Istoria asa cum nu o stim (ultima parte ?) : DEPORTARILE BASARABENILOR : TRAGEDII DE FAMILII SI TARA

Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro

DEPORTARILE  BASARABENILOR : TRAGEDII DE FAMILII SI TARA      

EROI NECUNOSCUTI (sfârşit)

Numim acest articol ca fiind ultima parte, deoarece aici se oprește studiul nostru, în acest moment, sigur mai sunt multe alte cazuri de basarabeni și familii distruse de către regimul bolșevic, pe acestea însă, timpul sigur le va dezvălui. De asemenea, și noi vom continua prezentarea tuturor cazurilor identificate. Romanii trebuie sa cunoască istoria ascunsa a regimului bolșevic. Tinerii din ziua de azi, trebuie sa cunoască adevărul, adevăr care sigur ne va elibera.

*          *          *

Tabîrţa A.N. roagă să fie eliberată din deportare, motivînd prin faptul, că în deportare se află singură, este de vîrstă înaintată şi nu este aptă de muncă.

Din materialele pe dosar se constată, că Tabîrţa A.N. a fost ridicată la 6 iulie 1949, iar la 22 octombrie 1949 ea a fost condamnată de Şedinţa specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în regiunea Kurgan, ca membru al familiei unui colaboraţionist.

Soţul ei – Tabîrţa Dmitrii Gheorghievici, anul naşterii 1880, locuind pe teritoriul RSSM temporar ocupat de armata româno-germană, în iulie 1941 a denunţat organelor de represare române activul sovietic de partid al satului, a participat la judecata lor în calitate de martor.

În noiembrie 1944, Tabîrţa D.G. a fost condamnat de Tribunalul militar al armatei MAI al RSSM pe art. 54-1”a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM, locul aflării lui în prezent nu se cunoaşte.

În raionul Floreşti, RSSM, locuieşte fiica lui Tabîrţa A.N. – Rotari Prascovia Dmitrievna, care lucrează în colhoz, soţul ei – Rotari Filip Dmitrievici este participant la Marele Război pentru Apărarea Patriei, este invalid de grupa III, în prezent lucrează în colhoz. Materiale compromiţătoare asupra lor nu sunt. Rotari P.D. şi Rotari F.D. doresc s-o întreţină pe Tabîrţa A.N.

Avînd în vedere, că Tabîrţa A.N. este de vîrstă înaintată, din cauza sănătăţii nicăieri nu lucrează, are probleme materiale, iar în raionul Făleşti locuiesc fiica şi ginerele ei, care sunt antrenaţi în munca social-utilă şi doresc s-o întreţină, ......

F.3085, inv.1, d.786, f. 279 - 280

*          *          *

Bejinari Prascovia Alexeevna roagă să fie eliberată din deportare fiica ei Negara Valentina Ivanovna, anul naşterii 1910, şi copiii ei, motivînd prin faptul, că ea (solicitanta) este de vîrstă înaintată, nu este aptă de muncă, are probleme materiale, iar fiica ei cu trei copii în prezent se află în deportare singură, deoarece soţul ei – Negara S.L. a decedat la 9 august 1953. Totodată, în cererea sa, Bejinari P.A. indică, că doi fii ai lui Negara V.I., care nu au fost deportaţi, au făcut serviciul militar în Armata sovietică.

Din materialele pe dosar se constată, că Negara S.L., ca colaboraţionist, împreună cu soţia şi copiii minori a fost ridicat la 6 iulie 1949, iar la 24 decembrie 1949  a fost condamnat de Şedinţa specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în RASS Bureată. De asemenea, s-a stabilit, că fiul lui  Negara V.I. – Negara Alexandr Samsonovici, anul naşterii 1927, într-adevăr a făcut  serviciul militar în Armata sovietică din anul 1947 pînă în anul 1951, iar al doilea fiu – Nicolai, anul naşterii 1930, în prezent face serviciul militar în Armata sovietică.

Avînd în vedere, că capul familiei deportate a decedat, doi din fii au  făcut  serviciul militar în Armata sovietică, că Bejinari P.A. este de vîrstă înaintată şi are probleme materiale, iar Negara V.I. nu este în stare să-şi întreţină singură copiii minori...                           

F.3085, inv.1, d.786, f. 281 - 282

*          *          *

La 7 mai 1955, examinînd în cadrul şedinţei comisiei dosarul de evidenţă şi arhivă referitor la condamnatul de către Tribunalul militar al armatei MAI al RSSM pe art. 54-1 „a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM – Ionescu Constantin Gheorghievici, comisia a decis să caseze acest dosar.

Din materiale se constată, că Ionescu a fost arestat şi condamnat doar în baza unui certificat de arhivă, din care s-a stabilit, că Ionescu Constantin era agent al siguranţei.

În urma controlului efectuat s-a stabilit, că agenţi ai siguranţei au fost cîteva persoane cu familia Ionescu, dar nici patronimicul, nici anul naşterii în materialele de arhivă nu sunt, iar condamnatul vina categoric a negat-o, atît în timpul anchetei, cît şi în judecată.

În asemenea circumstanţe lucrătorii secţiei transport a Căii ferate Chişinău, care în mai 1947 au perfectat materialele pentru arestarea lui Ionescu, nu au avut nici un temei pentru arestarea acestuia.

Avînd în vedere cele expuse şi expediindu-vă încheierea pe dosarul Ionescu C.G., rog să efectuaţi controlul şi să înaintaţi întrebarea privind responsabilitatea lucrătorilor secţiei transport a KGB-ului şi procuraturii transporturilor, care sunt vinovaţi de arestarea neîntemeiată a lui Ionescu.

Dosarul pe Ionescu C.G. în zilele apropiate va fi remis împreună cu recursul Procurorului militar al Circumscripţiei militare Odesa pentru examinare.

F. 3085, inv. 1, d. 784, f. 260 - 261

*          *          *

Examinînd materialele dosarului privind acuzarea lui Parfentiev Condrat Parfentievici, Pogorelov Serghei Mihailovici şi Ţîbulschii Alexei Antonovici, condamnaţi pe alin. 2 al Decretului Prezidiumului  Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943 şi pe art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU la muncă silnică cu termene: Parfentiev – la 20 ani, iar Pogorelov şi Ţîbulschii – la cîte 15 ani fiecare, toţi cu interdicţie de drepturi şi confiscarea averii, am stabilit, că vina lor de trădare a Patriei, (Patria comunistă care ne-a ocupat ? –Al.M) iar a lui Parfentiev şi Pogorelov – şi de agitaţie antisovietică, prin materialele dosarului a fost demonstrată şi ei au fost condamnaţi corect.

