avansată şi Birov vin nu i-a dat, dar i-a propus să se odihnească în altă parte a casei (în care nu locuia familia).
       În această parte a casei Bogomolov a fost găsit mort, în poziţie semiaşezat pe scaun, după maşina de cusut. Împuşcătura a fost efectuată în zona de lîngă ureche, în tîmpla dreaptă. Lîngă Bogomolov a fost găsit un brauning belgian şi un tub de cartuş.
       În urma examinării exterioare, în buzunarele lui Bogomolov au fost găsite patroane pentru revolverul brauning, biletul de partid, paşaportul şi alte documente.
       Urme de violenţă nu au fost stabilite, de aceea urmează de constatat, că Bogomolov s-a sinucis.
       Rezultatele finale ale anchetei vor fi comunicate suplimentar.

       Procurorul RSSM
           Consilier Judiciar de Stat de clasa III                                  F. Doncenco

       6 aprilie 1945
       or. Chişinău, RSSM                                             ANRM (  F.3085, inv.1, d. 40)

    Este „îngrozitor” să ne imaginăm ce ne făceam noi,dacă toţi ocupanţii procedau  la fel ca
    Procurorul adjunct Bogomolov...
-----------------------------------------    Un alt funcţionar a procedat „mai raţional”.Să urmărim documentul:

                                   Secretarului CC al PC(b) din Moldova
                                   Tov. Salagor                                                                S E C R E T

                                               R A P O R T  S P E C I A L

       De către Procuratura raionului Kotovsk, judeţul Chişinău, a fost intentat proces penal împotriva Şefei bazei Raipotrebsoiuz-ului din Kotovsk – Şalinikova Zinaida Andreevna pentru delapidarea sumei de 5707 ruble şi irosirea produselor alimentare şi mărfurilor industriale din fondurile cu destinaţie specială:
                Pentru pedagogi, pentru activul de partid şi pentru nou-născuţi.
       În procesul anchetării cazului s-a stabilit, că irosirea produselor alimentare şi mărfurilor industriale din fondurile cu destinaţie specială a avut loc din indulgenţa, iar uneori chiar şi cu participarea directă a unor lucrători de partid de conducere din Comitetul executiv raional (CER) Kotovsk şi CR al PC(b)M. S-au irosit cele mai de preţ mărfuri prin casarea lor pe facturi pentru Selpo-uri, pe cănd mărfurile se iroseau pe loc, prin depozitul principal.
       Astfel, din ordinul Preşedintelui CER – Pravovorskii, din fondul pentru pedagogi a fost transmis Preşedintelui Selpo-ului – Ivanova un palton, trei metri de tricot unor persoane ce nu au nimic comun cu pedagogia. Pe lîngă aceasta s-au eliberat 6 kg de ciocolate pentru lucrătorii CR al PC(b)M – Ţîganov, Lujaev şi reprezentantului CC al PC(b)M – Kneazev. Preşedintele CER personal şi-a luat din acest fond 10 băsmăli, din care 5 băsmăli la preţul de 81 ruble, 3 băsmăli la preţul de 375 ruble, 2 băsmăli la preţul de 186 ruble şi alte lucruri.
       Din fondul pentru nou-născuţi s-a luat manufactură de către Preşedintele CER – Redin - 10 metri, Secretarul CER – Ostapenko – 5 metri, fostul şef al Secţiei generale – Golţvorm – 10 metri, şeful Gorcomhoz-ului – Socolov – 10 metri.
