Analist rus: Uniunea Sovietică a ANEXAT Basarabia la 28 iunie 1940

"Uniunea Sovietică a recunoscut anterior că Basarabia aparținea României și că întotdeauna a dorit să o ocupe. Totuși, termenul de ocupație nu este adecvat. Este mai degrabă o anexare a unei părți din teritoriul României de atunci, în baza memorandumului secret al Pactului Molotov–Ribbentrop. Este un act tragic din istoria secolului XX, iar rana este foarte adâncă." Declarația aparține analistului rus Leonid Mlecin, lansată în cadrul unei emisiuni de la "Echo Moskvî".

"E grea istoria penru acest teritoriu (Basarabia - n. red.). După anexare, când a început colectivizarea forțată, ostașii sovietici nu mai găseau nici măcar mâncare când treceau pe acolo. A urmat o foamete strașnică. Se mâncau unii pe alții. Mi s-a explicat o istorie când soția își mânca soțul împreună cu fiica și ruga soldații sovietici să nu le ia cadavrul ca să este al lor", mai susține analistul rus.

"Atunci, conducerea Moldovei era fricoasă și se temea să se adreseze după ajutor. Stalin nici măcar nu a dorit să primească delegația din Moldova când a venit să ceară ajutor. Sunt acțunile lui Stalin care ne-a certat cu jumătate de Europa și inclusiv pe noi unii cu alții", a mai adăugat analistul rus Leonid Mlecin.

Continuare si Video.....

BASARABIA ÎNTRE O PACE EUROPEANĂ SAU UN POLIGON ETERN AL EXPERIMENTELOR CRIMINALE RUSEŞTI

Se va instaura în Basarabia o pace europeană de lungă durată sau va continua să fie un poligon etern al experimentelor criminale ruseşti ? Pe acest poligon permantizat odată cu răpirea Basarabiei în 1812, iată că de 175 de ani, în afară de cei 22 aflaţi în componenţa României, continuă experimentele criminale  ruseşti, continuă pe aceste pământuri româneşti ale Moldovei orientale, tragedie care are loc şi astăzi în R. Moldova. Acest genocid etnico-cultural a început sub regimul ţarist care a promovat o politică masivă de colonizare a ţinutului cu ruşi, ucraineni, bulgari, gãgãuzi, nemţi etc. In 1834 românii reprezentau 86% din populaţie, in 1862, 66,4%, în 1871, 67,4%, iar în 1897, ca rezultat al politicii de rusificare, doar 47,6% dintre locuitori, în comparaţie cu 19,6% ruteni şi ucrainieni, 8,2% rusi şi 11,8% evrei. Învãţãmântul era organizat după legislaþia ţaristã şi avea scopul de a implimenta o politică de rusificare şi deznaţionalizare. Nivelul ştiinţei de carte în rândurile populaţiei româneşti era foarte scãzut. Conform recensământului din 1897 doar 10,5% dintre bărbaţi şi 1,7% dintre femei aveau carte. Astfel românii ocupau penultimul loc în gubernie printre etnii, lăsându-i în urmă numai pe ţigani la capitolul ştiinţă de carte. Întrebuinţarea limbii române în învăţământ, biserică şi administraţie, pe timpul regimului ţarist, a fost de scurtă durată , fiind exclusă din instituţiile statului, din învăţământ şi biserică după 1928. Totuşi o parte dintre intelectualii din şcoli şi preoţii din biserică, deşi erau ameninţaţi şi prigoniţi, au continuat să menţină limba română şi să promoveze tradiţiile şi cultura strămoşească. Cel mai aprig adept al rusificării s-a dovedit Episcopul Pavel Lebedev. Au fost arse cărţile de cult în limba română, reduse numărul parohiilor, daţi afară mulţi preoţi români. Au început să fie scrise registrele de la biserici în ruseşte, precum şi actele stării civile. Politica de rusificare a devenit foarte cruntă mai ales după ce a fost constituit statul român modern, ca urmare a Unirii Principatelor Române din 1859. S-au înteţit persecuţiile împotriva acelora care cereau dreptate naţională, iniţiau revendicări, protestau. În tot şi în toate se vedea influenţa şi pericolul românesc în Basarabia”.

Citeste restul articolului…

Istoria dezvaluita (continuare) : DECAT SOLDAT LA STALIN MAI BINE FUGAR ! - ÎN LUMEA DOCUMENTELOR SECRETE

ÎN LUMEA DOCUMENTELOR SECRETE

DECAT SOLDAT LA STALIN MAI BINE FUGAR !

Către începutul anului 1944, situaţia de pe frontul de Est  se schimbase radical în favoarea ruşilor.

Rolul hotărîtor în această schimbare l-au avut victoriile de la Stalingrad şi Kursk. Operaţiile militare s-au apropiat şi au inceput să se desfăşoare pe teritoriul Basarabiei. În multe cazuri, cadavrele ostaşilor căzuţi pe cîmpul de luptă din armata adversă erau adunate de sovietici şi erau arse, iar în cel mai bun caz-săpată o groapă mare şi aruncaţi toţi la grămadă ca pe nişte vite. Soldaţii şi ofiţerii capturaţi prizonieri erau maltrataţi, batjocoriţi, ”judecaţi” şi în cazul cel mai bun erau trimişi la munci forţate în Siberia sau Altai, iar în cazul cel mai rău – împuşcaţi.

În unul din materialele mele documentare ”Comportamentul ocupanţilor sovietici” scriam despre marile  fărădelegi  comise de sovietici pe teritoriul Basarabiei (şi nu numai-Al.M).