F. 3085, inv. 1, d. 784, f. 276

 *          *           *

GUDALI Varfolomei Stepanovici, soţia lui GUDALI Evdochia Petrovna, fiica VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna, anul naşterii 1920, nepoţii VOLOSIUK Ivan Chirilovici, anul naşterii 1943, VOLOSIUK Svetlana Chirilovna, anul naşterii 1947, la 6 iulie 1949 au fost evacuaţi din raionul Rîbniţa, RSSM, şi la 24 decembrie 1949 au fost condamnaţi la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în regiunea Curgan, ca familia unui colaboraţionist.
Drept temei pentru deportare au servit datele, aflate la MSS al RSSM, privind faptul, că capul familiei GUDALI Varfolomei Stepanovici în anul 1941, fiind în componenţa armatei române, a participat la luptele împotriva Armatei sovietice în regiunea Odesa, pentru care fapt a primit mulţămire de la Antonescu. Ulterior, GUDALI a lucrat ca poliţist în oraşul Odesa. 

La începutul anului 1942 GUDALI s-a întors din oraşul Odesa în satul B-Molokiş, raionul Rîbniţa, RSSM, în uniformă de poliţist şi toată perioada ocupaţiei a desfăşurat activitate colaboraţionistă. Pe lîngă aceasta, se ocupa cu comerţul, venitul anual de la care constituia 400 mii mărci germane. 

În Prezidiul Sovietului Suprem al URSS s-a adresat VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna cu cerere, în care roagă să i se anuleze deportarea, motivînd prin faptul, că ea locuia aparte de tatăl său GUDALI Varfolomei Stepanovici şi nu era membru al familiei lui. 

În urma anchetei efectuate pe cererea lui VOLOSIUK E.V. s-a stabilit, că în anii 1938-1939 ea s-a măritat cu cetăţeanul VOLOSIUK Chiril Mihailovici şi de atunci locuia separat de părinţii săi GUDALI Varfolomei Stepanovici şi GUDALI Evdochia Petrovna şi nu era membru al familiei lor. În ziua deportării VOLOSIUK locuia într-o curte cu tatăl său GUDALI V.S., dar în casă separată, avînd familia sa. Acest fapt se confirmă pri depoziţiile unui şir de martori şi certificatul, eliberat de sovietul sătesc al satului B-Molokiş, raionul Rîbniţa, RSSM, din 06.01.1953. 

A face un demers către Şedinţa Specială pe lîngă MAI al URSS privind anularea deportării lui VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna, anul naşterii 1920, cu permisiunea  cu copiii VOLOSIUK Ivan Chirilovici, anul naşterii 1943 şi VOLOSIUK Svetlana Chirilovna, anul naşterii 1947, să plece cu traiul în RSSM.  

Restricţiile de deportare referitor la GUDALI Varfolomei Stepanovici şi GUDALI Evdochia Petrovna rămîn în vigoare.

F.3085, inv.1, d.704, f.32 – 33

*           *           *

SAPIGORA NICOLAI CUZIMICI -  anul naşterii 1909, originar din  satul Roghi, raionul Dubăsari, RSS Moldovenească, ukrainean, din ţărani culaci, fără de partid, ştiutor de carte, căsătorit,lucra lemnar la Fabrica avicolă din Tiraspol.

SAPIGORA a fost condamnat pentru faptul, că, locuind pe teritoriul temporar ocupat în oraşul Tiraspol şi lucrînd ca magazioner la uzina de cărămizi, sistematic făcea agitaţie antisovietică, clevetea politica partidului şi Guvernului Sovietic, lăuda regimul de ocupaţie, răspîndea idei defetiste.

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile a  martorilor: KLIMIŞINA M.P., POLTAVSCAIA, ŞATALIUC, SUPRUN A.A. şi BONDARI T.I. (p.d. 268-271). 
Astfel, vina lui SAPIGORA a fost complet demonstrată şi el a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că SAPIGORA  a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, în anul 1939 a participat la luptele cu finlandejii, iar din 1944 pînă în 1945 - în Războiul pentru Apărarea Patriei, precum şi faptul, că pedeapsa este prea dură pentru o infracţiune comisă fără circumstanţe agravante, în baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

F.3085, inv. 1, d. 783, f. 47-48

*          *           *

ZAMOSTEAN FEDORA CONSTANTINOVNA -  anul naşterii 1906, originară din  satul Logăneşti, raionul Kotovsk, RSS Moldovenească, moldoveancă, cetăţeană a URSS, din ţărani mijlocaşi, căsătorită, puţin ştiutoare de carte, pînă la arest lucra colhoznică de rînd, are trei copii;

ZBIREAN MARIA GHEORGHIEVNA - anul naşterii 1903, originară din  satul Loganeşti, raionul Kotovsk, RSS Moldovenească, moldoveancă, cetăţeană a URSS, din ţărani mijlocaşi, căsătorită, neştiutoare de carte, pînă la arest lucra colhoznică de rînd.

ZAMOSTEAN şi ZBIREAN au fost condamnate pentru faptul, că în decembrie 1950, în perioada alegerilor în Sovietele locale de deputaţi ai oamenilor muncii din RSS Moldovenească, din înţelegere reciprocă au confecţionat două foi volante cu conţinut antisovietic, în care  descreditau activităţile Partidului şi Guvernului Sovietic, cleveteau pe unul din conducătorii Statului Sovietic, depunîndu-le în urna pentru alegeri. Pe lîngă aceasta, ele mai făceau uneori agitaţie antisovietică împotriva colhozurilor.

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile   martorilor: ZAMOSTEAN V.D., CORABEŢ G.I. şi mărturia inculpatelor (Procesul-verbal al şedinţei de judecată p.d. 154, 155, 156). 

Astfel, urmează de recunoscut, că ZAMOSTEAN şi ZBIREAN au comis infracţiunea prevăzută în  art. 54-10 alin. 1 şi art. 54-11 al CP al RSSU şi  au fost condamnate corect. 

Totodată, avînd în vedere, că ZAMOSTEAN este mamă a trei copii minori, iar ZBIREAN este neştiutoare de carte, ambele erau colhoznice, precum şi faptul,  că infracţiunea săvîrşită nu a dus la careva urmări grave, consider pedeapsa stabilită prea dură.

                                                                                                                                          

F.3085, inv. 1, d. 783, f. 51-52

*          *          *

FRICAUŢAN ANDREI PANTELEIMONOVICI-  anul naşterii 1897, originar şi locuitor al satului Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, din ţărani, moldovan, fără de partid, căsătorit, ştiutor de carte, muncitor.

