BASARABIA LITERARA: BASARABIA O GUBERNIE RUSEASCĂ ! PÂNĂ CÂND ?!

La 12 iulie 2010 s-a produs la Chişinău o mare trădare. Curtea Constituţională a adoptat decizia prin care declară neconstituţional Decretul lui Mihai Ghimpu. “Preşedintele interimar Mihai Ghimpu a încercat să dea un aspect juridic evenimentelor istorice şi politice. Acesta este argumentul principal, care a stat la baza deciziei”, a declarat Dumitru Pulbere, preşedintele Curţii Constituţionale.
La 24 iunie, presedintele interimar al Republicii Moldova a emis un decret prin care declara 28 iunie 1940 drept Zi a ocupatiei sovietice si a comemorarii victimelor regimului totalitar comunist si cerea Rusiei sa-si retraga urgent trupele de pe teritoriul Republicii Moldova. Duma de Stat a Rusiei a condamnat decretul, intr-o declaratie votata in unanimitate, in care se spune ca este nu numai un act al unei campanii politice planificate, indreptata impotriva relatiilor ruso-moldovene, ci si o incercare directa de a denatura faptele istorice, de a revizui istoria mondiala si totodata de a justifica esecul politicii duse de puterea din Moldova’. Si la Chisinau, decretul a bulversat opinia publica si clasa politica, impartind-o in doua tabere - o parte care a sustinut si alta care a condamnat decretul presedintelui interimar.În cadrul şedinţei de la Curtea Constituţională Preşedintele interimar Mihai Ghimpu a declarat că decretul său vorbeşte despre faptul că Republica Moldova este un stat suveran şi independent. „Noi cerem să ne fie respectată neutralitatea. Decretul a fost emis după 70 de ani, iar în acest timp pe teritoriul ţării noastre au fost trupe străine, de aceea am cerut Federaţiei Ruse să îşi retragă soldaţii şi armamentul”, a mai spus preşedintele.
La 7 iulie Academia de Ştiinţe şi-a expus poziţia oficială referitor la ziua de 28 iunie 1940, pe care a apreciat-o ca fiind o zi de ocupaţie sovietică: “Documentele de arhivă şi cercetările istorice ale experţilor internaţionali demonstrează că anexarea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei a fost concepută şi realizată de comandamentul sovietic stalinist ca o operaţiune militară de ocupaţie a acestor teritorii. Iar decretul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu reflectă, în principiu, adevărul istoric”, au conchis academicienii.

Sursa: Basarabia Literara / Tribuna-Basarabiei.ro

Rușii își arată disponibilitatea de a discuta cu partenerii moldoveni modalităţile de depăşire a problemelor apărute

Ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri  Kuzmin anunță despre disponibilitatea părţii ruse de a discuta cu partenerii moldoveni modalităţile de  depăşire a  problemelor apărute. Declarațiile au fost făcute în cadrul unui întrevederi cu vicepremierul Iurie Leancă, Ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene.

În legătură cu aceasta, ca urmare a dispoziţiei Prim-ministrului Vlad Filat, o delegaţie condusă de Valeriu Cosarciuc, Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, se va deplasa la începutul săptămânii viitoare la Moscova pentru întrevederi cu factori de decizie din instituţiile de profil din Federaţia Rusă în vederea  identificării unor soluţii adecvate pentru situaţia creată.

Potrivit presei ruse, şeful Serviciului Sanitar rus, Ghenadii Onişcenco, a declarat că dialogul privind exportul de vin moldovenesc în Rusia ar putea reîncepe săptămâna viitoare. Totodată, Onişcenco a recomandat conducerii din Moldova "să înceteze cu declaraţiile isterice şi să facă ordine în domeniul producţiei vinului".

UNIMEDIA amintește că peste 40 de camioane moldovenești pline cu vin sunt blocate într-o vamă din apropierea Moscovei, șefului Serviciului sanitar rus Rospotrebnadzor, Ghenadii Oniscenko, acuzând Guvernul Republicii Moldova, în persoana lui Vlad Filat, își demonstrează incapacitatea totală de a face ordine în domeniul vinicol.

Anterior Ambasada Republici Moldova în Federaţia Rusă a recomandat producătorilor de vin din Moldova să stopeze exportul vinului în Rusia, pentru a se clarifica cu pretenţiile înaintate de Serviciul Sanitar rus.

Sursa: UNIMEDIA

Testamentul lui Petru cel Mare

„In numele prea sfintei şi nedespărţitei Treimi, Noi Petru I-iu, tuturor descendenţilor şi succesorilor şi guvernului naţiunii ruseşti:

 Marele Dumnezeu de la care ţinem existenţa noastră şi coroana noastră, luminîndu-ne cu lumina sa şi sprijinindu-ne cu sprijinul său, îmi îngădui a privi poporul rus ca un popor chemat în viitor la dominaţia generală a Europei. Întemeiez această cugetare a mea pe aceea că naţiunile Europei au ajuns, în mare parte, într-o bătrîneţe vecină cu pieirea spre care merg cu paşi mari; trebuie ca ele să fie lesne şi sigur cucerite de către un popor tînăr şi nou, cînd acesta va fi atins toată forţa şi creşterea sa. Privesc dar invaziunea ţărilor Occidentului şi Orientului de către Nord ca o misiune periodică decretată în cugetele Providenţei care tot astfel a regenerat poporul roman prin invaziunea barbarilor.

Emigrările oamenilor polari sînt ca fluxul Nilului care, în toate epocile, îngraşă cu mîlul său ţările slăbite ale Egiptului. Am găsit Rusia gîrlă şi o las râu; urmaşii mei vor face din ea o mare întinsă, destinată a face roditoare Europa sărăcită, şi undele ei se vor revărsa peste toate stăvilarele ce nişte mîini slăbănoage ar putea să-i aşeze în cale, şi descendenţii mei ştiu să-i dirijeze cursul; pentru aceea eu le las învăţămintele următoare pe care le recomand atenţiunii şi observaţiilor lor statornice.

