joi, 10 iunie 2010

Ucraina demult vrea ...şi Palanca!


Asa cum am promis in articolul nostru de ieri, astăzi continuam cu dezvaluiri despre Palanca. De la 1989 încoace, toţi şefii mai mari şi mai mici, indiferent de culoarea politică s-a exagerat din plin numele şi chipul viteazului domnitor Ştefan Voievod. Acestea le puteţi găsi unde vreţi, începînd cu bancnotele Republicii Moldova (de parcă alţi domnitori de vază n-am mai avut) şi terminînd cu unul din cel mai ieftin rachiu.


Spun toate acestea, fiindcă cred că, este înjositor pentru un domnitor de talia lui Ştefan cel Mare, pe care l-a respectat întreaga Europă, şi nu numai, numele căruia a intrat cu demnitate în istoria naţională şi universală să fie folosit în scopuri comerciale sau politice, cum o fac mulţi politicieni din Moldova, fără mustrări de conştiinţă. 

Cum a putut preşedintele Snegur să stea în genunchi la Putna, la mormîntul celui care a fost Ştefan cel Mare; să taie panglica la deschiderea bustului lui Nicolae Iorga, apoi să “negocieze” pămîntul apărat de domnitor – cazacilor, rusofonilor veniţi din lumea vînată sau turcilor creştinaţi, şi apoi să bea şampanie cu un Smirnov, un criminal ordinar care demult trebuia sa fie pus la dubă pe viaţă, ţinînd cont de gravitatea infracţiunii comise. 

Ne dezbină şi ne fărămiţează înghiţindu-ne bucăţică cu bucăţică vecinii noştri de la nord şi est - ucraineni, veneticii mai vechi şi mai noi; adică cei vechi – care au venit în 1940, apoi în 1944 cu mînile în buzunare şi au fost împroprietăriţi cu apartamentele şi casele celor represaţi, sau nevoiţi să se refugieze, deoarece ocupanţii veneau cu tancurile. Mai noi – cei care ne distrug economia, sau ce-a mai rămas din ea. Cred că aţi priceput că este vorba de inundaţia mărfurilor ucrainene şi ruseşti. Majoritatea se vinde la un preţ relativ mai mic decît cele de producţie autohtonă. Bomboane, bere, mezeluri, mirodenii ş.a. Cine are nevoie de bomboane sau bere ucraineană?

Toată Europa cumpără bomboane din Moldova, fiind considerate cele mai bune după calitate şi ingrediente naturale, iar mintioşii guvernanţi de la noi, au deschis drum verde mărfurilor mult mai proaste din punct de vedere a calităţii, dar mai ieftine. Cred că acest lucru vorbeşte despre faptul că legislaţia actuală nu numai că nu apără producătorul autohton, dar îi organizează o concurenţă bolnavă bazată pe mită. Avînd în vedere capacitatea minoră de cumpărare a populaţiei noastre, sigur că mult se îndreaptă spre mărfurile mai ieftine, fapt care creează o problemă serioasă şi face ca mărfurile moldoveneşti să staţioneze pe tejghea. Cum poate berea, făinoasele sau alte produse aduse din Krivoi Rog sau Haricov sa fie vîndute în Republica Moldova mai eftin decît cele locale? Şi trebuie să credem că în aceste cazuri nu este vorba de mită impresionantă dată factorilor de decizie din Republica Moldova. E straniu şi faptul că directorii fabricilor de bomboane, bere ş.a. nu se revoltă privind pierderile financiare din urma concurenţei. Ce poate fi la mijloc? Formula mită-corupţie, incompetenţa de a aprecia piaţa, indiferenţa sau trădarea economică?