FRICAUŢAN a fost condamnat pentru faptul, că, locuind pe teritoriul ocupat în satul Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, sistematic făcea agitaţie antisovietică printre populaţie, cînta cîntece antisovietice, clevetea Uniunea Sovietică, lăuda puterea militară a fostei Germanii fasciste, clevetea Guvernul Sovietic.         

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile   martorilor: GHEIDEU S.V., TALTU E.G. şi CIOCAN I.I. 
Astfel, urmează de menţionat, că FRICAUŢAN a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că agitaţia antisovietică desfăşurată de el în anii 1941-1942  nu a dus la careva urmări grave, că FRICAUŢAN este muncitor şi în perioada activităţii în cadrul transportului feroviar din 1944 pînă în 1948 declaraţii antisovietice din partea lui nu s-u sesizat,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

 F.3085, inv. 1, d. 783, f. 54-55

                           

*           *           *

OLOIERU VLADIMIR ANANIEVICI -  anul naşterii 1921, originar din  satul Aslaşenii Mari, raionul Bălţi, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, ştiutor de carte, cetăţean al URSS, căsătorit, a făcut serviciul militar în Armata sovietică. Pînă la arestare locuia în satul Voroşilovca, raionul Bălţi, RSSM şi lucra în colhozul în numele lui Hruşciov.

OLOIERU a fost condamnat pentru faptul, că, în anturajul său în satul Voroşilovca sistematic făcea agitaţie antisovietică. Astfel, în septembrie, octombrie şi decembrie 1950 şi aprilie, octombrie 1951, în prezenţa martorilor: GÎSCA, CUŞNIR, BARANOVSCHII şi alţii, clevetea sistemul colhoznic, politica de pace a URSS, lăuda statele capitaliste, exprima idei defetiste referitor la Uniunea Sovietică. 
Pe lîngă aceasta, în anii 1949, 1950 şi 1951 a ameninţat cu moartea activul sătesc: CUŞNIR şi BARANOVSCHII.   

Aceste fapte se confirmă prin depoziţiile   martorilor: GÎSCA O.D., BOTNARI S.M., CUŞNIR I.P. (p.d. 309-312). Astfel, urmează de menţionat, că OLOIERU a fost condamnat de judecată corect. 

Totodată, avînd în vedere, că OLOIERU provine din ţărani mijlocaşi, din aprilie 1944 pînă în aprilie 1946 a făcut serviciul militar în Armata sovietică, în perioada aflării în lagăr nu a încălcat regimul, normele de producere le îndeplineşte cu 115-120%,  că infracţiunea comisă de el nu a dus la careva urmări grave,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome

F.3085, inv. 1, d. 783, f. 64-65

*          *          *

GLAVAN ANTON NICOLAIEVICI  -  anul naşterii 1914, originar şi locuitor al satului Pelenia, raionul Bălţi, RSSM, moldovean, din ţărani mijlocaşi, colhoznic, puţin ştiutor de carte, căsătorit, fără de partid, fără antecedente penale. 

GLAVAN a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1949, în diferite perioade, în prezenţa consătenilor săi SCHIŢCO, PODBEREŢCAIA, BURCIU, MIHAI şi alţii exprima idei provocatoare despre inevitabilitatea războiului şi înfrîngerii Uniunii Sovietice, făcea agitaţie antisovietică împotriva intrării în colhoz.

Infracţiunea săvîrşită de GLAVAN a fost demonstrată în cadrul anchetei prin depoziţiile   martorilor: SCHIŢCO A.G., PODBEREŢCAIA A.M., MIHAI V.M. şi PRIPA V.A. (p.d. 155-157).
Astfel, urmează de menţionat, că GLAVAN a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că GLAVAN provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, nu are antecedente penale, are un handicap fizic – este surd, că infracţiunea comisă de el nu a dus la careva urmări grave, că judecata nu a luat în consideraţie aceste circumstanţe şi i-a stabilit o pedeapsă prea dură,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954.                                                                                                

F.3085, inv. 1, d. 783, f. 68-69

*          *          *

Am pus la dispoziţia stimatului nostru cititor doar cîteva zeci de extrase din documentele fondului arhivistic al Procuraturii RSS Moldoveneşti depozitate la Arhiva Naţională a RM . Dar acolo sunt încă nevalorificate cîteve zeci de mii de documente, care ascund secretele crimelor comuniste, cruzimea cu care erau trataţi  basarabenii, indiferent de naţionalitate. Politica colonială a Imperiului sovietic, deportările şi amestecul populaţiei în scopuri politice şi propagandistice a înrădăcinat o mare frică de ocupanţii sovietici. Cu toate acestea, zecile de mii de documente de arhivă confirmă, că o  revolta împotriva sovieticilor a existat, dar aceasta n-a fost bine organizată, a fost locală, n-a avut un plan bine determinat, fără a dispune de muniţii şi armament nu s-a putut de ajuns la o revoltă de proporţii.

Este un factor ruşinos, dar nu putem să-l omitem- trădarea ! Nu vreau sa zic că este o trăsătură naţională, dar din cauza acestui viciu au avut de suferit o sumedenie de oameni. Se „vindeau” rude pe rude, sateni pe săteni etc.

Cu regret, deportările împotriva basarabenilor şi transnistrenilor de către autorităţile Sovietice de ocupaţie au avut un impact tragic asupra întregii Basarabii,au avut de suferit mii şi mii de familii-femei, copii, bătrîni...

Trebuie să ne  cunoaştem istoria, chiar dacă ea cu regret este plină de mai multe pagini tragice, decât  de însorite. Si desigur să tragem concluziile cuvenite pentru a ne aprecia calea spre viitor.

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist
Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro

ISTORIA ASA CUM NU O STIM 2: DEPORTARILE BASARABENILOR: TRAGEDII DE FAMILII ŞI ŢARA

EROI NECUNOSCUŢI (continuare )

CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA, anul naşterii 1910, originară din satul Tatar-Capceac,  raionul Taraclia, RSSM, cetăţeană a URSS (cu”venirea” ocupanţilor sovietici peste noapte toată Basarabia au fost înscrişi cetăţeni ai URSS. Mai mult decît atat ! Nu a fost depistat nici un caz, de renunţare la cetăţenia romînă în favoarea celei sovietice (în afară de ruşi, ucraineni şi evrei, adică comunităţile minoritare etnice din Basarabia, care de fiecare dată cînd erau situaţii critice făceau front comun împotriva populaliei autohtone. Dar au existat şi unele exceptii-Al.M) găgăuză, din ţărani săraci, puţin  ştiutoare de carte, căsătorită, pînă la arestare locuia în satul Biruinţa, raionul Congaz, şi lucra ca îngrijitoare de încăperi în şcoală. 