- de a întreţine naţiunea rusă într-o stare de război permanent, a ţine soldatul rus în necontenit război, a nu-l lăsa să se repauseze decît pentru îmbunătăţirea finanţelor statului; a reforma armatele, a alege momentele oportune pentru atac. A face astfel ca pacea să servească războiului şi războiul păcii, în interesul măririi şi prosperităţii crescînde a Rusiei.

- a chema prin toate mijloacele posibile, de la popoarele instruite ale Europei, căpitani în timp de război şi savanţi în timp de pace, pentru a face să profite naţiunea rusă de foloasele celorlalte ţări, fără a face să le piardă pe ale ei proprii.

- a lua parte în orice ocaziune la afacerile şi certele Europei şi mai ales ale Germaniei care, fiind mai apropiată de noi, ne interesează de-a dreptul.

- a diviza Polonia întreţinînd tulburări şi gelozii continue; a interesa pe puternici cu preţul aurului, a influenţa dietele, a le corupe spre a avea o acţiune în alegerea regilor, a numi partizani şi a-i proteja, a face să intre trupele moscovite şi a le ţine în ţări străine pînă ce va veni ocaziunea pentru ca să rămînă acolo pentru totdeauna. Dacă puterile vecine se opun, a le potoli momentan îmbucăţind din ţară pînă se va putea lua tot ce este de luat.

- a lua de la Suedia cît se va putea mai mult şi a face să fim atacaţi de ea pentru a avea un pretext de a o subjuga. Pentru aceasta, trebuie izolată Danemarca de Suedia şi a întreţine rivalitatea lor.

- a lua totdeauna pe soţiile principilor ruşi dintre principesele Germaniei, pentru a înmulţi alianţele ca familii, a apropia interesele şi a uni Germania cauzei noastre  porindu-ne influenţa.

- a căuta de preferinţă alianţa Engliterei pentru comerţul nostru cu o putere care are mai multă trebuinţă de noi pentru marina sa şi care poate fi mai folositoare dezvoltării marinei noastre. A da în schimb lemnul nostru şi alte produse contra aurului ei şi a stabili între neguţătorii, mateloţii lor şi ai noştri raporturi continue care să-i formeze pe ai noştri în marină şi comerţ.

- a se întinde neîncetat către Nord, în lungul Balticei, precum şi

spre Sud, în lungul Mării Negre.

- a se apropia pe cît este posibil de Constantinopol şi Indii. Cel ce va domni peste aceste ţinuturi va fi adevăratul suveran al lumii. Prin urmare, a provoca războaie continue atît turcului cît şi Persiei. A aşeza şantiere pe Marea Neagră, a se face stăpînă din ce în ce mai mult peste această mare, precum şi peste Baltica, punct îndoit şi necesar la reuşita proiectului; a grăbi decadenţa Persiei; a pătrunde pînă la Golful Persic; a stabili dacă este posibil, prin Siria, vechiul comerţ al Orientului şi a înainta pînă la Indii, care sînt antrepozitul  lumii. Odată ajunşi acolo, n-am avea nevoie de aurul Engliterei.

- a se căuta şi a întreţine cu grijă alianţa Austriei, a sprijini în aparenţă ideile sale de domnie suitoare asupra Germaniei şi a provoca împotriva ei şi pe sub mînă gelozia prinţilor. A face să se ceară ajutoarele Rusiei de către unii, ca şi de către ceilalţi şi a impune asupra acestor ţări un fel de protecţiune care să prepare domnia viitoare.

- a se interesa Casa Austriei ca să gonească pe turc din Europa, şi a neutraliza geloziile sale din timpul cuceririi Constantinopolei, provocînd un război cu vechile state ale Europei, sau dîndu-i o porţiune din cucerire care i se va lua înapoi mai tîrziu.

- a se întruni împrejur toţi grecii dezbinaţi sau schismatici, care sînt răspîndiţi în Ungaria sau Polonia, a-i centraliza, a-i sprijini şi a stabili dinainte o predominare universală printr-un fel de autoritate şi de supremaţie sacerdotală; vom avea atîţia prieteni printre fiecare din inamicii noştri.

- Suedia dezmembrată. Persia învinsă. Polonia subjugată. Turcia cucerită. Armatele noastre reîntrunite. Marea Neagră şi Baltica păzite de corăbiele noastre. Trebuie deocamdată a propune separat şi foarte secret Curţii din Versailles, pe urmă Curţii Vienei de a împărţi cu ele imperiul universului. Dacă una din doua acceptă, ceea ce este

nelipsit dacă vom flata ambiţia şi amorul lor propriu, a se servi de una pentru a sfarîma pe cealaltă, angajînd cu dînsa pe rînd o luptă care nu va fi îndoielnică, Rusia posedînd pentru ea tot Orientul şi o mare parte a Europei.

- dacă, ceea ce nu e probabil, fiecare din ele ar refuza oferta Rusiei, trebuie a le crea certuri şi a face să se ruineze una pentru alta. Atunci, profitînd de un moment decisiv, Rusia ar tăbărî trupele sale concentrate mai dinainte asupra Germaniei. în acelaşi timp, două flote considerabile ar pleca una din Azov şi cealaltă din portul Arhanghelsk încărcate cu trupe asiatice, sub convoiul flotei armate ale Mării Negre, ale Balticei. Inaintînd prin Mediterană şi prin Ocean, ele ar inunda Franţa de o parte şi Germania de altă parte şi aceste două ţinuturi biruite, restul Europei ar trece lesne sub noi, fără a mai da o lovitură de puşcă.

Astfel se poate şi trebuie să fie supusă Europa."

Testamentul lui Petru cel Mare a fost descoperit de cavalerul francez d'Eon, în biblioteca  împărătesei Rusiei, Elizabeta Petrovna (1741-1761), fiica lui Petru cel Mare.

