Imediat după ocuparea
Basarabiei, la 28 iunie 1940, comuniştii au
perseverat în a instaura „viaţa nouă” în sensul pe care îl înţelegeau
ei: arestări, deportări, execuţii, toate fiind menite să-i asigurare
viitoarei guvernări liniştea pentru mulţi ani înainte…
„Experimentul” a durat până în a doua jumătate a lui iulie 1941 când,
odată cu instaurarea administraţiei româneşti în Chişinău, s-au
întreprins măsuri pentru a identifica unele crime ale regimului
sovietic, locurile de masacru în masă a oamenilor nevinovaţi. Cu toate
că bolşevicii au încercat să distrugă orice urmă, documentele de arhivă
arată că unul dintre aceste locuri a fost clădirea fostului Consulat
italian din str. Viilor – actualul teritoriu al aşa-numitei estrade de
vară din str. Alexe Mateevici, din imediata apropiere a Academiei de
Muzică, Teatru şi Arte Plastice. În acel imobil NKVD-ul şi-a instalat
sediul între 28 iunie 1940 şi iulie 1941. Publicăm mai jos spicuiri din
rapoartele semnate de chestorul poliţiei şi şeful Biroului Siguranţei
din Chişinău, informaţii redactate pe urme proaspete, din care
desprindem primele mărturii documentare privind atrocităţile
sovieticilor în Basarabia. Imaginile completează !
documentele. Un prim raport este datat cu 31 august 1941, celelalte
completează şirul evenimentelor până la înhumarea creştinească a
martirilor.[...] „Chestura poliţiei municipiului
Chişinău, Biroul
Siguranţei, 31 august 1941: „Făcând informaţii şi cercetări pentru a se
stabili locul de înhumare a victimelor politice ale terorii roşii, am
putut stabili în ziua de 30 august 1941 următoarele: În localul fostului
Consulat Italian de pe str. Viilor în prezent ars complet [nu s-a
păstrat nicio imagine a imobilului - n.n.], în partea din fund a curţii,
în apropierea unui beci, într-un loc viran camuflat cu scânduri înalte
în parte arse, se găsesc două gropi mari, proaspete, în care se află
îngropaţi mai mulţi oameni împuşcaţi în timpul retragerii din
Chişinău a
trupelor roşii.// //
S-au găsit şi două tărgi pline de sânge cu urme de gloanţe la
extremităţi, ceea ce denotă că persoana pusă pe targă, dacă mai avea
convulsiuni, i se trăgeau focuri de revolver în cap, pentru a se asigura
că este moartă (loviturile de armă se văd la capătul tărgii). De
asemenea, s-au găsit mănuşile lungi de piele pline de sânge, cu care se
ridicau cadavrele însângerate şi se aruncau în groapă.
Execuţia se făcea în beciul consulatului, unde sunt urme evidente de
aceasta şi unde s-au găsit şi cele două tărgi şi mănuşile. În tot locul
înconjurat cu gard şi care are o suprafaţă de circa 150/160 metri
pătraţi, se găsesc cadavre. După aspectul stratului superficial de
cadavre (îmbrăcămintea indică persoane de bună condiţie socială), şi din
informaţiile culese reiese în mod neîndoielnic, că printre morţi ar fi
şi multe persoane, dintre cei socotiţi dispăruţi sau deportaţi, fruntaşi
ai luptei naţionale, care au fost executaţi în secret.
În timpul stăpânirii ruseşti, aici îşi avea sediul biroul central al
serviciului NKVD local şi aici se făceau ultimele şi cele mai riguroase
cercetări, pentru deţinuţii politici. Urmează a se face deshumarea
cadavrelor pentru identificarea celor ce au fost victime ale terorii
bolşevice în acest oraş.
[...] Din informaţiile culese şi din cercetările făcute, rezultă că
execuţia se făcea după sistemul Ceka, prin împuşcare pe la spate, în
cap, de către doi călăi, care executau atribuţiunile în mod consecutiv.
S-au mai găsit şi o căldare şi un panou de carton, cu numeroase
perforări, care din cercetări, era folosit pentru exerciţii de tragere
în vederea execuţiei. Lovituri de gloanţe şi câteva proiectile se mai
află şi azi în peretele subteranei, unde se făceau împuşcările.
[...] În asistenţa delegaţiilor autorităţilor locale interesate în cazul
celor executaţi de soviete şi îngropaţi în grădina fostului Consulat
Italian din str. Viilor, s-a procedat azi 5 septembrie 1941, cu o echipă
de lucrători, la deshumarea cadavrelor. Până seara s-au scos 32 de
cadavre de bărbaţi şi tineri elevi, care după aspectul corporal şi al
îmbrăcămintei par a fi intelectuali şi studenţi sau elevi din
localitate. Victimele, în majoritate, au fost executate prin împuşcare
în cap, din spate. S-a constatat de asemenea că împuşcarea s-a făcut în
serie, iar cadavrele au fost aruncate în stare muribundă în gropi, în
dezordine. Deshumarea continuă.