          CANTARELI I.O. a fost condamnată pentru faptul, că fiind ostilă faţă de puterea sovietică, între locuitorii satului Biruinţa sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată împotriva măsurilor Guvernului sovietic şi răspîndea idei provocatoare privind pieirea Statului sovietic, clevetea conducerea Partidului şi Guvernului sovietic.

          Avînd în proprietate un aparat de radio, asculta emisiuni din America, Turcia şi Spania şi răspîndea zvonuri privind izbucnirea războiului cu ţările capitaliste şi înfrîngerea Statului sovietic în acest război.

          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: VASILIU G.F., CARAGHEAUR S.P., CIABANU A.N.

          Astfel, urmează de recunoscut că, CANTARELI a fost trasă la răspundere penală pentru activitate antisovietică şi condamnată corect.

 Totodată, avînd în vedere că, CANTARELI provine din ţărani săraci, e puţin ştiutoare de carte, la momentul arestării avea doi copii minori, iar infracţiunea comisă de ea nu a dus la careva urmări grave, consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 25 iunie 1951 referitor la CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.113-114

*           *           *

MACARCIUC AGAFIA EROFEEVNA, anul naşterii 1907, originară din satul Troiţcoie (corect – Troiţa - Al.M),  raionul Bender, RSSM, rusoaică, fără de partid, din muncitori, puţin  ştiutoare de carte, căsătorită, fără antecedente penale, pînă la arestare lucra ca spălătoreasă în unitatea militară nr. 7481. 

          MACARCIUC a fost condamnată pentru faptul, că lucrînd în unitatea militară nr. 7481 din oraşul Chişinău în calitate de spălătoreasă, a sustras lenjerie, din dotarea acestei unităţi militare.

          Astfel, din toamna anului 1949 pînă în martie 1953 a furat: 9 cearşafuri, 9 perechi de izmene, 6 cămăşi, 12 prosoape, două şorţuri pentru bucătar şi alte lucruri în sumă totală de circa 1000 ruble. (nu se exclude scenariu regizat de sovietici-Al.M)

          Toate lucrurile sustrase au fost depistate în locuinţa lui MACARCIUC, confiscate de organele de anchetă şi reîntoarse unităţii militare.

          Pe lîngă aceasta, MACARCIUC, în anul 1953, în anturajul său, făcea agitaţie antisovietică, clevetea condiţiile de trai în URSS, lăuda viaţa din timpul stăpînirii României burgheze, iar în martie 1953, în zilele de doliu în legătura cu decesul unuia din conducătorii partidului şi Statului sovietic, a admis în adresa acestuia un atac contrarevoluţionar, se bucura de decesul lui.

          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: ZIGA A.D., TODERAŞCU L.G., CERNAT N.S., PRIJILEVSCAIA T.I. şi alţii, precum şi mărturia parţială a inculpatei MACARCIUC (p.d. 85-89).

          Astfel, urmează de recunoscut, că MACARCIUC a fost trasă la răspundere penală şi condamnată de judecată pentru delapidarea averii statului şi declaraţiile sale antisovietice corect.

 Totodată, avînd în vedere, că MACARCIUC provine din muncitori, este muncitoare, este puţin ştiutoare de carte, că declaraţiile ei antisovietice nu au dus la careva urmări grave, precum şi faptul, că toate lucrurile sustrase au fost restituite unităţii militare, consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 9 mai 1953 referitor la MACARCIUC AGAFIA EROFEEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

În rest sentinţa  nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.115-116

*          *          *

PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI, anul naşterii 1920, originar din satul Cobusca Nouă, raionul Bulboaca,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, ştiutor de carte, din ţărani mijlocaşi, din 1944 pînă în 1946 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, la lupte n-a participat, pînă la arestare locuia la locul de origine.

          PLAMADEALA a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1948 a devenit membru al unei secte ilegale a inochentiştilor-arhanghelişti, fiind la început membru, iar mai apoi propovăduitor. Folosind prejudecăţile religioase, în anturajul său,  sistematic făcea agitaţie antisovietică îndreptată împotriva activităţilor puterii sovietice, organiza şi desfăşura adunări ilegale ale sectanţilor şi atrăgea în sectă noi membri. 

          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: SMOCINSCHII V.V., SCLIFOS R.E., CIORBĂ G.I. şi PLATON V.P. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 214-215) şi propria mărturie  a inculpatului PLAMADEALă (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 212-213).

          Astfel, urmează de recunoscut, că PLAMADEALĂ  a fost tras la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate  antisovietică corect.

Totodată, avînd în vedere, că PLAMADEALĂ şi-a recunoscut vinovăţia, regretînd crima săvîrşită, şi s-a dezis de învăţăturile inochentiştilor-arhanghelişti, precum şi faptul, că a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi provine din ţărani mijlocaşi,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 aprilie 1950 referitor la PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 10 ani de LCM.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.119-120

*         *          *

SAMSONOV BORIS CHIRILOVICI, anul naşterii 1915, originar din oraşul Bender,  RSSM, rus, cetăţean al URSS, din muncitori, fără de partid, ştiutor de carte, din 1944 pînă în 1945 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, participant al Marelui Război pentru Apărarea Patriei, a fost rănit uşor, este decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”. Pînă la arestare lucra ca fochist la fabrica de conserve din Bender.

          SAMSONOV  a fost condamnat pentru faptul, că, în anturajul său,  făcea agitaţie antisovietică, clevetea Puterea sovietică şi orînduiala colhoznică, făcea declaraţii provocatoare cu caracter defetist, descredita conducătorii partidului şi guvernului.

          Vinovăţia lui SAMSONOV a fost confirmată în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor: COLOMÎCENCO I.M., ŢURCAN F.V., GAVRILOVA V.N., VOLONTIR M.S., REAZANOVA M.S. şi FEDORENCO V.S. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 185-186), precum şi mărturia inculpatului SAMSONOV (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 184-185).

          Astfel, urmează de recunoscut, că SAMSONOV  a fost tras la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate  antisovietică corect.

Totodată, avînd în vedere, că SAMSONOV provine din muncitori, este muncitor, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei a luptat pe front împotriva cotropitorilor germano-fascişti, a fost rănit, este decorat cu o medalie guvernamentală, precum şi faptul, că infracţiunea săvîrşită nu a dus la careva urmări grave,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 mai 1954 referitor la SAMSONOV BORIS CHIRILOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune  în libertate.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.121-122

*          *          *

MATVEICIUC ALEXANDR ALEXEEVICI, anul naşterii 1907, originar din satul Clocuşina, raionul Ocniţa,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, fără antecedente penale, fără de partid, căsătorit, pînă la arestare locuia la locul de origine, lucra în colhoz. 