Sursa: Spovedaniile Basarabiei, Ion Stafi, Chisinau, 2007 / www.tribuna-basarabiei.ro
Articol trimis de: Burlacu Radu (colaborator Tribuna Basarabiei)

Ce a promis Germania ruşilor în schimbul retragerii trupelor din Transnistria

Germania a cerut Rusiei să-şi retragă trupele din Transnistria, promiţând Moscovei că va primi în schimb sprijin pentru iniţiativa preşedintelui rus Dmitri Medvedev privind un nou pact de securitate europeană, scrie cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta, potrivit RL.

Potrivit ziarului citat de Agerpres, pentru început Berlinul doreşte ca Rusia să-şi retragă trupele din regiunea din stânga Nistrului şi numai după aceea va fi gata să discute cu Moscova noua arhitectură de securitate pe continentul european, în cadrul noului Comitet Rusia-UE pe probleme de politică externă şi securitate la nivel ministerial. Înfiinţarea acestui for a fost decisă de Medvedev şi cancelarul german Angela Merkel în cadrul întâlnirii lor din 5 iunie.
Directorul Programului Rusia-Eurasia din cadrul Consiliului german pe probleme de politică externă, Alexander Rahr, consideră că acordul Medvedev-Merkel poate însemna un răspuns al Uniunii Europene la iniţiativa preşedintelui rus de a încheia un nou pact de securitate europeană.

IMPARTIREA SFERELOR DE INFLUENTA DIN EUROPA INTRE STALIN SI CHURCHILL - 9 octombrie 1944

„Acordul de procentaj” de la Moscova din 9 octombrie 1944, este înţelegerea dintre Churchill şi Stalin prin care se fixau, într-o manieră neobişnuită în practica diplomatică, adică prin procente, influenţa Marii Britanii (în înţelegere cu SUA) şi a Uniunii Sovietice în ţările Europei de Sud-Est.
În memoriile sale, Winston Churchill a relatat pe larg întâlnirea sa cu Stalin, din seara zilei de 9 octombrie 1944 (discuţiile au început la orele 22.00), în cursul căreia, constatând că  “the moment was apt for business” (momentul era propice pentru tranzacţii), i-a propus dictatorului sovietic, în vederea evitării tensiunilor într-o zonă de interes pentru cele două mari puteri, următoarele procente:

România: Rusia – 90%
Alţii – 10%

Grecia: Marea Britanie – 90%
Rusia – 10%

Iugoslavia: 50% – 50%

Ungaria: 50% – 50%

Bulgaria: Rusia – 75%
Alţii – 25%

În cursul negocierilor din zilele următoare dintre Anthony Eden, ministrul de Externe al Marii Britanii, şi Viaceslav M. Molotov, comisarul poporului pentru Afacerile Străine al URSS, procentele propuse de Churchill au fost modificate în cazul Bulgariei şi al Ungariei, Uniunea Sovietică obţinând, în cele două ţări, o influenţă cotată la 80%. Istoricii nu sunt de acord asupra semnificaţiei acestor procente.
Este, însă, evident că ele dezvăluiau ponderea pe care protagoniştii Marii Alianţe (URSS, Marea Britanie şi SUA) aveau să le deţină în fixarea destinului ţărilor cuprinse în Acordul de procentaj. 

Până foarte de curând, am crezut că, la originea înţelegerii anglo-sovietice din octombrie 1944, s-au aflat doi factori:

a) interesul Marii Britanii de a avea controlul asupra Greciei, verigă capitală în menţinerea bazinului oriental al Mediteranei sub dominaţie britanică – dacă Armata Roşie ar fi intrat în Grecia sau Partidul Comunist ar fi luat puterea la Atena, Grecia ar fi fost pierdută pentru Marea Britanie, iar Suezul, punct de maxim interes strategic, pe drumul imperial, care lega Marea Britanie de posesiunile sale de la est de Suez, s-ar fi găsit sub ameninţarea directă a URSS, interesele de securitate ale Marii Britanii cerând, aşadar, ca Londra să împiedice o prezenţă militară sovietică în Grecia;

b) al doilea factor care a determinat Acordul de procentaj a fost incidentul survenit între Moscova şi Londra, în legătură cu prezenţa în România a grupului „Autonomous”, trimis de Special Operations Executive, o structură informativă şi de sabotaj, care ţinea legătura cu mişcările de rezistenţă din ţările ocupate sau controlate de cel de-al treilea Reich: în noaptea de 21/22 decembrie 1943, un grup de trei agenţi ai SOE, denumit „Autonomous” şi compus din Gardyne de Chastelain, Ivor Porter şi Silviu Meţianu, a fost paraşutat în România, o eroare făcând ca cei trei să ajungă în altă zonă, unde au fost capturaţi de jandarmii români (în apropiere de satul Plosca, judeţul Teleorman), la câteva ore de la aterizare (istoria acestui grup este cunoscută publicului cititor românesc din cartea lui Ivor Porter, Operaţiunea „Autonomous”, trad. George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1991); obiectivul principal al Operaţiunii „Autonomous” era de a-l convinge pe Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ şi figura cea mai importantă a opoziţiei din România, să nu ocolească Uniunea Sovietică în demersurile sale, urmărind desprinderea României de Germania şi încheierea armistiţiului cu protagoniştii coaliţiei antihitleriste. Atât opoziţia, cât şi regimul Antonescu îşi puneau speranţele în anglo-americani şi evitau contactele cu Moscova.