Cînd mersul celui de-al doilea război mondial era la apogeu, comandamentul sovietic a început să aplice o metodă mai „clasică imperială rusească” şi pe prima şi a doua linie erau aruncaţi soldaţi de alte naţionalităţi-ucraineni, beloruşi, moldoveni, gruzini, ciuvaşi, cazaci etc. Anume pentru a alimenta aceste poziţii era nevoie permanent de ”carne de tun”. Majoritatea basarabenilor s-au convins şi au avut nefericirea săi vadă ce prezintă ruşii ocupanţi în 1940-1941. Probabil că anume acest lucru a fost de ajuns, ca părinţii şi băieţii lor de vîrsta cătăniei să  se eschiveze de la mobilizarea sovietică. Ura şi setea de răzbunare a românilor basarabeni faţă de ocupanţii sovietici a transformat eschivarea de la armata sovietică într-o acţiune de mari proporţii. Un document sovietic strict secret de o maximă orientare propagandistică, confirmă cele relatate anterior. Să-l urmărim (traducerea autorului):

STRICT  SECRET

CC al PCU(b) – Secţia de organizare şi instructaj

Tov. Şamberg

15 august 1944

I N F O R M A Ţ I E

privind rezultatele mobilizării în Armata roşie  a celor supuşi serviciului militar

de pe teritoriile eliberate ale RSSM şi faptele de dezertare

După eliberarea raioanelor RSSM (ca să vezi, ei se consideră eliberatori-Al.M) de sub ocupaţia româno-germană, de către organele puterii sovietice, organizaţiile de partid şi Comisariatul militar al RSSM a fost efectuat un lucru enorm pentru organizarea evidenţei militare şi chemarea supuşilor militari din rezervă în Armata roşie şi la muncă.

Comisariatele militare raionale din raioanele eliberate ale RSSM au finalizat evidenţa supuşilor militari din rezervă către 15 aprilie 1944. La evidenţă, conform listelor, au fost luate 164457 persoane supuşi militari din rezervă şi 6998 persoane recruţi născuţi în anul 1927. Acest lucru preliminar a dat posibilitate comisiilor de recrutare să efectueze cu succes mobilizarea.

            În rezultatul mobilizării au fost înrolaţi în armată 112073 persoane, din ei:

            Potriviţi pentru serviciul militar – 103285 persoane

            Potriviţi pentru serviciul auxiliar – 8773 persoane

            Potriviţi pentru muncă fizică – 15 persoane

            În perioada efectuării mobilizării au avut loc cazuri de eschivare de la mobilizare. În raionul Vertiujeni nu s-au prezentat 4 persoane, din ei au dezertat din raion 3 persoane. În raionul Soroca a avut loc un caz de vătămare corporală – fiind supus militar  Purice, anul naşterii 1921, în scopul eschivării de la serviciul în Armata roşie, şi-a făcut o injecţie în picior, introducînd o soluţie care a provocat inflamarea piciorului. În raionul Otaci supuşii militari de la două sovete săteşti (Cricicani şi Gorodişte) timp de două zile nu s-au prezentat la centrul de recrutare. S-a stabilit, că  neprezentarea a fost cauzată de  activitatea unor elemente duşmănoase, care răspîndeau zvonuri, că în zilele apropiate se va întoarce armata română. Din cei patru conducători ai acestui grup 2 au fost arestaţi iar 2 au dispărut. În raionul Lipcani din motive religioase nu s-au prezentat la punctul de recrutare 61 de persoane din satele Cotiujeni, Corşeneţ şi Larga. În rezultatul măsurilor întreprinse, toate aceste persoane au fost îndreptate conform destinaţiei.

            La finalizarea mobilizării de către comisiile de înrolare în raioanele eliberate au rămas din diferite motive 43023 persoane supuşi militari, din ei:

            Lăsaţi specialişti în industrie şi agricultură – 1811 persoane

            Bronaţi pentru economia naţională – 6788 persoane

            Beneficiază de amînare din motive de sănătate – 3122 persoane

            Lăsaţi la narcomate, pasibili bronării – 2573

            Resurse libere, pasibile mobilizării – 28729

            Asigurarea industriei cu forţă de muncă se realizează în două direcţii:

1.      Bronarea forţei de muncă pentru industrie şi agricultură în teritoriu:

Pe republică au fost bronate 11710 persoane, din acestea pe Narcomate:

Narcomzem – 1442                                     Pe organele puterii de stat - 695

NKPS – 5807                                             Narcommestprom - 427

Narcompros – 544                                      Narcomat Afaceri interne - 522

Narcompişceprom – 491                             Alte Narcomate - 1530

Upolnarcomsveazi – 252

2.Urmează a fi mobilizate şi transportate după hotarele republicii 13456 pers., au fost selectate şi transportate 10156 pers., inclusiv pe Narcomate:

din metalurgia neagră – 1200

din industria de extragere a cărbunelui – 4500

din Circumscripţia militară Odesa – 500

UAS – 1495

Direcţia GUAS al NKVD – 2461

Selectaţi pentru transportare – 715

Reţinerea transportării supuşilor militari pentru industrie are loc din cauza faptului, că reprezentanţii întreprinderilor sosiţi după forţă de muncă nu sunt asiguraţi cu finanţe şi alimente. Reprezentantul Narcomului  industriei de extragere a cărbunelui pînă în prezent nu a sosit pentru a primi forţă de muncă, mobilizată încă în trimestrul III.

                        Cazuri de dezertare şi lupta cu ele

Cazurile de dezertare din Armata roşie la început aveau un caracter izolat, mai tîrziu devenind un fenomen de masă. Numărul de dezertori şi persoane, care se eschivează  de la înrolarea în Armata roşie a ajuns la cifre enorme. Astfel, în perioada aprilie-iunie de către organele NKVD au fost reţinute 4321 persoane, din ele dezertori – 3819 persoane şi care se eschivează – 502 persoane.

Numărul reţinuţilor creştea din lună în lună:

Aprilie – 318 dezertori                           21 se eschivau

Mai – 1034                                              104

Iunie – 2969                                             371

Cele mai multe cazuri de dezertare se întîlnesc în raioanele situate pe malul drept al Nistrului. Astfel, dacă în raioanele din stînga au fost reţinute: în Camenca – 64 pers., în Grigoriopol – 48 pers., în 9 raioane ale judeţului Soroca în aceeaşi perioadă au fost reţinute 1561 pers.