          MATVEICIUC a fost declarat de judecată vinovat şi condamnat pentru faptul, că la 10 februarie 1946 şi 16 februarie 1947 a întocmit şi răspîndit două foi volante cu conţinut antisovietic, în care clevetea puterea sovietică, îşi exprima nemulţumirea referitor la acţiunile puterii sovietice pe problema predării cotelor de cereale la stat, chema alegătorii să nu voteze candidaţii înaintaţi în timpul alegerilor în Sovietul Suprem al URSS şi RSSM. 

          Una din foile volante întocmite a fost depusă de MATVEICIUC în urna sectorului  16 de votare din satul Clocuşina, raionul Ocniţa, RSSM, în ziua alegerilor în Sovietul Suprem al URSS – la 10 februarie 1946, iar a doua – în urna sectorului 5 de votare din acelaşi sat la 16 februarie 1947, în ziua alegerilor în Sovietul Suprem al RSSM.

          Pe lîngă aceasta, în anturajul său, făcea agitaţie antisovietică: clevetea puterea sovietică şi orînduiala colhoznică.

          Martorii audiaţi în şedinţa de judecată: PERELIŢA V.F.(p.d. 87), ŞTEPOV V.E. (p.d. 87) şi BLÎNDU A.I. (p.d. 87) au confirmat declaraţiile antisovietice ale inculpatului, precum şi vinovăţia  lui MATVEICIUC a fost recunoscută de însuşi inculpatul (p.d. 86-87) şi prin probe materiale (foile volante confiscate) (p.d. 67) şi actul expertizei grafice (p.d. 62-65).

                   Astfel, activitatea infracţionistă a lui MATVEICIUC a fost demonstrată şi el a fost condamnat corect.

          Totodată, avînd în vedere, că MATVEICIUC  provine din ţărani mijlocaşi, şi-a recunoscut pe deplin vinovăţia atît în ancheta preliminară, cît şi în ancheta judiciară, faptul că foile volante anonime, intocmite de el, se referă la perioada greutăţilor materiale în Moldova, legate de lipsa roadei, precum şi faptul, că  nu au dus la careva urmări grave,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 10 iulie 1951 referitor la MATVEICIUC ALEXANDR ALEXEEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune  în libertate.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.123-124

*          *          *

DRANCĂ ALEXANDR IVANOVICI, anul naşterii 1919, originar din satul Larga, raionul Lipcani,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, ştiutor de carte,  fără de partid, căsătorit, din ţărani mijlocaşi, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică. 

          DRANCĂ  a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1949, în anturajul său, sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată spre zădărnicirea acţiunilor partidului  şi guvernului sovietic, descredita puterea sovietice, clevetea orînduiala colhoznică şi lăuda traiul pe timpul României burgheze, răspîndea idei provocatoare privind schimbarea ulterioară a regimului sovietic cu ajutorul ţărilor imperialiste, ameninţa cu răfuială activiştii sovietici şi crea obstacole în activitatea acestora.

          Acest lucru a fost confirmat prin depoziţiile martorilor: DUMITRAŞCU A.G., TIHONOV P.A., BULGARI I.M., GAVRILIUC A.S., BECŞEV S.I. şi alţii (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 262, 263, 264, 265, 266, 108, 109).    

                   Astfel, urmează de recunoscut, că DRANCA a fost tras la răspundere penală şi  condamnat pentru activitate antisovietică corect.

          Totodată, avînd în vedere, că DRANCĂ  provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi a participat la lupta cu cotropitorii fascişti, este decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”, are doi copii minori, ispăşindu-şi pedeapsa în lagăr se caracterizează pozitiv, norma de producţie o îndeplineşte cu 140%, precum şi faptul că în agitaţia antisovietică desfăşurată de el nu se întrevăd careva urmări, consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 noiembrie 1951 referitor la DRANCĂ ALEXANDR IVANOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.128-129

*          *           *

ZEIDMAN LEIA-REINA SRULEVNA, anul naşterii 1918, originară din satul Lipcani, acelaşi raion,  RSSM, evreică, cetăţeană a URSS, din muncitori, puţin ştiutoare de carte, fără de partid, fără antecedente penale, pînă la arestare locuia şi lucra croitoreasă în Lipcani.

          Prin încheierea Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie 1941 sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM a fost lăsată în vigoare.

          ZEIDMAN  a fost condamnată pentru faptul, că locuind pînă în anul 1940 în Lipcani, a fost recrutată de către şeful jandarmeriei ca agent secret şi pe parcursul a cîtorva ani transmitea informaţii despre activitatea revoluţionară(a se citi teroristă-Al.M) a tineretului din Lipcani  şi în urma denunţului ei au fost arestaţi un şir de lucratori de comsomol ilegalişti(cum se numesc indivizii care uneltesc împotriva propriului stat? -Al.M), care în timpul interogatoriului la jandarmerie au fost bătuţi, precum:  cet. STOLEAR V.L., ROZENŢVAIG Ă.A., FAIMAN N.L.

          Atît în ancheta preliminară, cît şi în şedinţa de judecată, ZEIDMAN nu şi-a recunoscut vinovăţia.

          Drept bază pentru pronunţarea sentinţei de condamnare referitor la ZEIDMAN pentru judecată au servit depoziţiile martorilor, audiaţi în şedinţa de judecată: ŞENCHER H.M., ŞVARŢMAN Ş.M., FAIMAN P.L., MUŞAILO P.I., STOLEAR R.L. şi ROZENŢVEIG Ă.A. (după cum observaţi, a fost trădată prin mărturii tot de conaţionaţii  ei, fapt care infirmă legenda despre unitatea etnică evreiască, dar tot odată confirmă,că nu toţi evreii aveau concepţii sioniste şi procomuniste -Al.M)

          Din depoziţiile martorilor se vede, că ZEIDMAN era supusă arestărilor pentru participarea la activitatea ilegalistă.

          Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare acuzarea lui ZEIDMAN de apartenenţă la agenţii jandarmeriei şi de trădare a ilegaliștilor (a se citi teroriştilor-Al.M)  nu a fost pe deplin confirmată şi în virtutea art. 197 alin. 2 al CPP al RSSU urmează a fi suspendată.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM din 3-4 martie 1941 pe art. 54-13 al CP al RSSU şi Încheierea Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie 1941de anulat şi cazul  referitor la ZEIDMAN LEIA-REINA SRULEVNA  de încetat din lipsă  de probe, cu eliberarea lui ZEIDMAN din locul deportării, unde îşi ispăşeşte pedeapsa.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.130-136

*          *          *

DICUSAR DEMIAN IVANOVICI, anul naşterii 1914, originar din satul Cucuneştii Vechi, raionul Bratuşeni, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, cetăţean al URSS,  ştiutor de carte, fără de partid, familist, fără antecedente penale. În transportul feroviar lucrează din anul 1944, pînă la arestare a lucrat ca muncitor la depoul de locomotive al staţiei Bălţi - Nord.