       De regulă, taloanele pentru primirea manufacturii se eliberau de fostul şef al Secţiei generale a CER – Golţvorm, care în prezent a fost deportată de către organele NKVD la locul anterior de trai, ca fiind venită cu nemţii pe teritoriul RSSM.
       Conform datelor deţinute, în octombrie 1944, Secretarul CR al PC(b)M – Ţîganov a luat pentru sine personal mărfuri în sumă de peste 4000 ruble şi pînă în prezent nu a achitat această sumă.
       Pe lîngă aceasta, s-a stabilit, că Ţîganov are de acoperit în casa CR al PC(b)M suma de 3500 ruble, iar al doilea secretar – Lujaev – 3000 ruble.
       Vitele rebutate pînă în prezent nu au fost luate la evidenţă pe raion şi, conform declaraţiei şefului Raizo-ului – tov. Cerepov, toţi lucrătorii de conducere şi-au luat vaci din aceste vite şi nu au plătit pe ele bani.
       De asemenea Cerepov a declarat, că el a transmis Secretarului CR al PC(b)M – Ţîganov un document de la Sovetul sătesc Mileşti, precum că Preledintele CER – Pravovorskii a luat de la acest soviet sătesc 20 de oi, 2 porci şi nu se ştie unde le-a transportat, cerînd ca Ţîganov să întreprindă măsurile necesare. Însă, Ţîganov a pus acest document în masă şi nu a întreprins careva măsuri. Pe lîngă aceasta, Pravovorskii şi-a însuşit 3 porci în satul Sărata-Galbenă.
       La 10 aprilie 1945 în Procuratura raionului s-a prezentat şeful Pazei militare a Zagotzerno-ului din Kotovsk şi a declarat, că CER ilegal a primit de la depozit 1,5 tone de orz. În scopul verificării faptului dat la Procuratura raionului a fost invitat directorul  Zagotzerno-ului – Maiorov, care a declarat, că în temeiul dispoziţiei orale a Secretarului CR al PC(b)M – Ţiganov şi Preşedintelui CER – Pravovorskii lor li s-a eliberat din fondul de seminţe, adunat pentru familiile combatanţilor şi săracilor, 1,5 tone de orz pentru CER şi 1070 kg grîu pentru spital. Pe lîngă aceasta, Maiorov a declarat, că Ţîganov  l-a rugat să-i scrie o chitanţă fictivă de primire a 4 tone de porumb de la Sovietul sătesc Manoileşti, care a fost luată de CR pentru furaje. De asemenea, Maiorov a menţionat, că în perioada campaniei de colectare a pîinii, din dispoziţia lui Ţîganov, prezenta cifre mărite faţă de cantitatea reală de pîine colectată, p!
 entru sporirea procentului de îndeplinire a planului la colectarea pîinii pe raion.
       Pe lîngă faptele expuse, în acţiunile Secretarului CR al PC(b)M se constată grosolănie administrativă. De exemplu: în perioada campaniei de colectare a pîinii în septembrie 1944, în satul Costeşti, Ţîganov a ţinut o adunare cu responsabilii de colectare, la care i-a ameninţat, că pentru neîndeplinirea planului  va aplica măsuri drastice, pînă la arestare şi deportare. Pe lîngă aceasta, i-a chemat pe 3 responsabili, care din cauze obiective au lipsit de la adunare, i-a certat, i-a ameninţat cu arestarea şi alte sancţiuni. Se cunosc şi alte fapte de grosolănie din partea lui Ţîganov faţă de ţărani şi comunişti.
       În baza celor expuse, rog să delegaţi în raionul Kotovsk o comisie de partid pentru verificarea faptelor relatate mai sus şi să discutaţi în cadrul Biroului CC al PC(b)M comportamentul Primului secretar al CR Kotovsk al partidului – Ţîganov, celui de-al doilea secretar – Pujaev şi Preşedintelui CER Kotovsk – Pravovorskii.