[...] În continuarea cercetărilor persoanelor executate de soviete şi
îngropate în grădina fostului Consulat Italian din strada Viilor, până
în seara de 6 septembrie 1941, s-au dezgropat 85 cadavre. După actele
găsite la ei, în majoritate sentinţe de condamnare, s-au identificat
numiţii: Tislaru Ioan, Banu Ilie, Doroftei Dionisie, Truşcă Ene Grigore,
Schiba Nicolae, Vieru Dimitrie, Guţu Teodor, toţi foşti în serviciul
CFR şi condamnaţi în ziua de 3 iunie 1941 la 25 ani închisoare. De
asemenea sau mai identificat următorii: Filipenco David, Melentevici,
Cernevschi Vlad şi Şevcenco. Deshumarea continuă.
[...] Efectuându-se deshumarea, s-au scos din gropi comune un număr de
75 de cadavre, până în seara zilei de 7 septembrie, când s-a întrerupt
lucrul.
După actele găsite la ei – în majoritate, sentinţe de condamnare – s-au
identificat numiţii: Ţanţu Pavel şi Ţanţu Petru (primul funcţionar la
postul de radio local, iar secundul învăţător), fiii fostului prefect de
Lăpuşna Vasile Ţanţu şi maior în regimentul moldovenesc, preotul
Tudorache Nazarov, subdirector la banca oraşului, Teslaru Ioan, Banu
Ilie, funcţionari CFR, Doroftei Dionisie, informator C. III, Truşcă Ene
Grigore, Schiba Nicolae, Vieru Dumitru, Guţu Teodor, căpitan pensionar,
Roşca Ilarion, şef de secţie de jandarmi în comuna Străşeni, Suruceanu
(fără alt nume, deoarece nu s-a putut ceti pe sentinţă), Popescu Ioan,
funcţionar comunal şi Bădăluţă, fost primar în comuna Durleşti. Dintre
cadavrele neidentificate se observă un cadavru îmbrăcat în rasă
preoţească, elevi de liceu, identificaţi după şepci, studenţi şi restul
de cadavre, după îmbrăcăminte, par a fi oameni intelectuali.
Dintr-o groapă au fost scoase 15 cadavre, dintre care unul a fost
identificat după sentinţă, a lui Cernevschi Vladimir, fost şef de secţie
de gardieni publici la Chestura Poliţiei Chişinău, ceilalţi
neidentificaţi. Toţi sunt legaţi la mâini, iar Filipenco, fost agent la
Corpul III Armată, are şi picioarele legate. Sentinţele au fost date de
Tribunalul Militar al NKVD-ului, semnate de colonelul Zonov şi sergenţii
Grigorenco şi Gucianov, iar secretar Gruzinschi. Cadavrele au fost
ţinute expuse la dispoziţia publicului, pentru a se putea identifica
după ce au fost dezinfectate de medicul legist Filatov Petru.
[...] În ziua de 8 septembrie 1941, orele 12 s-a oficiat un serviciu
religios, de un sobor de preoţi în frunte cu I.I.S.S. Mitropolitul Bălan
al Ardealului şi S.S. Efrem locotenent mitropolitan al Basarabiei. Au
asistat şefii autorităţilor civile şi militare şi un numeros public,
printre care şi familiile îndoliate ale victimelor, ce au putut fi
recunoscute.
Cadavrele au fost băgate în sicrie de lemn, împodobite cu flori şi
aşezate pe care cu boi, în formă de cortegiu. Cortegiul a fost precedat
de un grup de tineri cu flori, reprezentanţi ai comunelor învecinate, cu
pancarte ocazionale.
A cuvântat după efectuarea serviciului religios I.P.S.S. Mitropolitul
Bălan, preaslăvind jertfa celor ce au căzut victime terorii roşii
luptând pentru cauza românească. Înmormântarea s-a făcut la cimitirul
ortodox, într-un loc rezervat pentru aceasta. Chestorul poliţiei Maior
Vasilache, Şeful Bri. Siguranţei Comisar Tr. Andreescu”.
Aceste rapoarte constată doar o mică parte din atrocităţile comuniştilor
în Basarabia, iar lista celor executaţi la sediul NKVD rămâne a fi
identificată.
Mihai Taşcă,
dr. în drept secretarul Comisiei prezidenţiale pentru studierea şi
aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova
Sursa: ZIARUL TIMPUL - CHIȘINĂU /
Tribuna-Basarabiei.ro
Numarul deportatilor nu se cunoaste cu precizie. Se crede ca cel putin
300.000 de persoane.
In locul lor au fost adusi circa 200.000 de
nemoldoveni.