Majoritatea dezertorilor şi persoanelor care se eschivează de la mobilizare , ziua se ascund în păduri, tufişuri, rîpele din apropierea localităţilor, iar uneori chiar în localităţi şi noaptea muncesc în cîmp. Unii, eschivîndu-se de mobilizare încearcă să se aranjeze la lucru în transportul feroviar.

Însă, în unele cazuri dezertorii trec în ilegalitate, folosesc pentru trai bordeie, îşi fac căsuţe în copaci, se deghizează în haine femeieşti etc.

În ultima vreme avem şi cazuri de organizare a grupărilor banditeşti din rîndurile dezertorilor. În raionul Ocniţa, judeţul Soroca, operează o grupare banditească în componenţa a 9 dezertori, înarmaţi cu arme de foc. O grupare banditească din dezertori a operat şi în raionul Otaci, judeţul Soroca, în prezent este parţial lichidată.

Dezertarea moldovenilor din Armata roţie se explică prin următoarele cauze:

- influenţa agitaţiei elementelor contrarevoluţionare. De exemplu, în raionul Otaci a fost arestat dezertorul Ustroi – moldovean, din ţărani mijlocaşi, puţin ştiutor de carte, anul naşterii 1916, care deghizîndu-se în haine femeieşti desfăşura între combatanţi agitaţiei antisovietică, convingîndu-i să dezerteze. În rezultatul agitaţiei lui au dezertat 15 persoane (Ustroi a fost arestat);

- apropierea de RSSM a punctelor de înrolare (or. Moghiliov-Podolsk, st. Vapnearka, st. Pescianka), din care cauză recruţii sunt deseori vizitaţi de rude, care îi influenţează corespunzător. Au fost cazuri, cînd soţiile şi rudele în vizitele lor transmiteau mobilizaţilor scrisori provocatoare cu asemenea conţinut: „Veţi fi duşi în Siberia la muncă, acolo unde se află numai criminalii. Plecaţi acasă, curînd vor veni românii”;

- neajunsurile la asigurarea materială a mobilizaţilor, precum şi lucrul politic nesatisfăcător.

Pe lîngă acestea, urmează de menţionat pedepsele relative aplicate dezertorilor de către unele comitete militare raionale, care în loc să-i trimită pe dezertori înapoi se limitau doar la aplicarea unor amenzi, lăsîndu-i pe dezertori la lucrările de fortificare sau în industrie la locul anterior de trai.

Sunt cazuri, cînd lucrătorii comitetelor militare raionale întreţineau legături criminale cu dezertorii. Astfel, lucrătorii comitetului raional Glodeni luau de la dezertorii reţinuţi mită în vin, produse alimentare şi împreună se dădeau beţiei. Vinovaţii sunt traşi la răspundere.

În legătură cu mobilizarea în Armata roşie, dispoziţia populaţiei şi, în special, a femeilor s-a înrăutăţit. Acest fapt se confirmă prin scrisorile localnicilor scrise rudelor aflate în Armata roşie. Aducem la cunoştinţă cele mai des întîlnite texte:

Cet. Batrîniuc din satul Gaşpar, raionul Bratuşeni, judeţul Bălţi, scrie în regiunea Kirov – pentru Batrîniuc: „ dragul meu Stepan, secara e foarte bună, iar grîul e şi mai bun, dar eu sunt foarte mîhnită cînd mă duc în cîmp din cauză că nu are cine să strîngă roada..”

Cet. Niculici M. din sovietul sătesc Năduşiţa, raionul Drochia, judeţul Soroca, scrie în oraşul Celeabinsk – pentru Niculici: „ dragul meu Ivan, pe 26 a fost o mare scîrbă în sat, fiindcă au luat tot tineretul şi mari şi mici. I-am petrecut tot satul. Erau mulţi copii mici, îi cuprindeam şi plîngeam. Toţi plîngeam, iar femeile cădeau în genunchi şi sărutau pămîntul şi ţipau din toate puterile, să nu le ia copiii. Se vorbeşte că o să le ia şi pe fete...”

Cet. Cotlari din s. Tîrnovo, judeţul Soroca, scrie către poşta militară – pentru Cotlari: „dragul meu Efimii, grîul s-a făcut frumos dar nu are cine să-l strîngă. Femeile sunt fără soţi, iar fetele fără flăcăi şi satul e pustiu. Roagă-te să-ţi dea drumul măcar pe o lună şi ne vei ajuta...”

Cet. Vozdasţa din r-l Tîrnova, judeţul Soroca scrie pentru Vozdasţa G.: „... dragul meu frate, te rog fă ceva şi vino acasă. În sat e jale, numai femei care plîng prin cîmpuri, fiindcă nu are cine strînge pîinea. Noi avem 3 ha de grîu şi nu are cine să strîngă – mama e singură...”

Cet. Podşrneac din s. Mîndîc, r-l Tîrnova, judeţul Soroca, scrie către poşta militară – pentru Podşrneac: „... dragul meu soţ, îţi comunic că nu ştiu cum vom strînge pîinea, deoarece nu au rămas nici calici, nici orbi în sat şi aşi vrea să ştiu cînd tu vei veni?...”

Cet. Cehovici din satul Scocina,  r-l Tîrnova, judeţul Soroca – pentru Cehovici V.: „...dragul meu tată, roada e foarte bună, în special grîul, dar nu ştiu cine o va strînge. Afanasii a fost mobilizat de comisia a treia, am rămas singuri. Vino să ne ajuţi la strîns...”