ABRAMOV VALENTIN ANDREEVICI, anul naşterii 1910, originar din oraşul Ananiev, regiunea Odesa, din muncitori, rus, fără de partid, familist, fără antecedente penale, cu studii medii, în transportul feroviar lucrează din anul 1927, ultima funcţie de pînă la arestare – muncitor de serviciu la staţia Bălţi – Nord.

          DICUSAR şi ABRAMOV au fost condamnaţi pentru faptul, că DICUSAR, lucrînd în depoul de locomotive la staţia Bălţi – Nord, între muncitori făcea agitaţie antisovietică, lăudînd regimul şi orînduiala ţărilor capitaliste, clevetea realitatea sovietică şi membrii Guvernului sovietic, răspîndea idei provocatoare despre inevitabilitatea războiului între URSS şi America şi înfrîngerea Uniunii Sovietice în acest război.

          ABRAMOV, lucrînd muncitor de serviciu în acelaşi depou şi ştiind despre activitatea duşmănoasă a lui DICUSAR nu a făcut depoziţii organelor de anchetă referitor la DICUSAR şi l-a preîntîmpinat pe acesta despre arestul ce va urma, propunîndu-i să se ascundă la banderovişti în pădurile Ucrainei de Vest. Pe lîngă aceasta, ABRAMOV, de asemenea, în rîndurile muncitorilor depoului de locomotive lăuda viaţa în ţările imperialiste şi răspîndea idei provocaţioniste privind inevitabilitatea războiului între URSS şi America şi înfrîngerea Uniunii Sovietice în acest război.

          Prin Încheierea Judecătoriei de circumscripţie a transportului feroviar a regiunii de sud – vest din 8 decembrie 1950 sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 31 octombrie 1950 a fost lăsată în vigoare, iar cererea de recurs a inculpatului ABRAMOV – refuzată.

          Fiind interogat în şedinţa de judecată, DICUSAR şi-a recunoscut  vinovăţia pe deplin, iar ABRAMOV – parţial, în partea, că ştiind despre activitatea antisovietică a lui DICUSAR nu a mărturisit acest fapt organelor  de anchetă şi l-a preîntîmpinat pe ultimul despre arestarea ce va urma, îl ruga să se ascundă, iar în partea desfăşurării agitaţiei antisovietice vinovăţia nu şi-a recunoscut,  însă acest lucru a fost confirmat în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor : IGNATIUK M.V.(p.d. 301 verso-302), NAGORNIUK V.N. (p.d. 302 verso-303), BERSON V.V. (p.d. 306 verso), precum şi prin mărturiile inculpatului DICUSAR D.I. (p.d. 298 verso-300).

          Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare vinovăţia lui DICUSAR şi ABRAMOV în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU a fost pe deplin demonstrată şi ei au fost condamnaţi corect.       

          Totodată, avînd în vedere, că condamnaţii DICUSAR şi ABRAMOV după poziţia lor socială sunt vechi lucrători ai transportului feroviar, nu au antecedente penale, precum şi faptul, că pedeapsa stabilită de judecată este prea dură, conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 31 octombrie 1950 şi Încheierea Judecătoriei de circumscripţie a transportului feroviar din regiunea de sud – vest din 8 decembrie 1950 referitor la DICUSAR DEMIAN IVANOVICI şi ABRAMOV VALENTIN ANDREEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pentru DICUSAR pînă la 6 ani de LCM, iar pentru ABRAMOV – pînă la 5 ani de LCM şi cu aplicarea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

           

Procurorul General al RSSM

Consilier juridic de stat în exerciţiu                                  (R. RUDENCO)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.146-148

                                                           (va urma )

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist(mun.Chişinău)

Sursa: www.Tribuna-Basarabiei.ro

Isidor Sârbu, bunelul lui Voronin, este unul dintre cei peste 74 000 de basarabeni, care au fost deportați în Siberia. VEZI VIDEO

Isidor Sârbu, bunelul comunistului Vladimir Voronin, se identifica român și a fost unul dintre cele peste 74 de mii de moldoveni, care au fost deportați de către sovietici în Siberia.

Azi, 13 iunie, Guvernul Republicii Moldova comemorează victimile deportărilor.

Potrivit Publika TV, în Moldova au existat mai multe valuri de deportări. Între 1930 şi 1951 au existat mai multe valuri de deportări, pe diferite categorii: în 1930 au fost deportaţii 1.832 de „culaci” din RASSM; în noaptea din 12 spre 13 iunie 1941 – 19.109 persoane (4.862 familii) din rândurile „elementelor social-periculoase” din RSSM; 

În 1945 au fost deportaţi 1.207 (529 familii) de „nemţi”; în perioada 1946-1949 au fost deportaţi cei care au făcut serviciul militar în armata germană, „vlasovţii”, poliţiştii, jandarmii şi „alţi complici ai regimului antisovietic”, în total 2.482 de persoane (dosarele acestora se păstrează la locul deportării, în regiunea Irkutsk); în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 au fost încărcate în trenuri 12.167 de familii de „culaci, moşieri, negustori şi sectanţi activi”; la 1 aprilie 1951 au fost deportaţi 2.617 de „sectanţi” (723 familii) din raioanele de nord ale RM (iehovişti, baptişti etc.). Potrivit calculelor, au fost deportaţi, în total, mai mult de 74 mii de oameni.
Vedeți aici mai multe detalii despre deportări.
UNIMEDIA vă invită să vedeți mai jos istoria tragică a lui Isidor Sârbu, cel care a suferit atât deportările staliniste, cât și a fost hărțuit toată viața de către sovietici (interviul a fost publicat anterior în numărul 1 al revistei „Cartea moldoveană”, în 1943 cu titlul „O viaţă canonită ca atâtea altele”).
VEZI VIDEO AICI
 

Amintim că numele bunelului lui e Sârbu Isidor, născut în 1886 în Corjova. Fiica acestuia, Sârbu Pelagheia, este mama lui V. Voronin.

O viaţă canonită ca atâtea altele. De vorbă cu moş Sîdor Sârbu din satul Corjov

Printre atâţia alţi Moldoveni din Transnistria, care vin după diferite „treburi” în ţară, răzbătând până în capitală, este şi moş Sîdor Sârbu, de loc din comuna Corjov jud. Dubăsari.