Loiali alianţei cu URSS, britanicii îi cereau, aşadar, lui Maniu să se adreseze tuturor protagoniştilor Marii Alianţe; deşi militari ai unei ţări cu care România era în război, membrii grupului „Autonomous” au fost trataţi excelent, fiind deţinuţi la Inspectoratul General al Jandarmeriei şi au purtat discuţii cu Eugen Cristescu, şeful Serviciului Special de Informaţii, generalul Constantin Z. Vasiliu („Piky”), şeful Jandarmeriei, şi adjunctul acestuia, generalul Gheorghe Tobescu; lui de Chastelain i s-a organizat o întâlnire cu Maniu, iar membrii grupului au fost implicaţi în comunicările radio ale mareşalului Ion Antonescu cu generalul englez Maitland Wilson, comandantul forţelor aliate din Mediterana Orientală; acest ultim fapt a provocat o mare iritare la Moscova, care, printr-un mesaj al lui Molotov către Churchill, din 30 aprilie 1944, a acuzat Marea Britanie că a stabilit o înţelegere cu regimul Antonescu „ale cărei scopuri sunt necunoscute guvernului sovietic” şi îngreunează astfel capitularea României; în consecinţă, Moscova cerea Londrei să prezinte explicaţii în legătură cu activitatea acestui grup; la 2 mai 1944, Churchill a redactat un răspuns dur la mesajul lui Molotov, dar Eden l-a atenuat pentru a nu agrava tensiunile dintre cei doi aliaţi; pentru a evita, pe viitor, apariţia unor astfel de incidente, la 5 mai 1944, au început la Londra discuţii anglo-sovietice privind delimitarea „sferei de activitate” a celor două mari puteri în Europa de Sud-Est, întemeiate pe principiul că România aparţine sferei sovietice de interese, iar Grecia celei britanice.
Aceasta era imaginea pe care am susţinut-o şi eu, până acum.
Studiul unui istoric rus – Aleksandr A. Kalinin, Convorbirile sovieto-britanice despre delimitarea sferelor de influenţă în Europa, în 1944 („Voprosî istorii”, 2009, nr. 9, p. 19-36) – aduce informaţii noi, care obligă la revizuirea acestei interpretări.
În condiţiile în care Uniunea Sovietică era percepută în cercurile anglo-americane ca o sprijinitoare a comuniştilor greci, deţinători ai mijloacelorde forţă capabile să le permită luarea puterii, guvernul britanic a fost îngrijorat de perspectiva ieşirii Greciei de sub influenţa sa.
În contextul atacurilor Agenţiei TASS împotriva guvernului grec din exil (se ştia că această agenţie reprezintă punctul de vedere al guvernului sovietic), la 16 aprilie 1944 Churchill a adresat un mesaj lui Molotov în care „a exprimat rugămintea de încetare a propagandei TASS.
Churchill a dat de înţeles că Londra este gata să recunoască interesele sovietice în România şi a propus, în fapt, Moscovei, o tranzacţie: partea sovietică să domine în România în schimbul recunoaşterii Greciei în sfera britanică de interese. «Întrucât noi dăm ruşilor conducerea în toate problemele româneşti – l-a încredinţat Churchill pe diplomatul britanic R. Leeper – pot să sper la un răspuns favorabil»” (A.A. Kalinin, op. cit., p. 20). Speranţele premierului britanic nu au fost înşelate.
 În răspunsul său din 22 aprilie 1944, V.M. Molotov „pentru prima dată a legat Grecia de România” (ibidem, p. 21). În lumina informaţiilor lui A.A. Kalinin, se constată că decizia Marii Britanii şi a Uniunii Sovietice de a încheia un acord prin care România şi Grecia să fie atribuite URSS şi, respectiv, Marii Britanii, este anterioară mesajului iritat al lui Molotov, din 30 aprilie, pe care eu însumi îl considerasem a fi fost unul din cei doi factori generatori ai Acordului de procentaj.

autor: acad. Florin Constantiniu
Sursa: Ziarul Clipa editat de romanii din California,U.S.A. / Articol trimis de ȘTEFĂNIȚĂ

DW: KGB-ul se implică în politica din Moldova

Moscova testează un nou proiect politic în Republica Moldova. Analiştii politici moldoveni au sesizat o intervenţie politică brutală a Rusiei în treburile bisericii locale care deja este folosită ca pistă de lansare în politică a ex-ministrului Securităţii, Valeriu Pasat, transmite Deutsche Welle.

Conform sondajelor, 78 la sută dintre moldoveni au încredere în biserică. Strategia electorală a fostului şef al securităţii moldoveneşti ţinteşte exact în acest sentiment al societăţii. Care e deci schema rusească?, se întreabă autorul articolului.

În paralel, Valeriu Pasat a anunţat că în cel mult zece zile îşi va lansa propriul partid politic orientat spre ortodoxie. Analiştii politici sunt convinşi că proiectul lui Pasat este unul sută la sută rusesc.Analistul Arcadie Barbăroşie: „Treaba asta miroase „curat-murdar”! Grupul de iniţiativă într-adevăr face jocul Moscovei”.

Mitropolia Moldovei a difuzat un comunicat în care declară deschis că se implică în politică şi susţine crearea unui partid. În comunicatul trimis din numele Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova se menţionează că "Biserica Ortodoxă decide de sine stătător când, în ce forme şi cu ce scopuri să se implice în procesul politic”. Şi asta în condiţiile în care, potrivit legislaţiei, Republica Moldova este un stat laic, implicarea bisericii în politică fiind interzisă prin Constituţie.

Sursa: UNIMEDIA cu referire la dw-world.de

Relațiile UE cu Moscova nu trebuiesc construite în detrimentul R. Moldova, declară Ministrul de Externe al Poloniei în New York Times

Relația UE cu Federația Rusă nu trebuie dezvoltată în detrimentul relațiilor cu alți parteneri. Totodată, relațiile cu Moscova nu ar trebui construite în detrimentul Ucrainei sau R. Moldova. Aceste țări nu sunt în "sfera privelegiată de interes" pentru nimeni. Uniunea Europeană ar trebui să pună în stand by valorile și normele de conduită internațională. Afirmațiile aparțin ministrului de externe polonez, Radoslaw Sirkorski, publicate miercuri în cotidianul american The New York Times.