Cet. Sîrbu din s. Mîndîc, r-l Tîrnova, judeţul Soroca scrie pentru Sîrbu N.: „... dragul meu soţ, îţi comunic, că pîinea s-a făcut tare bună, numai că nu ştiu cine şi cu ce o va strînge. Noi vom strînge sau statul, fiindcă se vorbeşte, că totul va fi strîns de stat, iar noi vom rămîne doar cu munca. Îmi vine foarte greu cu copiii şi vitele şi cu lucrul, îmi vine să-mi iau lumea în cap. Muncim foarte mult, numai nu ştiu pentru cine. Nu ştim nimic, iar viaţa e foarte grea...”

           Pregătirea pentru înrolarea ulterioară a cetăţenilor născuţi în anul 1927

Lucrul de pregătire cu recruţii născuţi în anul 1927 din raioanele eliberate ale republicii s-a început din 10 aprilie 1944.

S-a întocmit lista recruţilor, fiind depistate 11331 persoane, din care:

Neştiutori de carte – 1359 pers.(cu 4-5-7 clase româneşti erau scrişi la analfabeţi-Al.M)

Puţin ştiutori de carte – 2118

Necesită tratament – 681

După naţionalitate :

Moldoveni – 7903 pers.

Ucraineni – 2764

Ruşi – 495

Alte naţionalităţi – 169

În contingentul de recruţi membri ai PCU(b) şi candidaţi în membri ai PCU(b), precum şi comsomolişti, nu sunt.

În raioanele eliberate ale republicii au fost organizate 80 de puncte militare, asigurate cu terenuri sportive, tiruri, cîmpuri pentru exerciţii militare. S-a organizat prelucrarea sanitară, spălatul în baie, tunsul, în rezultat ne fiind înregistrat nici un caz de epidemie.

S-au organizat concentrări pentru instrucţie de 5 zile, au fost selectaţi comandanţii subdiviziunilor.

În general, programul a fost însuşit la nivel satisfăcător. Astfel, pe comitetul militar raional Bălţi concentrările au fost finalizate cu nota generală de 3,5, pe comitetul militar raional Drochia sunt 80 de eminenţi, rezultate bune – 120, medii – 125, slabe – 35 etc.

Şeful secţiei de organizare şi instructaj 
al CC al PC(b) din Moldova                                        Şciolokov

F. 51, inv. 2, d. 36     

Mii şi mii de români basarabeni totuși, n-au avut de ales şi au fost nevoiţi să lupte de partea Satanei Roşii. Multi, foarte multi au căzut cu moarte de erou pe cîmpurile de luptă din Polonia, Cehoslovacia, Austria şi Germania. Multi, foarte multi s-au întors de la războiul sângeros schilozi, fără o mâină, fără un picior, s-au chiar ambele... Alţii mai grav sau mai uşor răniţi au avut serioase probleme de sănătate toată viaţa. Oricum şi-au făcut datoria  în faţa Europei. Dar n-au mai avut viaţă bună, chiar dacă războiul s-a terminat, deoarece România, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Albania, Germania (parţial) s-au pomenit deja sub  ocupaţia sovietică adică a  „eliberatorilor”. În respectiva listă erau şi Estonia, Letonia, Lituania etc. Batjocura şi violenţa a tot ce-i românesc a continuat încă mulţi ani.

Românii care au luptat la război nu aveau dreptul să-şi zică veterani ai războiului, ci numai participanţi. Iar cei care au luptat în armata Patriei condusă de Mareşalul Ion Antonescu, autorităţile sovietice în genere i-a lipsit de facilităţile acordate celor care au luptat de partea ruşilor. Tot noii stăpîni au interzis acestora să poarte distincţiile româneşti, primite pentru merite deosebite în luptă. Mai mult decât atît, în presă, la radio a început o propagandă  de învrăjbire a societăţii împotriva acestor foşti militari, numiţi ”fascişti,” ”hitlerişti” etc. La mulţi din aceşti OAMENI sub diferite motive li se refuza de a primi un servici, o funcţie... Curat că, decât soldat la Stalin, mai bine fugar.

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist(mun.Chişinău)

Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro

Basarabenii in istoriografia rusa din secolul XIX - continuare

Publicam mai jos continuarea articolului din data de. 16.06.2010 cu titlul Basarabenii in istoriografia rusa din secolul XIX.

 *          *          *

In final abordam scrierile academicianului si etnografului rus L.S.Berg (n.1876, Bender - December 24, 1950, Leningrad) ce trateaza problema romanităţii românilor basarabeni, atât în capitolul consacrat istoriei ţinutului, cât şi în cadrul descrierii etnografice a moldovenilor. Autorul caută să urmărească originea locuitorilor din spaţiul danubian din cele mai vechi timpuri, pornind de la ipotezele arheologice şi continuând cu autorii antici până în epoca romană. Concluziile sale privind romanitatea autohtonilor coincid cu cele ale altor autori. Acest citat al sau este elocvent: "Cum au apărut românii în locurile unde trăiesc astăzi - Transilvania, Bucovina, Basarabia, România - este o chestiune discutabilă". Mai jos sunt prezentate, pe scurt, mai multe citate din scrierile sale:

"Din cuvintele lui Ovidiu, care a trăit ca exilat la Tomis, pe malul Mării Negre, unde astăzi este Constanţa (...) rezultă că între gurile Dunării şi Nistru populaţia autohtonă era formată din geţi".

"In timpul lui Strabon, adică la începutul secolului I d.Hr., pe malurile Dunării Inferioare trăiau doar ramuri înrudite, geţii şi dacii. Grecii şi romanii nu făceau deosebire între ei şi îi numeau cu acelaşi nume: grecii le ziceau geţi, romanii- daci".

"După descrierea făcută de Strabon se vede că sudul Basarabiei era ocupat de geţi. pe Nistru erau aşezaţi tirageţu (o ramură a geţilor, n.a.), iar după geţi şi tirageţi în nordul Basarabiei locuiau bastarnii".