           Procurorul RSSM
           Consilier Judiciar de Stat de clasa III                                  F. Doncenco

       Or. Chişinău, RSSM                                                        ANRM  F.3085, inv. 1 , d. 40
       18.04.1945
-----------------------------------------
Este binecunoscut faptul că în RSSM, după 1944, au fost aduşi din URSS nu numai şefi de rang superior, ci şi tot felul de agramaţi şi aventurieri. În rîndul celor aduşi de infernul roşu se nimereau şi oameni cumsecade, dar numărul acestora era atît de mic, încît ei nu erau în stare să schimbe imaginea generală pe care o creau zi de zi cadre de teapa celui care era preşedinte de kolhoz în satul Cuzmin, raionul Camenca.
Consider că documentul ce urmează este de interes public, de aceea am hotărît să-l reproduc integral. Cititorul  trebuie să cunoască, că metodele violente, josnice şi mişeleşti ale preşedintelul kolhozului, care în scurt timp devenise "buhaiul satului", erau tipice pentru întreg spaţiu rural din RSSM, poate cu unele  mici excepţii. Prezentăm documentul[i]:

                                              "Secretarului Comitetului Central ULCT din URSS
                                                                      tovarăşului Şelepin A.N.

                       S C R I S O A R E     D E     I N F O R M A R E

           Vă comunicăm că pentru controlul faptelor descrise în scrisoarea cu nr.01/3324 din 12 mai 1950, am trimis şefului-adjunct al secţiei şcolii a CC al ULCTM tov. Stelea I.D, care împreună cu alţi doi membri ai biroului CR Camenca al PC(b)M t.t. Screabin şi Varava au stabilit că preşedintele kolhozului ”Şleah do kommunî” din satul Cuzmin, raionul Camenca, Valînschi Nichita Filimonovici, într-adevăr a decăzut moral şi în viaţa de zi cu zi face abuz de funcţia pe care o ocupă, are un comportament criminal faţă de femei, este grosolan cu ele, le constrînge spre concubinaj, promiţîndu-le ajutor material şi alte facilităţi din contul kolhozului.

O dovadă importantă sînt mărturisirile scrise de Prisajniuc Elena Terentievna, Culicinscaia Ana Iacovlevna, Vlajievscaia Maria Petrovna, Sniţarenco Olga Nichiforovna şi altele, care confirmă că Valînschii duce un mod de viaţă desfrînat, ruinînd averea kolhozului.

În toamna anului 1949 Valînschii a forţat spre concubinaj o fată de 18 ani, Priseajniuc Elena Terentievna, căreia i-a promis că se va căsători cu ea şi îi va da şi bani.
La 26 martie 1950 tov. Priseajniuc a născut un băiat, dar potrivit explicaţiilor mamei sale, tatăl copilului, chipurile, nu este Valînschii, ci tov. Sanalatii Nicolai, pe numele căruia a şi fost înregistrat copilul.
În mărturisirea sa, Culicinscaia Ana Iacovlevna afirmă că după ce părinţii săi, în 1947, au fost judecaţi, Valînschii a scris o scrisoare la Tehnicumul de cooperaţie din Soroca, unde învăţa Culicinscaia şi a cerut ca aceasta să fie exmatriculată (motivînd probabil că are părinţi judecaţi - Al.M.)

Tov. Culicinscaia a fost exmatriculată din respectiva instituţie de învăţămînt chiar din primul an de studii. În 1948, cînd s-a întors în satul Cuzmin, a început să lucreze în kolhozul "Şleah do communî". Valînschii o certa şi batjocorea des la lucru, în prezenţa altor kolhoznici, iar în toamnă i-a propus serviciile sale. A venit la ea acasă şi i-a propus să trăiască în concubinaj, iar în schimb nu o va mai certa şi înjura, ci o va ajuta economic. De atunci Valînschii o foloseşte tot timpul în calitate de concubină.

Tov. Vlajievscaia M.P. a acceptat concubinajul pentru 0,06 ha de pămînt din moşia kolhozului, care i s-a repartizat la propunerea lui Valînschii. Dar după ce Valînschii a încetat s-o mai viziteze, a fost eliberată de la lucru (ferma de păsări), luîndu-i-se şi pămîntul.

Noi am stabilit, iar mărturisirile scrise confirmă că Valînschii îşi bătea joc de fetele care nu-l lăsau să intre în casă sau nu-i făceau pe plac. De exemplu, tov. Sniţarenco Olga Nichiforovna mărturiseşte că Valînschii a hotărât să o trimită la lucru în Donbas doar din motiv că aceasta nu i-a permis să intre în casă. Tov. Buzulenco Olga Vasilievna a relatat că Valînschii, în 1949, în timpul prăşitului, a înjurat-o sub pretext că a tăiat multe fire de floarea-soarelui. Tot atunci Valînschii i-a propus să vină seara la ea acasă, iar în schimb el nu o va critica la adunare. Şi într-adevăr, Valînschii nu a spus nimic despre ea la adunare, însă cînd a venit seara la ea acasă, tov. Buzulenco nu l-a lăsat să intre.
Din acest motiv el i-a interzis fetei să meargă cu căruţa kolhozului la piaţă, cu toate că brigadierul i-a permis, ea achitînd anterior suma necesară pentru a fi transportată cu căruţa.

Tov. Guşilo Maria Nicanorovna confirmă faptul că Valînschii de nenumărate ori a batjocorit-o şi s-a răzbunat pe ea, din motiv că i-a refuzat propunerile şi a opus rezistenţă la încercările lui de a o viola.

Tov. Voronovschaia Victoria, Jucovschaia Liusia şi Hmelevschaia Xenia au refuzat să dee mărturisiri concrete deoarece le este ruşine, dar din discuţiile cu alte fete şi din mărturiile scrise se confirmă că şi acestea au fost concubinele lui Valînschii.