Totodată, acesta este de părere că UE ar trebui să trimită un mesaj clar Rusiei despre ce își dorește. "Europenii ar trebui să comunice clar care sunt principiile de care se guvernează în relațiile cu Moscova. Mult timp, Uniunea a crezut că autoritățile ruse vor îmbrățișa reformele fundamentale, vor dezvolta societatea civilă și transformarea economică. Drept răspuns, Bruxelles ar fi întins o mână de ajutor. Din păcate, dorința de cooperare a Federației Ruse rămâne limitată. Este în interesul UE ca Federația Rusă să se îmbogățească, să pompeze în continuare gaz și produse petroliere", mai scrie Sikorski, citat de publicația americană.
Într-un final, ministrul polonez precizează că Rusia și UE au probleme, dar și priorități comune, care trebuiesc depășite împreună. "Ceea ce știm este că UE are o politică haotică față de Rusia. Vorbind despre aspectul demografic, până în 2030, populația Rusiei va scădea cu 20%, la fel ca și în unele țări europene. La fel suntem într-o competitivitate economică permanentă cu China și India. În acest moment, în care viitorul este inpredictibil, este important ca Rusia și UE să devină parteneri reali. Din păcate, unii membri ai Uniunii acționează unilateral, fapt care diminuează din mesaj și consistența lui", se mai precizează în articol.

Sursa: UNIMEDIA cu referire la New York Times

ISTORIA ASA CUM NU O STIM 2: DEPORTARILE BASARABENILOR: TRAGEDII DE FAMILII ŞI ŢARA

EROI NECUNOSCUŢI (continuare )

CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA, anul naşterii 1910, originară din satul Tatar-Capceac,  raionul Taraclia, RSSM, cetăţeană a URSS (cu”venirea” ocupanţilor sovietici peste noapte toată Basarabia au fost înscrişi cetăţeni ai URSS. Mai mult decît atat ! Nu a fost depistat nici un caz, de renunţare la cetăţenia romînă în favoarea celei sovietice (în afară de ruşi, ucraineni şi evrei, adică comunităţile minoritare etnice din Basarabia, care de fiecare dată cînd erau situaţii critice făceau front comun împotriva populaliei autohtone. Dar au existat şi unele exceptii-Al.M) găgăuză, din ţărani săraci, puţin  ştiutoare de carte, căsătorită, pînă la arestare locuia în satul Biruinţa, raionul Congaz, şi lucra ca îngrijitoare de încăperi în şcoală. 

          CANTARELI I.O. a fost condamnată pentru faptul, că fiind ostilă faţă de puterea sovietică, între locuitorii satului Biruinţa sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată împotriva măsurilor Guvernului sovietic şi răspîndea idei provocatoare privind pieirea Statului sovietic, clevetea conducerea Partidului şi Guvernului sovietic.

          Avînd în proprietate un aparat de radio, asculta emisiuni din America, Turcia şi Spania şi răspîndea zvonuri privind izbucnirea războiului cu ţările capitaliste şi înfrîngerea Statului sovietic în acest război.

          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: VASILIU G.F., CARAGHEAUR S.P., CIABANU A.N.

          Astfel, urmează de recunoscut că, CANTARELI a fost trasă la răspundere penală pentru activitate antisovietică şi condamnată corect.

 Totodată, avînd în vedere că, CANTARELI provine din ţărani săraci, e puţin ştiutoare de carte, la momentul arestării avea doi copii minori, iar infracţiunea comisă de ea nu a dus la careva urmări grave, consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 25 iunie 1951 referitor la CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.113-114

*           *           *

MACARCIUC AGAFIA EROFEEVNA, anul naşterii 1907, originară din satul Troiţcoie (corect – Troiţa - Al.M),  raionul Bender, RSSM, rusoaică, fără de partid, din muncitori, puţin  ştiutoare de carte, căsătorită, fără antecedente penale, pînă la arestare lucra ca spălătoreasă în unitatea militară nr. 7481. 

          MACARCIUC a fost condamnată pentru faptul, că lucrînd în unitatea militară nr. 7481 din oraşul Chişinău în calitate de spălătoreasă, a sustras lenjerie, din dotarea acestei unităţi militare.

          Astfel, din toamna anului 1949 pînă în martie 1953 a furat: 9 cearşafuri, 9 perechi de izmene, 6 cămăşi, 12 prosoape, două şorţuri pentru bucătar şi alte lucruri în sumă totală de circa 1000 ruble. (nu se exclude scenariu regizat de sovietici-Al.M)

          Toate lucrurile sustrase au fost depistate în locuinţa lui MACARCIUC, confiscate de organele de anchetă şi reîntoarse unităţii militare.

          Pe lîngă aceasta, MACARCIUC, în anul 1953, în anturajul său, făcea agitaţie antisovietică, clevetea condiţiile de trai în URSS, lăuda viaţa din timpul stăpînirii României burgheze, iar în martie 1953, în zilele de doliu în legătura cu decesul unuia din conducătorii partidului şi Statului sovietic, a admis în adresa acestuia un atac contrarevoluţionar, se bucura de decesul lui.

          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: ZIGA A.D., TODERAŞCU L.G., CERNAT N.S., PRIJILEVSCAIA T.I. şi alţii, precum şi mărturia parţială a inculpatei MACARCIUC (p.d. 85-89).

          Astfel, urmează de recunoscut, că MACARCIUC a fost trasă la răspundere penală şi condamnată de judecată pentru delapidarea averii statului şi declaraţiile sale antisovietice corect.

 Totodată, avînd în vedere, că MACARCIUC provine din muncitori, este muncitoare, este puţin ştiutoare de carte, că declaraţiile ei antisovietice nu au dus la careva urmări grave, precum şi faptul, că toate lucrurile sustrase au fost restituite unităţii militare, consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 9 mai 1953 referitor la MACARCIUC AGAFIA EROFEEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

În rest sentinţa  nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.115-116

*          *          *

PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI, anul naşterii 1920, originar din satul Cobusca Nouă, raionul Bulboaca,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, ştiutor de carte, din ţărani mijlocaşi, din 1944 pînă în 1946 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, la lupte n-a participat, pînă la arestare locuia la locul de origine.

          PLAMADEALA a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1948 a devenit membru al unei secte ilegale a inochentiştilor-arhanghelişti, fiind la început membru, iar mai apoi propovăduitor. Folosind prejudecăţile religioase, în anturajul său,  sistematic făcea agitaţie antisovietică îndreptată împotriva activităţilor puterii sovietice, organiza şi desfăşura adunări ilegale ale sectanţilor şi atrăgea în sectă noi membri. 

          Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: SMOCINSCHII V.V., SCLIFOS R.E., CIORBĂ G.I. şi PLATON V.P. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 214-215) şi propria mărturie  a inculpatului PLAMADEALă (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 212-213).

          Astfel, urmează de recunoscut, că PLAMADEALĂ  a fost tras la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate  antisovietică corect.

Totodată, avînd în vedere, că PLAMADEALĂ şi-a recunoscut vinovăţia, regretînd crima săvîrşită, şi s-a dezis de învăţăturile inochentiştilor-arhanghelişti, precum şi faptul, că a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi provine din ţărani mijlocaşi,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 aprilie 1950 referitor la PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 10 ani de LCM.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.119-120

*         *          *

SAMSONOV BORIS CHIRILOVICI, anul naşterii 1915, originar din oraşul Bender,  RSSM, rus, cetăţean al URSS, din muncitori, fără de partid, ştiutor de carte, din 1944 pînă în 1945 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, participant al Marelui Război pentru Apărarea Patriei, a fost rănit uşor, este decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”. Pînă la arestare lucra ca fochist la fabrica de conserve din Bender.

          SAMSONOV  a fost condamnat pentru faptul, că, în anturajul său,  făcea agitaţie antisovietică, clevetea Puterea sovietică şi orînduiala colhoznică, făcea declaraţii provocatoare cu caracter defetist, descredita conducătorii partidului şi guvernului.

          Vinovăţia lui SAMSONOV a fost confirmată în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor: COLOMÎCENCO I.M., ŢURCAN F.V., GAVRILOVA V.N., VOLONTIR M.S., REAZANOVA M.S. şi FEDORENCO V.S. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 185-186), precum şi mărturia inculpatului SAMSONOV (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 184-185).

          Astfel, urmează de recunoscut, că SAMSONOV  a fost tras la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate  antisovietică corect.

Totodată, avînd în vedere, că SAMSONOV provine din muncitori, este muncitor, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei a luptat pe front împotriva cotropitorilor germano-fascişti, a fost rănit, este decorat cu o medalie guvernamentală, precum şi faptul, că infracţiunea săvîrşită nu a dus la careva urmări grave,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 mai 1954 referitor la SAMSONOV BORIS CHIRILOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune  în libertate.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.121-122

*          *          *

MATVEICIUC ALEXANDR ALEXEEVICI, anul naşterii 1907, originar din satul Clocuşina, raionul Ocniţa,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, fără antecedente penale, fără de partid, căsătorit, pînă la arestare locuia la locul de origine, lucra în colhoz. 

          MATVEICIUC a fost declarat de judecată vinovat şi condamnat pentru faptul, că la 10 februarie 1946 şi 16 februarie 1947 a întocmit şi răspîndit două foi volante cu conţinut antisovietic, în care clevetea puterea sovietică, îşi exprima nemulţumirea referitor la acţiunile puterii sovietice pe problema predării cotelor de cereale la stat, chema alegătorii să nu voteze candidaţii înaintaţi în timpul alegerilor în Sovietul Suprem al URSS şi RSSM. 

          Una din foile volante întocmite a fost depusă de MATVEICIUC în urna sectorului  16 de votare din satul Clocuşina, raionul Ocniţa, RSSM, în ziua alegerilor în Sovietul Suprem al URSS – la 10 februarie 1946, iar a doua – în urna sectorului 5 de votare din acelaşi sat la 16 februarie 1947, în ziua alegerilor în Sovietul Suprem al RSSM.

          Pe lîngă aceasta, în anturajul său, făcea agitaţie antisovietică: clevetea puterea sovietică şi orînduiala colhoznică.

          Martorii audiaţi în şedinţa de judecată: PERELIŢA V.F.(p.d. 87), ŞTEPOV V.E. (p.d. 87) şi BLÎNDU A.I. (p.d. 87) au confirmat declaraţiile antisovietice ale inculpatului, precum şi vinovăţia  lui MATVEICIUC a fost recunoscută de însuşi inculpatul (p.d. 86-87) şi prin probe materiale (foile volante confiscate) (p.d. 67) şi actul expertizei grafice (p.d. 62-65).

                   Astfel, activitatea infracţionistă a lui MATVEICIUC a fost demonstrată şi el a fost condamnat corect.

          Totodată, avînd în vedere, că MATVEICIUC  provine din ţărani mijlocaşi, şi-a recunoscut pe deplin vinovăţia atît în ancheta preliminară, cît şi în ancheta judiciară, faptul că foile volante anonime, intocmite de el, se referă la perioada greutăţilor materiale în Moldova, legate de lipsa roadei, precum şi faptul, că  nu au dus la careva urmări grave,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 10 iulie 1951 referitor la MATVEICIUC ALEXANDR ALEXEEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune  în libertate.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.123-124

*          *          *

DRANCĂ ALEXANDR IVANOVICI, anul naşterii 1919, originar din satul Larga, raionul Lipcani,  RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, ştiutor de carte,  fără de partid, căsătorit, din ţărani mijlocaşi, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică. 

          DRANCĂ  a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1949, în anturajul său, sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată spre zădărnicirea acţiunilor partidului  şi guvernului sovietic, descredita puterea sovietice, clevetea orînduiala colhoznică şi lăuda traiul pe timpul României burgheze, răspîndea idei provocatoare privind schimbarea ulterioară a regimului sovietic cu ajutorul ţărilor imperialiste, ameninţa cu răfuială activiştii sovietici şi crea obstacole în activitatea acestora.

          Acest lucru a fost confirmat prin depoziţiile martorilor: DUMITRAŞCU A.G., TIHONOV P.A., BULGARI I.M., GAVRILIUC A.S., BECŞEV S.I. şi alţii (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 262, 263, 264, 265, 266, 108, 109).    

                   Astfel, urmează de recunoscut, că DRANCA a fost tras la răspundere penală şi  condamnat pentru activitate antisovietică corect.