"Dacă în timpul lui August daco-geţii au fost bătuţi de romani, în schimb în timpul lui Domiţian i-au bătut ei pe romani. Traian, în sfârşit, a reuşit în anul 105 d.Hr. să sfărâme puterea regelui Decebal şi să transforme Dacia în provincie romană".

"Acest eveniment a avut o importanţă primordială pentru toată istoria ulterioară a Peninsulei Balcanice, iar memoria groaznicului Traian şi astăzi trăieşte în legendele populare ale slavilor şi românilor"

"Din Dacia lui Traian, a făcut parte şi Basarabia actuală în care până astăzi s-au păstrat două valuri de pământ enorme, zise ale lui Traian"/.\"După cucerirea Daciei, Traian a luat imediat măsuri pentru colonizarea ei cu colonişti romani. Coloniştii aceştia foarte repede s-au amestecat cu dacii şi se prea poate ca românii actuali să fie până la un punct descendenţii acelor daco-romani"

Descrierea etnografică a moldovenilor îi oferă lui Berg un nou prilej de a afirma romanitatea basarabenilor, dar simultan, şi comunitatea lor cu românii de peste Prut: "Moldovenii sunt românii care locuiesc în Moldova, Basarabia şi unele părţi din guberniile vecine cu Basarabia - Podolia, Herson şi Ekaterinoslav. Ei înşişi îşi zic moldoveni şi România e numită de ei Moldova. De românii Valahiei sau de vlahi ei se disting prin neînsemnate deosebiri dialectologice".

Autorul mai descrie si legatura directa dintre istoria Basarabiei si a Moldovei:

"Moldova s-a despărţit de Ungaria în jurul anului 1360. La început hotarele ei se mărgineau la regiunea Bucovinei, curând însă s-a întins până la Nistru şi Marea Neagră ".

"In timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) cea mai mare parte a Basarabiei era deja in stăpânirea moldovenilor”.

"Moldova în timpul domnitorului Ştefan (1457-1504), căruia românii îi zic “cel Mare”, a atins culmea puterii sale. Pe vremea acestui domn pentru prima dată au apărut în Moldova turcii. Ei au distrus, cu această ocazie, cetăţile moldoveneşti Chilia, Akkerman (Cetatea Albă), Bender (Tighina) şi Soroca. Mari foloase însă aceasta nu le-a adus, deoarece ei n-au fost în stare să menţină acele cuceriri".

"Domnitorul valah Mihai Viteazul, în anul 1600, a reuşit pentru un moment să întrunească sub sceptrul său Transilvania, Valahia şi Moldova, inclusiv Basarabia, însă în anul următor el a fost asasinat şi statul său s-a destrămat".

Se constata relevarea aceloraşi trăsături constante la majoritatea autorilor rusi, putand concluziona că romanitatea basarabenilor şi comunitatea lor istorică cu locuitorii Principatelor constituiau repere de o mare importanţă pentru definirea identităţii lor în istoriografia rusă din epoca prezentata.

In scrierile lui Casso se insista pe discututiile asupra oportunitatii restituirii Basarabiei României sau asupra inutilităţii a acestei achiziţii teritoriale pentru Imperiul Rus. Autorul se refera la cartea "Rusia şi Europa ", apărută în 1871, in care Danilevski se exprimă clar în favoarea retrocedării Basarabiei României (v. mai sus). Trebuie mentionat ca Danilevski era un slavofil infocat iar aceasta miscare gandita de acesta ar fi putut insemna “unirea” in cadrul Imperiului Tarist. De aceeaşi natură este, probabil, şi afirmaţia lui Tihomirov care se limita doar la cedări "parţiale" în favoarea României. L.A. Casso reda in lucrarea sa opinia generalului A. Kuropatkin: “Nu demult unul dintre scriitorii noştri militari, Kuropatkin, făcând bilanţul războaielor noastre balcanice, a ajuns la concluzia că Rusia şi-a atins frontierele ei naturale la 1792, în urma Tratatului de pace de la Iaşi, care i-a asigurat posesiunea malului stâng al Nistrului. In timp ce campaniile ulterioare împotriva Turciei n-au adăugat celorlalte achiziţii decât o "fâşie de pământ", cum numeşte el teritoriul cuprins între Nistru şi Prut”. In alta lucrare gasim un alt citat al aceluiasi militar: "Poporul român al Basarabiei anexate acum 100 de ani trăieşte şi azi cu totul la o parte şi izolat de populaţia rusă. Nu poate fi nici o îndoială că, dacă la începutul secolului al XIX-lea, Principatele ar fi fost anexate la Rusia, populaţia lor nu numai că ar fi ramas străină, ci foarte repede ar fi devenit duşmană poporului rus şi atunci, în loc de o singură Polonie, am fi avut două, spre o şi mai mare slăbire a Rusiei. In viitor, faptul că unitatea poporului român se va face pe căi paşnice sau prin război este inevitabil".

Modificat si adaptat dupa Igor Şarov, Andrei Cuşco: Identitatea naţională a basarabenilor în istoriografia rusă din secolul XIX //Basarabia: dilemele identităţii. Iaşi, 2002

Articol trimis de: dl Burlacu Radu / 21.06.2010

 Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro

ISTORIA ASA CUM NU O STIM 2: DEPORTARILE BASARABENILOR: TRAGEDII DE FAMILII ŞI ŢARA

EROI NECUNOSCUŢI (continuare )

CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA, anul naşterii 1910, originară din satul Tatar-Capceac,  raionul Taraclia, RSSM, cetăţeană a URSS (cu”venirea” ocupanţilor sovietici peste noapte toată Basarabia au fost înscrişi cetăţeni ai URSS. Mai mult decît atat ! Nu a fost depistat nici un caz, de renunţare la cetăţenia romînă în favoarea celei sovietice (în afară de ruşi, ucraineni şi evrei, adică comunităţile minoritare etnice din Basarabia, care de fiecare dată cînd erau situaţii critice făceau front comun împotriva populaliei autohtone. Dar au existat şi unele exceptii-Al.M) găgăuză, din ţărani săraci, puţin  ştiutoare de carte, căsătorită, pînă la arestare locuia în satul Biruinţa, raionul Congaz, şi lucra ca îngrijitoare de încăperi în şcoală. 