Deşi în vârstă de numai 57 de ani împliniţi, părul i s'a înălbit ca zăpada. S'a trecut cu viaţa nu din pricina celor şapte copii pe care i-a crescut; nici că l-ar fi luat nevoile dela început, căci doar avea case bune şi avea 30 hectare de pământ, cu încă 8 ? hectare de livadă.

Omul harnic ca şi ceilalţi Moldoveni din părţile acelea, îşi vedea de gospodărie şi îngrijea de nevoile casei, fiind unul din fruntaşii satului datorită muncii şi priceperii sale. Toată săptămâna muncea din zori şi până în noapte la câmp, iar duminica îşi mai căta de suflet, ducându-se la biserică, cât era cu îngăduinţă, sau citind o psaltire moldovenească pe care o avea de la Mânăstirea Neamţului.

De când cu bolşevicii, toate s'au stricat

În anul 1917, când duhul satanei se plimba prin împărăţia celor ce şi-au întors faţa dela Dumnezeu, Moldovenii din Transnistria s'au trezit sub lovitura bandelor bolşevice, care distrugeau fără milă tot ce întâlneau în cale, mai rău decât barbarii Evului-Mediu. Din frumoasele gospodării ale Românilor transnistreni nu s'a ales nimic.

Bisericile au început să fie dărâmate din temelie, cele sfinte batjocorite, slujitorii altarelor persecutaţi căci „toate s'au stricat” - spune moş Sîdor Sârbu oftând din adâncul inimei - „de când au venit bolşevicii pe capul nostru”.

Lichidarea culacilor

Îmi istoriseşte apoi că prima grijă a comuniştilor a fost să lichideze cu cei înstăriţi. Toţi leneşii, toţi veneticii, care nu fuseseră în stare să-şi aibă gospodăria lor, ajunseră la conducere, fiind partizani ai organizaţiilor comuniste. Dorinţa acestor netrebnici a fost de a se răzbuna pe cei ce nu fuseseră ca ei, şi care erau declaraţi culaci, duşmani ai poporului sovietic. Din partea autorităţilor s'au luat toate măsurile ca acestor „duşmani” să li se puie capăt prin cele mai aspre mijloace.

Aproape toată moldovenimea transnistriană intrase în această categorie a „culacilor”, având multe de suferit, mai ales că nu se dădeau desprinşi din gospodărioara lor şi lăsaţi să fie duşi în colhozuri. În cele din urmă, n'au mai putut rezista, căci măsurile de constrângere erau de aşa natură, încât trebuia să aleagă, bietul Moldovean, între a-şi continua o viaţă fără rost sau a renunţa la ea”

Nenumărate sunt exemplele celor ce s'au lăsat deposedaţi de tot ce agonisise prin muncă cinstită, arestaţi într”˜o noapte şi, tam-nisam, isbiţi în temniţă.

Un atare exemplu, de mii şi zeci de mii altele, îl constituie viaţa lui moş Sîdor Sârbu, venit să-şi vadă feciorul în unul din lagărele de prizonieri. Iată această tristă şi dureroasă poveste:

„În anu 1933, la 14 Mart, m'o arestat şi m'o dus la puşcăria din Trişpolea, unde am stat trii luni. Tot în aceiaş zi fimeia şi copchi o fost daţi afară din casă. Ni s'o luat toată averea şi ni-o lăsat pe drumuri.

După ce-am împlinit cele trii luni, am vinit în sat. Oamenii nu vroiau să mă primeasc㔦 Trăiam cu toţii într'o cămăruţă mică la Dumitru Halippa. Plăteam cinci ruble pe lună, până în anul 1934, când ne-am mutat în târg la Dubăsari””¦

Isgonit din casa lui frumoasă, cu două etaje, bietul moş Sîdor împreună cu familia şi şapte copii se adăpostea într'o cocioabă umedă şi întunecoasă din satul său natal, apoi din târgul apropiat Dubăsari, plătind şi chirie, din banii agonisiţi cu multă trudă, muncind cu ziua la vie sau la o fabrică de cărămizi.

Trimişi la vâsâlcă fără motiv

„La 10 Aprilie 1935 - continuă moşu - o vinit ordin dela N. K. V. D. să ne trimită la vâsâlcă (adică plecaţi de bună voie să muncească în Siberia).

Am fost puşi pe tablou cinci gospodari din Corjov: 1) Eu, Sîdor Sârbu, 2) Simion Sârbu, fratele meu, care împlinise trei ani mai înainte, 3) Ion Studinski, 4) Mihail Haluppa şi 5) Larion Zaftur. Ni s'a spus la toţi să fim gata în 24 de ceasuri.

Tot atunci o fost ridicaţi şi trimişi / în vâsâlcă patru gospodari din satul megieş Mahala şi anume: 1) Terente Smochină, 2) Grigore Pisarencu, 3) Pintilii Smochină şi încă unu, da iaca, păcatele mele, nu-mi mai aduc aminte cum îl chiema. Mi-oi aduce eu aminte şi ţi l-oi spune””¦

Li s'a eliberat paşapoarte fiecăruia şi, după ce le-au ştampilat cu inscripţia tipică, în limba rusă: „i se interzice să trăiască la graniţă, lângă Nistru”, au fost duşi la Pervomaisc, dincolo de Bug.

„Pe mine m'o trimes cu soţia. Copchii i-am lăsat pe la case. Am luat cu noi copchila cea mai mică. Avea numai opt ani. Umblam di acolo până acolo şi căutam de lucru. Nimeni nu ne primea la lucru când vedeau din paşaport că suntem dintre cei vâsâliţi. Muream de foame, Domnule, nu alta!””¦

Înapoi la Corjov

Neputând afla „nicăurea” de lucru, moş Sîdor Sârbu se întoarce în satul său natal prin luna Iulie a aceluiaşi an.

„Oamenii se temeu unul de altu, da mai ales de noi. Nici nu ne primeau în sat. Se temeau să nu fie bănuiţi că ţin cu noi şi să păţească la fel. Am trăit la ginerele meu Sârghei Şpac, care trăia şi el la o gazdă, după ce a fost dat afară din casele lui”.

La „dopră” în Tirişpolea

Mult timp n'a putut să stea în satul său natal, unde se înapoiase fără îngăduinţă.

La începutul lui Ianuarie 1936 a fost arestat şi „sudit” pe trei ani fiind trimis să ispăşească pedeapsa la închisoarea („dopră”) din Tiraspol. A îndurat mizeria, foamei şi frigul numai pentru vina de a fi fost Moldovean, bun gospodar, harnic şi cinstit.

„Iarna mă scot la rânit omătu din ograda închisorii. Vara mă trimetea la săpat şi prăşit prin împrejurimi. Fiindcă lucram mai mult decât era norma pentru o zi, am împlinit mai devreme şi mi-o dat drumu dela închisoare după doi ani şi vo câtiva luni.