Tov. Leahovici Liza Condratievna ne-a comunicat că Valînschii a pierdut orice simţ omenesc. De faţă erau toţi kolhoznicii cînd acesta a alungat-o pe fiica sa, Lida din clubul kolhozului, iar în martie 1950, atunci cînd fiica sa de 14 ani a ieşit în drum, unde lucra brigada de construcţii, Valînschii a înjurat-o.

Noi am trimis la CC al PC(b) al Moldovei copia scrisorii tov. Ivanov, scrisoarea informativă a tov. Stelea I.D. şi copiile mărturisirilor tuturor fetelor despre care am menţionat.
CC al PC(b) al Moldovei a transmis toate aceste materiale procuraturii pentru a-l trage la răspundere penală pe Valînschii.

Secretarul CC al ULCT din Moldova V. Cohanschii"

-----------------------------------------

Cu regret, cazuri de genul acesta au fost mult mai multe decît ne putem imagina.
Nu toţi ocupanţii aveau metode asemănătoare în comportamentul lor. Mulţi din ei erau credincioşi cauzei marxist-leniniste şi partidului condus de Marele Cîrmaci. Printre principalele dogme ale acestora era ateismul. Împuşcarea, deportarea feţelor bisericeşti şi a credincioşilor, indiferent de cultul religios de care aparţineau, au fost măsuri folosite din plin. Peste puţin timp se trecuse la o politică mai moderată. Printre metodele de constrîngere administrativă se numărau: şantajul, naţionalizarea imobilelor unde aveau loc adunările sau slujbele religioase, batjocura şi ameninţările la persoană.

Drept exemplu poate servi un document care confirmă metodele de luptă violentă cu credincioşii şi dragostea celor veniţi faţă de băutura naţională a băştinaşilor[ii]
-----------------------------------------
"SECRET Secretarului CC al PC al Moldovei tov. Lazarev A.M. Locţiitorului Preşedintelui Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti tov. Scurtul M.V.

Preşedintele kolhozului din s. Brătuşenii-Noi, raionul Brătuşeni, în numele lui Stalin, a intrat, fiind în stare de ebrietate, în casa de rugăciuni baptistă, în momentul cînd oamenii se rugau. A început să-i înjure pe cei aflaţi acolo, ameninţîndu-i că-i va împuşca sau va arunca o grenadă în casa de rugăciuni. În acest fel el i-a alungat pe toţi credincioşii din local. Asemenea fapte Novicov a mai făcut de nenumărate ori, mai mult decît atît, el i-a avertizat că dacă cineva îl va denunţa, el îi va "alunga în Siberia".

Despre încălcarea grosolană a Constituţiei staliniste a fost informat Comitetul de partid de circumscripţie şi Comitetul executiv de circumscripţie.
Cele relatate au sarcina de a vă informa.

23 octombrie 1952                                                                 S.Colesnic,
 Împuternicitul Consiliului privind cultele religioase pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS pentru  RSSM.”
În procesul de lucru am dat peste o informaţie publicată în ziarul "Delovaia gazeta" din 23 iunie 1994 intitulat - "Prigovor vînesen" (Sentinţa a fost pronunţată). Subiectul acestui material informaţional ar putea fi caracterizat printr-o singură expresie: "Nimic nou sub soare!”
Este vorba de o serie de crime săvîrşite în 1994 de un grup de militari ruşi în Republica Moldova suverană şi independentă. Reproducem un fragment din articolul respectiv:
"Tribunalul Militar al Moldovei a pronunţat sentinţa celor patru militari ruşi învinuiţi de furt, tîlhărie, excrocherie şi alte acţiuni ilegale. Tribunalul a hotărît izolarea acestora de societate şi, în consecinţă, soldatul Haricov a fost condamnat la 2 ani şi 8 luni, maiorul Teterin - la 5 ani şi 6 luni, căpitanul Gram - la 6 ani şi maiorul Cercasov - la 7 ani detenţie”.

Probabil că astfel au înţeles ei îndeplinirea misiunii de internaţionalist-pacificator. În această ordine de idei, ajungem la concluzia că, comportamentul ocupantului este totuşi previzibil- violenţă, jaf, viol  şi batjocură.
Un lucru este cert, ocupanţii sovietici au fost pilonii de bază a unui mecanism totalitar străin, care s-au infiltrat violent în vieţile şi minţile oamenilor pentru mai bine de şase decenii afectînd multe generaţii .

Alexandru Moraru, istoric-arhivist si publicist (mun. Chişinău)
Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro / 30.05.2010