          CANTARELI I.O. a fost condamnată pentru faptul, că fiind ostilă faţă de puterea sovietică, între locuitorii satului Biruinţa sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată împotriva măsurilor Guvernului sovietic şi răspîndea idei provocatoare privind pieirea Statului sovietic, clevetea conducerea Partidului şi Guvernului sovietic.

          Avînd în proprietate un aparat de radio, asculta emisiuni din America, Turcia şi Spania şi răspîndea zvonuri privind izbucnirea războiului cu ţările capitaliste şi înfrîngerea Statului sovietic în acest război.

          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: VASILIU G.F., CARAGHEAUR S.P., CIABANU A.N.

          Astfel, urmează de recunoscut că, CANTARELI a fost trasă la răspundere penală pentru activitate antisovietică şi condamnată corect.

 Totodată, avînd în vedere că, CANTARELI provine din ţărani săraci, e puţin ştiutoare de carte, la momentul arestării avea doi copii minori, iar infracţiunea comisă de ea nu a dus la careva urmări grave, consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 25 iunie 1951 referitor la CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.113-114

*           *           *

MACARCIUC AGAFIA EROFEEVNA, anul naşterii 1907, originară din satul Troiţcoie (corect – Troiţa - Al.M),  raionul Bender, RSSM, rusoaică, fără de partid, din muncitori, puţin  ştiutoare de carte, căsătorită, fără antecedente penale, pînă la arestare lucra ca spălătoreasă în unitatea militară nr. 7481. 

          MACARCIUC a fost condamnată pentru faptul, că lucrînd în unitatea militară nr. 7481 din oraşul Chişinău în calitate de spălătoreasă, a sustras lenjerie, din dotarea acestei unităţi militare.

          Astfel, din toamna anului 1949 pînă în martie 1953 a furat: 9 cearşafuri, 9 perechi de izmene, 6 cămăşi, 12 prosoape, două şorţuri pentru bucătar şi alte lucruri în sumă totală de circa 1000 ruble. (nu se exclude scenariu regizat de sovietici-Al.M)

          Toate lucrurile sustrase au fost depistate în locuinţa lui MACARCIUC, confiscate de organele de anchetă şi reîntoarse unităţii militare.

          Pe lîngă aceasta, MACARCIUC, în anul 1953, în anturajul său, făcea agitaţie antisovietică, clevetea condiţiile de trai în URSS, lăuda viaţa din timpul stăpînirii României burgheze, iar în martie 1953, în zilele de doliu în legătura cu decesul unuia din conducătorii partidului şi Statului sovietic, a admis în adresa acestuia un atac contrarevoluţionar, se bucura de decesul lui.

          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: ZIGA A.D., TODERAŞCU L.G., CERNAT N.S., PRIJILEVSCAIA T.I. şi alţii, precum şi mărturia parţială a inculpatei MACARCIUC (p.d. 85-89).

          Astfel, urmează de recunoscut, că MACARCIUC a fost trasă la răspundere penală şi condamnată de judecată pentru delapidarea averii statului şi declaraţiile sale antisovietice corect.

 Totodată, avînd în vedere, că MACARCIUC provine din muncitori, este muncitoare, este puţin ştiutoare de carte, că declaraţiile ei antisovietice nu au dus la careva urmări grave, precum şi faptul, că toate lucrurile sustrase au fost restituite unităţii militare, consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 9 mai 1953 referitor la MACARCIUC AGAFIA EROFEEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

În rest sentinţa  nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.115-116

*          *          *

PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI, anul naşterii 1920, originar din satul Cobusca Nouă, raionul Bulboaca,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, ştiutor de carte, din ţărani mijlocaşi, din 1944 pînă în 1946 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, la lupte n-a participat, pînă la arestare locuia la locul de origine.

          PLAMADEALA a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1948 a devenit membru al unei secte ilegale a inochentiştilor-arhanghelişti, fiind la început membru, iar mai apoi propovăduitor. Folosind prejudecăţile religioase, în anturajul său,  sistematic făcea agitaţie antisovietică îndreptată împotriva activităţilor puterii sovietice, organiza şi desfăşura adunări ilegale ale sectanţilor şi atrăgea în sectă noi membri. 

          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: SMOCINSCHII V.V., SCLIFOS R.E., CIORBĂ G.I. şi PLATON V.P. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 214-215) şi propria mărturie  a inculpatului PLAMADEALă (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 212-213).

          Astfel, urmează de recunoscut, că PLAMADEALĂ  a fost tras la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate  antisovietică corect.

Totodată, avînd în vedere, că PLAMADEALĂ şi-a recunoscut vinovăţia, regretînd crima săvîrşită, şi s-a dezis de învăţăturile inochentiştilor-arhanghelişti, precum şi faptul, că a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi provine din ţărani mijlocaşi,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 aprilie 1950 referitor la PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 10 ani de LCM.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.119-120

*         *          *

SAMSONOV BORIS CHIRILOVICI, anul naşterii 1915, originar din oraşul Bender,  RSSM, rus, cetăţean al URSS, din muncitori, fără de partid, ştiutor de carte, din 1944 pînă în 1945 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, participant al Marelui Război pentru Apărarea Patriei, a fost rănit uşor, este decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”. Pînă la arestare lucra ca fochist la fabrica de conserve din Bender.

          SAMSONOV  a fost condamnat pentru faptul, că, în anturajul său,  făcea agitaţie antisovietică, clevetea Puterea sovietică şi orînduiala colhoznică, făcea declaraţii provocatoare cu caracter defetist, descredita conducătorii partidului şi guvernului.