Unde putem să mă duc? Am venit tot la Corjov. Oamenii iar nu voiau să mă primească nici măcar cu vederea”

Rătăcind prin Caucaz

„Nu zăbavă vreme, de-ante şi N. R. V. D-ul mi-o spus iar că în 24 de ceasuri părăsesc satu. M'am dusu-mă la Kapcaz. Nici acolo nu mă primé nimeni la lucru. Am stat o lună şi jumătate la un târg, unde munceam cu dzâua şi mă hrăneam.

Dila o vremi slăghisem di tăt. Credeam că mult n'oi mai duce-o şi m'am înnăpoietu-mă în satu meu. m'ma dus di m'am arătat lor şi le-am spus: „Eu sânt om bătrân. Nu mă por vârî nicăurea în slujbă. Faceţi ce vreţi cu mine, câ tot di una nu-s bucuros di dzâle”.

Ei s'au uitat unul la altul şi mi-o dat stroc de două săptămâni, când trebué sâ plec cu toată familia”.

Izgoniţi cu sila din sat, copiii plâng „de se omoară” în urma părinţilor

Zilele fericite ce i-au fost îngăduite să stea „liniştit” în sat trec repede. „Strocul” se împlinise, însă moşul nu se da dus din sat, mai ales că „nu voiau nici copchiii” să-l urmeze.

Poliţia sovietică lucrează cu stăruinţă şi nu iartă pe nimeni, sub nici un motiv:

„La 26 Ianvari, 1938, când zăceam cu soţia, ne-o arestată-ne pe-amândoi şi n-o dusu-ne la Trişpolea cu deasîla. Acolo ne-o sudit în dzâua di 8 Faur; pe mine pe doi ani, da pe soţie pe un an. 

Am stat la închisoarea din Kerson.

Copchii se prăpădeau de plâns. Aveam o fată mare de 17 ani, Olga. Răcnea în urma noastră. Mai tare plânge după mam'sa. După aceia s'o îmbolnăvit. Digrabă am aflat c'o murit de scârbă, în luna Mai.

Soţia o împlinit un an şi o vinit acasă. N'o primea nimeni în gaudă. Umbla ascunzându-se prin pârloage, pe la case ca să n'o prindă şi s'o trimeată iar din sat.

La 26 Ianvari 1940, am împlinit şi eu doi ani şi am venit în Corjov. Nu mă primea nimeni. M'am dusu-mă la preţidatele sel sovietului (primarul) şi i-am spus că i-oi lucra la vie, numai să mă primească în sat. Ş'anti m'o primită-mă”.

Vin românii să ne scape!

Vestea războiului pornit din România, moldovenii transnistreni au primit-o nu din comunicatele oficiale, ci au dedus acest lucru după apariţia avioanelor noastre şi germane, care zburau pe deasupra satelor, în operaţiunile lor de recunoaştere.

Tot atunci, fără nicio explicaţie populaţia moldovenească a primit ordin „să se coşască 500 de vrâste de la Nistru”, să plece adică vreo 600 de kilometri de la acest râu românesc.

„Toţi o aplecat-o, care încotro. Eu spuneam la neamuri şi la toţi oamenii: „Nu vă duciţi oameni buni, că mâne-poimâne îi avem pe Români cu Nemţii pe la noi. Vin Românii să ne scape de păgâni”.

Oamenii m-o ascultat şi n-o mai plecat. Cei care plecaseră s'au întorsără înnăpoi”.

- Bine, moş Sârbu, dar bolşevicii nu te auzeau când îndemnai pe oameni să nu asculte de ordinele lor? - îl întreb, mirat de această îndrăzneală a sa.

- Cum să nu afle, Domnule? D'apoi că nici eu nu eram prost să stau în ochii lor. Când am prins de veste că m'o pus pervâi (primul) pi lista să mă împuşte, am fugit într'o popşoişte departe de sat. Ştia numai soţia şi copchilele. Stam ascuns cu cuscru-meu Toader Negrea, că şi el era trecut pe listă să-l omoare.

- Mult timp ai stat ascuns?

- Nu pre mult, Domnule, pentrucă a patra dzi o răzbătut Nemţii. Eu ieu şi leg un mănunchi de busuioc cu văzdoage şi trimit copchilele cu pâne şi sare înaintea lor. Bucuria lor, dar a noastră şi mai mare!...”

Amu o ducem foarte bine

„De când o venit administraţia românească viaţa s'o schimbat cu totu. Am primit din colhozuri parte ce ni se cuvine de fiecare. On nepot a meu, care o fost şi el răsculăcit de Ruşi amu îi primar în sat. Ce să mai zicem, amu o ducem foarte bine. Mă înţăleg în vorbă cu Dumnealor.

„Soldaţii români mi-s tare dragi. N'oi mânca eu, da lor tot le-oi da o bucată de pâne şi un pahar de cinste, că ei, săracii, ne-o scos de la moarte”.

Un vis anapoda

Ceasurile trecuse de 10 seara, când, după cină, moş Sîdor Sârbu îmi terminase de istorisit cele de mai sus, în una din serile friguroase ale lunii Ianuarie trecut, pe când a fost nevoit să mai stea prin Bucureşti din cauza înzăpezirii liniilor ferate.

Amărât că nu poate pleca la un lagăr din provincie, unde avea să-şi întâlnească fiul rătăcit între alţi prizonieri aduşi de armatele noastre, moşul pleacă să se culce în camera de alături. Pe la orele 3 noaptea, strigăte înspăimântate de: „Săriţi oameni bunic!... Mă taie!””¦Ne trezise pe toţi ai casei. Mi-am dat seama că moşul se lupta în vis cu vreun bolşevic şi l-am deşteptat numaidecât.

A doua zi dis-de-dimineaţă, moşul se pregătea să plece în oraş.

- Ce-i moşule, ce ţi s'a întâmplat astă noapte?

- Ian cată Dumneata, Domnule ce-am mai visat:

Păre că mă taie preţidatele Ivan Sterpul, care a fost în comisia N. K. V. D., când m-o vâsălit pi mine la 10 April 1935, Parcă era şi tats'o şi el striga: „Dăi mai adânc!... Cură sângele închegat din chiept de la mine şi eu strîgam la oameni să sară să mă ajute”¦

Iaca v'am făcut supărare. Aşa vis anapoda n-am visat niciodată în toată viaţa me”.

Acest „vis anapoda” este tot atât de elocvent pentru traiul lor în chinuri şi nevoi sub barbaria regimului comunist, de care au scăpat pentru totdeauna.

Sursa: UNIMEDIA

Video: PUBLIKA.MD