Legislaţia noastră, reacţia întîrziată la toate evenimentele, mita sau corupţia ne-a făcut să avem o ţărişoară, teritoriul căreia din an în an devine mai mic, fapte pe care TV Chişinău le interpretează ca pe succese ale diplomaţiei moldoveneşti; o ţărişoară condusă de trei preşedinţi (unul din ei din modestie îşi zice başcan – Al.M.); o ţărişoară cu trei capitale, cu două armate, cu două unităţi băneşti, cu cîteva limbi de stat (!), cu trei drapele de stat (!), cu trei parlamente, în schimb gurile rele spun că are un singur regizor şi patron – Rusia. 

De s-ar ridica Ştefan-Vodă.. ar fi pedepsiţi cei, care n-au ascultat povaţa bătrînului Ştefan că în caz de neputinţă să nu închine ţara ruşilor, să nu vîndă pămîntul strămoşesc cum au făcut-o şi o fac fără demnitate guvernanţii „noştri”. 

I-a venit rîndul satului Palanca. E şi firesc, deoarece cu pierderea Tighinei, Cuciurganului, Rîbniţei, Dubăsarilor, Camencăi, Grigoriopolului şi a celorlalte localităţi ne-am obişnuit. Se duce pe apa sîmbetei mănăstirea Chiţcani, cum s-a dus mai înainte Biserica Măzărache din Chişinău. Biserica creştin-ortodoxă, construită din sursele financiare şi cu mînele muncitoare ale credincioşilor a fost dărîmată, sau dacă vreţi cedată, confesiuni religioase ruseşti a lipovenilor. Toate confesiunile şi-au construit sau închiriat lăcaşuri, pe cînd lipovenii, care n-au pus nici a cărămidă la acest edificiu creştin, sunt stăpîni.
Istoria ne dovedeşte prin fapte că Ucraina, la fel ca Rusia a avut şi are o poftă mare de pămînturi străine. Să ne amintim – regiunea Lemberg (Lvov), Crimeea tătarilor, regiunea Cernăuţi, Hotin, Cetatea Albă, Insula Şerpilor şi altele mai mici, în care în curînd va intra şi Palanca. 

Poate pentru mulţi cetăţeni cuvîntul Palanca este o noţiune abstractă, un punct pe micuţa hartă a Republicii Moldova. În realitate este un loc atît de pitoresc ca codrii Orheiului sau altele. Palanca este un punct strategic foarte important, Palanca este un loc unde trăiesc români basarabeni buni şi harnici, Palanca este un loc unde sunt păduri şi ape bogate în animale şi peşte. Este unul din locurile unde se odihnea „cultural” cu arma de vînătoare Ivan Bodiul împreună cu invitaţii săi din „republicile-surori”. Dar Bodiul nu chema la vînătoare pe capii de partid din republicile unionale într-un loc nepitoresc sau unde lipseşte fauna şi flora naţională! 

Pofta Ucrainei faţă de Palanca este de demult. Ştiu ucrainenii ce ştiu, şi tare doresc s-o aibă. Încă din 1949, şi chiar ceva mai înainte, au încercat dar n-au izbutit. Pentru a confirma cele spuse vă pun la dispoziţie un document depistat din Arhiva Naţională a RM (F.2848,inv.22,d.73,f.28), care confirmă, că RSS Ucraineană în mod grosolan, ilegal şi abuziv a luat un teritoriu foarte impunător atît ca spaţiu cît şi ca calitate de la raionul Olăneşti, care aparţinea satului Palanca şi l-a “alipit”, cum le place să spună ocupanţilor, la raionul Staro-Kazacie, regiunea Ismail. 

În fotografie avem copia xerox al Hotărîrii Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti nr. 731 din 11 iunie 1949 „Despre restabilirea proprietăţii funciare al satului Palanca, raionul Olăneşti”.
Acest exemplu este numai un singur caz despre vehiculata prietenie moldo-ucraineană”,care de fiecare dată se făcea rentabilă numai pentru ucraineni.

Interesant, care va fi următoarea pradă a Ucrainei din contul teritorial al Moldovei?


Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist (mun.Chişinău) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Blog din Moldova Display Pagerank toateBlogurile.ro