          Vinovăţia lui SAMSONOV a fost confirmată în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor: COLOMÎCENCO I.M., ŢURCAN F.V., GAVRILOVA V.N., VOLONTIR M.S., REAZANOVA M.S. şi FEDORENCO V.S. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 185-186), precum şi mărturia inculpatului SAMSONOV (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 184-185).

          Astfel, urmează de recunoscut, că SAMSONOV  a fost tras la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate  antisovietică corect.

Totodată, avînd în vedere, că SAMSONOV provine din muncitori, este muncitor, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei a luptat pe front împotriva cotropitorilor germano-fascişti, a fost rănit, este decorat cu o medalie guvernamentală, precum şi faptul, că infracţiunea săvîrşită nu a dus la careva urmări grave,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 mai 1954 referitor la SAMSONOV BORIS CHIRILOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune  în libertate.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.121-122

*          *          *

MATVEICIUC ALEXANDR ALEXEEVICI, anul naşterii 1907, originar din satul Clocuşina, raionul Ocniţa,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, fără antecedente penale, fără de partid, căsătorit, pînă la arestare locuia la locul de origine, lucra în colhoz. 

          MATVEICIUC a fost declarat de judecată vinovat şi condamnat pentru faptul, că la 10 februarie 1946 şi 16 februarie 1947 a întocmit şi răspîndit două foi volante cu conţinut antisovietic, în care clevetea puterea sovietică, îşi exprima nemulţumirea referitor la acţiunile puterii sovietice pe problema predării cotelor de cereale la stat, chema alegătorii să nu voteze candidaţii înaintaţi în timpul alegerilor în Sovietul Suprem al URSS şi RSSM. 

          Una din foile volante întocmite a fost depusă de MATVEICIUC în urna sectorului  16 de votare din satul Clocuşina, raionul Ocniţa, RSSM, în ziua alegerilor în Sovietul Suprem al URSS – la 10 februarie 1946, iar a doua – în urna sectorului 5 de votare din acelaşi sat la 16 februarie 1947, în ziua alegerilor în Sovietul Suprem al RSSM.

          Pe lîngă aceasta, în anturajul său, făcea agitaţie antisovietică: clevetea puterea sovietică şi orînduiala colhoznică.

          Martorii audiaţi în şedinţa de judecată: PERELIŢA V.F.(p.d. 87), ŞTEPOV V.E. (p.d. 87) şi BLÎNDU A.I. (p.d. 87) au confirmat declaraţiile antisovietice ale inculpatului, precum şi vinovăţia  lui MATVEICIUC a fost recunoscută de însuşi inculpatul (p.d. 86-87) şi prin probe materiale (foile volante confiscate) (p.d. 67) şi actul expertizei grafice (p.d. 62-65).

                   Astfel, activitatea infracţionistă a lui MATVEICIUC a fost demonstrată şi el a fost condamnat corect.

          Totodată, avînd în vedere, că MATVEICIUC  provine din ţărani mijlocaşi, şi-a recunoscut pe deplin vinovăţia atît în ancheta preliminară, cît şi în ancheta judiciară, faptul că foile volante anonime, intocmite de el, se referă la perioada greutăţilor materiale în Moldova, legate de lipsa roadei, precum şi faptul, că  nu au dus la careva urmări grave,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 10 iulie 1951 referitor la MATVEICIUC ALEXANDR ALEXEEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune  în libertate.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.123-124

*          *          *

DRANCĂ ALEXANDR IVANOVICI, anul naşterii 1919, originar din satul Larga, raionul Lipcani,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, ştiutor de carte,  fără de partid, căsătorit, din ţărani mijlocaşi, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică. 

          DRANCĂ  a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1949, în anturajul său, sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată spre zădărnicirea acţiunilor partidului  şi guvernului sovietic, descredita puterea sovietice, clevetea orînduiala colhoznică şi lăuda traiul pe timpul României burgheze, răspîndea idei provocatoare privind schimbarea ulterioară a regimului sovietic cu ajutorul ţărilor imperialiste, ameninţa cu răfuială activiştii sovietici şi crea obstacole în activitatea acestora.

          Acest lucru a fost confirmat prin depoziţiile martorilor: DUMITRAŞCU A.G., TIHONOV P.A., BULGARI I.M., GAVRILIUC A.S., BECŞEV S.I. şi alţii (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 262, 263, 264, 265, 266, 108, 109).    

                   Astfel, urmează de recunoscut, că DRANCA a fost tras la răspundere penală şi  condamnat pentru activitate antisovietică corect.

          Totodată, avînd în vedere, că DRANCĂ  provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi a participat la lupta cu cotropitorii fascişti, este decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”, are doi copii minori, ispăşindu-şi pedeapsa în lagăr se caracterizează pozitiv, norma de producţie o îndeplineşte cu 140%, precum şi faptul că în agitaţia antisovietică desfăşurată de el nu se întrevăd careva urmări, consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 noiembrie 1951 referitor la DRANCĂ ALEXANDR IVANOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.128-129

*          *           *

ZEIDMAN LEIA-REINA SRULEVNA, anul naşterii 1918, originară din satul Lipcani, acelaşi raion,  RSSM, evreică, cetăţeană a URSS, din muncitori, puţin ştiutoare de carte, fără de partid, fără antecedente penale, pînă la arestare locuia şi lucra croitoreasă în Lipcani.

          Prin încheierea Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie 1941 sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM a fost lăsată în vigoare.

          ZEIDMAN  a fost condamnată pentru faptul, că locuind pînă în anul 1940 în Lipcani, a fost recrutată de către şeful jandarmeriei ca agent secret şi pe parcursul a cîtorva ani transmitea informaţii despre activitatea revoluţionară(a se citi teroristă-Al.M) a tineretului din Lipcani  şi în urma denunţului ei au fost arestaţi un şir de lucratori de comsomol ilegalişti(cum se numesc indivizii care uneltesc împotriva propriului stat? -Al.M), care în timpul interogatoriului la jandarmerie au fost bătuţi, precum:  cet. STOLEAR V.L., ROZENŢVAIG Ă.A., FAIMAN N.L.

          Atît în ancheta preliminară, cît şi în şedinţa de judecată, ZEIDMAN nu şi-a recunoscut vinovăţia.

          Drept bază pentru pronunţarea sentinţei de condamnare referitor la ZEIDMAN pentru judecată au servit depoziţiile martorilor, audiaţi în şedinţa de judecată: ŞENCHER H.M., ŞVARŢMAN Ş.M., FAIMAN P.L., MUŞAILO P.I., STOLEAR R.L. şi ROZENŢVEIG Ă.A. (după cum observaţi, a fost trădată prin mărturii tot de conaţionaţii  ei, fapt care infirmă legenda despre unitatea etnică evreiască, dar tot odată confirmă,că nu toţi evreii aveau concepţii sioniste şi procomuniste -Al.M)

          Din depoziţiile martorilor se vede, că ZEIDMAN era supusă arestărilor pentru participarea la activitatea ilegalistă.

          Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare acuzarea lui ZEIDMAN de apartenenţă la agenţii jandarmeriei şi de trădare a ilegaliștilor (a se citi teroriştilor-Al.M)  nu a fost pe deplin confirmată şi în virtutea art. 197 alin. 2 al CPP al RSSU urmează a fi suspendată.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM din 3-4 martie 1941 pe art. 54-13 al CP al RSSU şi Încheierea Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie 1941de anulat şi cazul  referitor la ZEIDMAN LEIA-REINA SRULEVNA  de încetat din lipsă  de probe, cu eliberarea lui ZEIDMAN din locul deportării, unde îşi ispăşeşte pedeapsa.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.130-136

*          *          *

DICUSAR DEMIAN IVANOVICI, anul naşterii 1914, originar din satul Cucuneştii Vechi, raionul Bratuşeni, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, cetăţean al URSS,  ştiutor de carte, fără de partid, familist, fără antecedente penale. În transportul feroviar lucrează din anul 1944, pînă la arestare a lucrat ca muncitor la depoul de locomotive al staţiei Bălţi - Nord.

ABRAMOV VALENTIN ANDREEVICI, anul naşterii 1910, originar din oraşul Ananiev, regiunea Odesa, din muncitori, rus, fără de partid, familist, fără antecedente penale, cu studii medii, în transportul feroviar lucrează din anul 1927, ultima funcţie de pînă la arestare – muncitor de serviciu la staţia Bălţi – Nord.

          DICUSAR şi ABRAMOV au fost condamnaţi pentru faptul, că DICUSAR, lucrînd în depoul de locomotive la staţia Bălţi – Nord, între muncitori făcea agitaţie antisovietică, lăudînd regimul şi orînduiala ţărilor capitaliste, clevetea realitatea sovietică şi membrii Guvernului sovietic, răspîndea idei provocatoare despre inevitabilitatea războiului între URSS şi America şi înfrîngerea Uniunii Sovietice în acest război.

          ABRAMOV, lucrînd muncitor de serviciu în acelaşi depou şi ştiind despre activitatea duşmănoasă a lui DICUSAR nu a făcut depoziţii organelor de anchetă referitor la DICUSAR şi l-a preîntîmpinat pe acesta despre arestul ce va urma, propunîndu-i să se ascundă la banderovişti în pădurile Ucrainei de Vest. Pe lîngă aceasta, ABRAMOV, de asemenea, în rîndurile muncitorilor depoului de locomotive lăuda viaţa în ţările imperialiste şi răspîndea idei provocaţioniste privind inevitabilitatea războiului între URSS şi America şi înfrîngerea Uniunii Sovietice în acest război.

          Prin Încheierea Judecătoriei de circumscripţie a transportului feroviar a regiunii de sud – vest din 8 decembrie 1950 sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 31 octombrie 1950 a fost lăsată în vigoare, iar cererea de recurs a inculpatului ABRAMOV – refuzată.

          Fiind interogat în şedinţa de judecată, DICUSAR şi-a recunoscut  vinovăţia pe deplin, iar ABRAMOV – parţial, în partea, că ştiind despre activitatea antisovietică a lui DICUSAR nu a mărturisit acest fapt organelor  de anchetă şi l-a preîntîmpinat pe ultimul despre arestarea ce va urma, îl ruga să se ascundă, iar în partea desfăşurării agitaţiei antisovietice vinovăţia nu şi-a recunoscut,  însă acest lucru a fost confirmat în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor : IGNATIUK M.V.(p.d. 301 verso-302), NAGORNIUK V.N. (p.d. 302 verso-303), BERSON V.V. (p.d. 306 verso), precum şi prin mărturiile inculpatului DICUSAR D.I. (p.d. 298 verso-300).

          Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare vinovăţia lui DICUSAR şi ABRAMOV în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU a fost pe deplin demonstrată şi ei au fost condamnaţi corect.       

          Totodată, avînd în vedere, că condamnaţii DICUSAR şi ABRAMOV după poziţia lor socială sunt vechi lucrători ai transportului feroviar, nu au antecedente penale, precum şi faptul, că pedeapsa stabilită de judecată este prea dură, conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 31 octombrie 1950 şi Încheierea Judecătoriei de circumscripţie a transportului feroviar din regiunea de sud – vest din 8 decembrie 1950 referitor la DICUSAR DEMIAN IVANOVICI şi ABRAMOV VALENTIN ANDREEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pentru DICUSAR pînă la 6 ani de LCM, iar pentru ABRAMOV – pînă la 5 ani de LCM şi cu aplicarea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

           

Procurorul General al RSSM

Consilier juridic de stat în exerciţiu                                  (R. RUDENCO)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.146-148

                                                           (va urma )

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist(mun.Chişinău)

Sursa: www.Tribuna-Basarabiei.ro