          Totodată, avînd în vedere, că DRANCĂ  provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi a participat la lupta cu cotropitorii fascişti, este decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”, are doi copii minori, ispăşindu-şi pedeapsa în lagăr se caracterizează pozitiv, norma de producţie o îndeplineşte cu 140%, precum şi faptul că în agitaţia antisovietică desfăşurată de el nu se întrevăd careva urmări, consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 noiembrie 1951 referitor la DRANCĂ ALEXANDR IVANOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.128-129

*          *           *

ZEIDMAN LEIA-REINA SRULEVNA, anul naşterii 1918, originară din satul Lipcani, acelaşi raion,  RSSM, evreică, cetăţeană a URSS, din muncitori, puţin ştiutoare de carte, fără de partid, fără antecedente penale, pînă la arestare locuia şi lucra croitoreasă în Lipcani.

          Prin încheierea Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie 1941 sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM a fost lăsată în vigoare.

          ZEIDMAN  a fost condamnată pentru faptul, că locuind pînă în anul 1940 în Lipcani, a fost recrutată de către şeful jandarmeriei ca agent secret şi pe parcursul a cîtorva ani transmitea informaţii despre activitatea revoluţionară(a se citi teroristă-Al.M) a tineretului din Lipcani  şi în urma denunţului ei au fost arestaţi un şir de lucratori de comsomol ilegalişti(cum se numesc indivizii care uneltesc împotriva propriului stat? -Al.M), care în timpul interogatoriului la jandarmerie au fost bătuţi, precum:  cet. STOLEAR V.L., ROZENŢVAIG Ă.A., FAIMAN N.L.

          Atît în ancheta preliminară, cît şi în şedinţa de judecată, ZEIDMAN nu şi-a recunoscut vinovăţia.

          Drept bază pentru pronunţarea sentinţei de condamnare referitor la ZEIDMAN pentru judecată au servit depoziţiile martorilor, audiaţi în şedinţa de judecată: ŞENCHER H.M., ŞVARŢMAN Ş.M., FAIMAN P.L., MUŞAILO P.I., STOLEAR R.L. şi ROZENŢVEIG Ă.A. (după cum observaţi, a fost trădată prin mărturii tot de conaţionaţii  ei, fapt care infirmă legenda despre unitatea etnică evreiască, dar tot odată confirmă,că nu toţi evreii aveau concepţii sioniste şi procomuniste -Al.M)

          Din depoziţiile martorilor se vede, că ZEIDMAN era supusă arestărilor pentru participarea la activitatea ilegalistă.

          Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare acuzarea lui ZEIDMAN de apartenenţă la agenţii jandarmeriei şi de trădare a ilegaliștilor (a se citi teroriştilor-Al.M)  nu a fost pe deplin confirmată şi în virtutea art. 197 alin. 2 al CPP al RSSU urmează a fi suspendată.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM din 3-4 martie 1941 pe art. 54-13 al CP al RSSU şi Încheierea Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie 1941de anulat şi cazul  referitor la ZEIDMAN LEIA-REINA SRULEVNA  de încetat din lipsă  de probe, cu eliberarea lui ZEIDMAN din locul deportării, unde îşi ispăşeşte pedeapsa.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.130-136

*          *          *

DICUSAR DEMIAN IVANOVICI, anul naşterii 1914, originar din satul Cucuneştii Vechi, raionul Bratuşeni, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, cetăţean al URSS,  ştiutor de carte, fără de partid, familist, fără antecedente penale. În transportul feroviar lucrează din anul 1944, pînă la arestare a lucrat ca muncitor la depoul de locomotive al staţiei Bălţi - Nord.

ABRAMOV VALENTIN ANDREEVICI, anul naşterii 1910, originar din oraşul Ananiev, regiunea Odesa, din muncitori, rus, fără de partid, familist, fără antecedente penale, cu studii medii, în transportul feroviar lucrează din anul 1927, ultima funcţie de pînă la arestare – muncitor de serviciu la staţia Bălţi – Nord.

          DICUSAR şi ABRAMOV au fost condamnaţi pentru faptul, că DICUSAR, lucrînd în depoul de locomotive la staţia Bălţi – Nord, între muncitori făcea agitaţie antisovietică, lăudînd regimul şi orînduiala ţărilor capitaliste, clevetea realitatea sovietică şi membrii Guvernului sovietic, răspîndea idei provocatoare despre inevitabilitatea războiului între URSS şi America şi înfrîngerea Uniunii Sovietice în acest război.

          ABRAMOV, lucrînd muncitor de serviciu în acelaşi depou şi ştiind despre activitatea duşmănoasă a lui DICUSAR nu a făcut depoziţii organelor de anchetă referitor la DICUSAR şi l-a preîntîmpinat pe acesta despre arestul ce va urma, propunîndu-i să se ascundă la banderovişti în pădurile Ucrainei de Vest. Pe lîngă aceasta, ABRAMOV, de asemenea, în rîndurile muncitorilor depoului de locomotive lăuda viaţa în ţările imperialiste şi răspîndea idei provocaţioniste privind inevitabilitatea războiului între URSS şi America şi înfrîngerea Uniunii Sovietice în acest război.

          Prin Încheierea Judecătoriei de circumscripţie a transportului feroviar a regiunii de sud – vest din 8 decembrie 1950 sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 31 octombrie 1950 a fost lăsată în vigoare, iar cererea de recurs a inculpatului ABRAMOV – refuzată.

          Fiind interogat în şedinţa de judecată, DICUSAR şi-a recunoscut  vinovăţia pe deplin, iar ABRAMOV – parţial, în partea, că ştiind despre activitatea antisovietică a lui DICUSAR nu a mărturisit acest fapt organelor  de anchetă şi l-a preîntîmpinat pe ultimul despre arestarea ce va urma, îl ruga să se ascundă, iar în partea desfăşurării agitaţiei antisovietice vinovăţia nu şi-a recunoscut,  însă acest lucru a fost confirmat în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor : IGNATIUK M.V.(p.d. 301 verso-302), NAGORNIUK V.N. (p.d. 302 verso-303), BERSON V.V. (p.d. 306 verso), precum şi prin mărturiile inculpatului DICUSAR D.I. (p.d. 298 verso-300).

          Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare vinovăţia lui DICUSAR şi ABRAMOV în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU a fost pe deplin demonstrată şi ei au fost condamnaţi corect.       

          Totodată, avînd în vedere, că condamnaţii DICUSAR şi ABRAMOV după poziţia lor socială sunt vechi lucrători ai transportului feroviar, nu au antecedente penale, precum şi faptul, că pedeapsa stabilită de judecată este prea dură, conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

                                                        R O G :

          Sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 31 octombrie 1950 şi Încheierea Judecătoriei de circumscripţie a transportului feroviar din regiunea de sud – vest din 8 decembrie 1950 referitor la DICUSAR DEMIAN IVANOVICI şi ABRAMOV VALENTIN ANDREEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pentru DICUSAR pînă la 6 ani de LCM, iar pentru ABRAMOV – pînă la 5 ani de LCM şi cu aplicarea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune în libertate.

           

Procurorul General al RSSM

Consilier juridic de stat în exerciţiu                                  (R. RUDENCO)

                                                                                  F.3085, inv.1, d.783, f.146-148

                                                           (va urma )

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist(mun.Chişinău)

Sursa: www.Tribuna-Basarabiei.ro

Tatarbunar, răscoală după scenariu

După eşuarea Conferinţei de la Viena, în ziua de 29 iulie 1924, Biroul Politic al Partidului Comunist (bolşevic) al URSS a adoptat hotărîrea cu privire la crearea Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldoveneşti, în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucraina. Se preconizează ca graniţa apuseană a noii republici să fie pe rîul Prut, ceea ce confirmă intenţia guvernului de la Moscova de anexare a Basarabiei.

Autorităţile sovietice considerau că în 1924 erau toate condiţiile pentru declanşarea unei acţiuni de amploare împotriva României, care ar oferi pretextul pentru intervenţia Armatei Roşii şi ocuparea Basarabiei. Au fost planificate un şir întreg de măsuri împotriva integrităţii ţării. Moscova era convinsă că o răscoală de mari proporţii în Basarabia va demonstra opiniei publice mondiale că populaţia era nemulţumită de „dominaţia românească” şi cerea „alipirea” la Uniunea Sovietică.

Două grupări militare conduse de ofiţerii din Armata Roşie urmau să declanşeze atacuri simultane în nordul şi sud-estul Basarabiei, să ridice populaţia la luptă, după care să se proclame Republica Sovietică Moldovenească de la Bug pînă la Prut. În conformitate cu planul aprobat, au fost aduse arme, muniţii, materiale explozibile din Uniunea Sovietică şi trecute clandestin în România, mai ales noaptea, cu bărcile peste rîul Nistru.

La Arhiva Naţională a R. Moldova, în cadrul fondurilor personale, este depozitat un fond, care-i solicitat destul de des de cercetători. Este vorba despre fondul personal Manuil Poleac, un mare animator al documentelor istorice, care intenţiona să publice un „Dicţionar enciclopedic al Basarabiei” şi care a adunat o sumedenie de materiale, articole din diferite gazete şi reviste, cărţi, fotografii, hărţi care într-un fel sau altul aveau tangenţe cu istoria şi cultura din Basarabia.

Cu regret, enciclopedia nominalizată n-a apărut, în schimb toate materialele adunate de Manuil Poleac au fost depozitate la Arhiva Naţională. În dosarul 7 al acestui fond personal este inclus şi un articol dintr-un ziar rusesc vechi în care este vorba despre răscoala de la Tatarbunar din 1924 din Basarabia, care s-a dovedit a fi un spectacol sîngeros pentru opinia publică europeană.

Fără a face comentarii, îmi permit să pun conţinutul acestui articol la dispoziţia cititorului (traducerea îmi aparţine)

„De la începutul anului 1924 în Basarabia de sud se pregătea o răscoală împotriva sistemului de stat. Sub conducerea unor emisari speciali sovietici s-a început înarmarea populaţiei din Tatarbunar. Cu operaţia de pregătire a răscoalei se ocupa tâmplarul Andrei Arghirov. La el au fost aduse din URSS arme şi muniţii pentru răsculaţi. Andrei Arghirov a încredinţat armele spre păstrare lui I. Staianov şi S. Iaşcev.

În aprilie 1924 s-a început răscoala (de la Tatarbunar – Al.M.) sub conducerea lui A. Arghirov, care a tăiat cablurile telefonice şi a început a repartiza arme răsculaţilor.

Armata (română – Al.M.) a încercuit localitatea şi drept prizonieri au fost capturaţi 300 de răsculaţi, dar A. Arghirov a izbutit să fugă în Rusia Sovietică şi datorită acestui fapt nu puteau fi depistaţi complicii lui.

Ceilalţi răzvrătiţi au fost judecaţi de tribunalul militar din localitate şi au fost condamnaţi la diferite termene de muncă forţată. Pe Andrei Arghirov l-au judecat în lipsă şi a fost condamnat la muncă forţată pe viaţă.

În anul 1926 A. Arghirov, care a trecut la GPU şcoala de spionaj a venit din nou în Basarabia cu o misiune specială. Lui i s-a încredinţat să organizeze la sudul Basarabiei noi organizaţii primare comuniste.”

(ANRM, fond 792, inv.1, d.7)

În acelaşi fond şi inventar în dosarul 13 este inclusă şi fotografia celebrului general rus şi fost ministru de război al Rusiei, A.N. Kuropatchin. În 1910 generalul scria:

„Populaţia românească din Basarabia, anexată acum 100 de ani, trăieşte astăzi separată şi în afară de populaţia rusă. În viitor, fie pe cale paşnică, fie în urma unui război, unitatea poporului român este de neînlăturat. ”

De mult nu mai este al nostru nici Tatarbunarul, nici Cetatea-Albă, nici Hotinul, nici Balta, nici…, Tiraspolul, nici Dubăsarii, nici Râbniţa, … nici Tighina. Putem vorbi şi de Palanca?

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist (mun. Chişinău)

Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro